www.profamilia.ro /istorie.asp?antev=17
 
 ISTORIE 

Antichitatea oi Evul Mediu
pr. Ioan Bota

achizitionare: 20.04.2002; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PARTEA I
ANTICHITATEA CRESTINA (anii 30-800 d.Cr.)

17. PAPII SECOLELOR AL VI-LEA Sl AL VII-LEA

  1. Sfântul Hormisdas (514-523), înainte de a primi diaconatul, fusese casatorit si avea un fiu (se presupune ca pe Silveriu, care devine papa în 536). Se ocupa cu succes de împacarea cu Constantinopolul si combate cu tarie ereticii.

  2. Sfântul Ioan I (523-526), constrâns de Teodoric pleaca la Constantinopol pentru a obtine de la împarat revocarea edictului împotriva arianilor aparati de acesta. E primul papa care vizita Constantinopolul. La reîntoarcerea în Italia, la Ravenna, resedinta lui Teodoric, este arestat si închis, murind prin înfometare si tortura.

  3. Sfântul Felicius IV (526-530) a fost ales prin voia explicita a lui Teodoric, având norocul de a se bucura si de favorul poporului roman, care accepta impunerea lui Teodoric. Se ocupa pasnic de restabilirea pacii cu Ostrogotii.

  4. Bonifaciu II (530-532). Papa Felicius IV, temându-se de amestecul împaratului, înainte de moarte îsi desemna succesor pe prietenul sau, Bonifaciu, dar poporul roman îl voi pe un oarecare Dioscuros. Problema se rezolva prin moartea naturala a pretendentului Dioscuros si astfel Bonifaciu îsi exercita pontificatul, în ultimii doi ani facând numai bine.

  5. Sfântul Ioan II (533-535) se numea Mercurius când era pagân, dar pentru a nu avea un papa cu numele unei divinitati pagâne, se lua obiceiul de a schimba numele papei nou ales. Asa îsi schimba numele în Ioan, dupa care toti papii ulteriori îsi schimbau numele în momentul alegerii lor. Sub el disparu Senatul Roman. Trebui sa lupte împotriva calugarilor "Acemiti" (ce însemna: aceia ce nu dorm niciodata), fiindca acestia erau eretici, împotriva învataturii Sfintei Treimi.

  6. Sfântul Agapet I (535-536), din cauza spânzurarii reginei Amalasunta, sotia lui Teodoric, trebui sa potoleasca ruptura aparuta între Constantinopol si Ravenna. Astfel, pleca la Constantinopol, dar muri acolo pe neasteptate. Ramasitele lui pamântesti au fost aduse cu veneratie la Roma.

  7. Sfântul Silveriu (536-537). În acesti ani Roma era ocupata de Goti. Împaratul voia sa se faca stapân pe toata Italia si "sa salveze" pe papa. Trimise pe comandantul sau, Belisariu, care cuceri Roma si acuza pe Papa de tradare si îl exila. Silveriu muri, înfometat, în exil la Palamaria.

  8. Vigilius (540-555). Alegerea sa a fost impusa de Teodora, împarateasa Orientului, sotia lui Iustinian, care voia sa dea importanta si sa impuna monofizismul. Vigilius, odata ales Papa, nu mai asculta de Teodora si condamna monofizismul. Soldatii împaratului îl constrânsera pe Vigilius sa vina la Constantinopol, obligându-l sa întrerupa Missa. Ajungând în fata împaratului zise: "Puteti încerca sa ma arestati, dar nu puteti sa-l faceti prizonier pe apostolul Petru". Izolat si terorizat, Vigilius ceda dupa zece ani, întorcându-se la Roma, dar, în timpul calatoriei, ajuns la Siracuza, moare pe drum.

  9. Sfântul Pelagius I (555-561) se preocupa de restabilirea pacii între Orient si Occident. Acuzat de erezie, se apara cu curaj si tarie.

  10. Sfântul Ioan III (561-574) dadu un mare impuls vietii manastirilor, dupa noua regula a Sfântului Benedict. Restaura de asemenea catacombele.

  11. Sfântul Benedict I (574-579) domni într-o perioada marcata de invazia Longobarzilor si de o mare foamete.

  12. Sfântul Pelagius II (579-590) era got de origine, dar nascut la Roma si fusese calugar benedictin. Lupta împotriva Longobarzilor, chemând în ajutor prima data pe cei din Constantinopol, apoi pe Franci. Muri de ciuma.

  13. Sfântul Grigore cel Mare (590-604). Calugar si fondator de manastiri; om de mare caritate, se opune ferm lui Agilulfo care, în fruntea Longobarzilor, a vrut sa distruga Roma. Converti pe Teodolinda, sotia lui Agilulfo, care si-a botezat fiul: Adaloaldo. Botezul a fost însotit de schimburi de daruri, între care "Coroana de fier" a regilor Italiei. A fost primul Papa care se iscalea "sluga slugilor lui Dumnezeu" si initiatorul cântecului liturgic care apoi se numi "gregorian". De la el ne-au ramas diverse opere literare, dupa care a bine-meritat sa se numeasca "cel Mare".

  14. Sabinianus (604-606). Despre el stim ca avea o metoda pastorala opusa papei care l-a precedat. Urât de toti, despre el se povestesc curioase legende.

  15. Bonifacius III (în 607). Pontificatul lui dura 8 luni si 22 de zile, în care a fost pastratorul dreptatii, pacientei, binefacerilor, elocvent si evlavios, dupa cum scrie în epitaful sau.

  16. Bonifacius IV (608-615) era calugar benedictin. Sub pontificatul sau au fost ani teribili de ciuma. Oricum, trebuie pomenit ca, de acord cu împaratul Foca, transforma Panteonul roman în templu crestin dedicat Sfintei Fecioare Maria Regina si tuturor Sfintilor Martiri. Consacrarea avu loc la 1 noiembrie 609. Din acest eveniment se nascu sarbatoarea tuturor Sfintilor, fixata la 1 noiembrie în fiecare an.

  17. Sfântul Adeodat I (615-618) era poreclit "Deus dedit" - "Dumnezeu a dat". S-a înteles cu Longobarzii si a îmbunatatit relatiile cu Bizantinii. În timpul sau, Cosroe, regele persilor, a cucerit Ierusalimul si a transportat ramasitele Sfintei Cruci, în anul 629. De la el ne-a ramas cel mai vechi sigiliu papal.

  18. Bonifacius V (619-625). Sub el aparu islamul, dusmanul distrugator al crestinismului.

  19. Onoriu I (625-638) combatu energic monotelismul, pentru care a fost acuzat de erezie. Va fi reabilitat de Papa Ioan IV în anul 640. Facu multe opere de constructie si împodobiri de biserici.

  20. Severinus, în 640. Ales dupa doi ani de vacanta pontificala, pontificatul sau dura doua luni si patru zile.

  21. Sfântul Ioan IV (640-642) se preocupa de evanghelizarea slavilor, este autorul unei apologii (opera de aparare) despre papa Onoriu I, care-i servi la reabilitarea predecesorului sau acuzat de erezie.

  22. Teodor I (642-649) combatu energic monotelismul.

  23. Sfântul Martin I (649-655) a fost mare adversar al monotelismului, sfidând ura împaratului, condamnat pentru erezie monotelita. Împaratul trimise un calau platit cu însarcinarea sa-l ucida pe papa în timpul Liturghiei. Este arestat, dus la Constantinopol si muri exilat în Crimeea.

  24. Sfântul Eugeniu I (654-657) lupta împotriva ereziei si împotriva împaratului, care nu se vindecase de ea.

  25. Sfântul Vitalianus (657-672) s-a împacat cu împaratul Constant II, care veni la Roma, primit cu triumf. Ca Papa, autoriza folosirea orgai în celebrarea serviciilor divine.

  26. Adeodat II (672-676). Sub pontificatul lui, Roma a fost jefuita de împaratul Constant II. Ce triumf! Tezaurele Bisericii romane au fost transportate de împarat, dar au fost oprite în Sicilia din cauza mortii împaratului. Aceste imense tezaure au fost apoi rapite de arabii din Alexandria Egiptului, când acestia au ocupat Sicilia.

  27. Donos I (676-678), numit "di Domino", împaca schisma cu Ravenna, care pretindea ca ar fi "superioara" Romei.

  28. Sfântul Agaton (678-681). Când a fost ales papa avea 100 de ani. Pontificatul sau dura trei ani, sase luni si 4 zile. Se stie ca a fost un taumaturg si s-a facut iubit de toti.

  29. Sfântul Leon II (682-683) a fost înzestrat cu multa elocinta; pontificatul sau dura 10 luni si 17 zile.

  30. Benedict II (684-685) era un papa generos si conciliant. Se stiu putine despre el.

  31. Sfântul Ioan V (685-686). Cu el a început seria unor papi de origine orientala. Se stiu putine despre viata lui.

  32. Conon (686-687). Clerul roman voise pe un oarecare Petru; armata voia pe un oarecare Teodor; renuntara însa în favoarea lui Conon. De asemenea, si poporul, ca al treilea votant, îl accepta pe Conon, care pontifica însa numai 11 luni.

  33. Sfântul Sergiu I (687-701) a fost ales ca un compromis între Teodor si un oarecare Pascal, care era pe jumatate cuceritorul Romei, stapânul ei. Acestuia i s-a opus împaratul Iustinian II, care l-a adus prizonier la Constantinopol. Poporul însa se razvrati, iar împaratul ramase înselat. Acest papa restaura multe biserici si facu câteva îmbunatatiri în ogorul liturgic (50. Giuseppe Giani, Storia delia Chiesa, Milano, 1979, p. 100-105).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/istorie.asp?antev=17
Vă rugăm să respectați drepturile de autor