www.profamilia.ro /maria.asp?aparitii=11
 
 PREASFÂNTA FECIOARA MARIA 

Maria în apari?iile sale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Inapoi la cuprins Lourdes

Cine a urmarit, macar la televizor, una din numeroasele vizite pastorale pe care Papa Ioan Paul II le întreprinde în diferite tari si pe diferite continente, a asistat la un spectacol extraordinar care nu poate fi vazut la venirea nici unui om de stat obisnuit. Dupa ce coboara scara avionului, Papa îngenuncheaza si saruta pamântul pe care îl viziteaza. E primul lucru pe care îl face la sosire, apoi îi saluta pe cei care îi ies în întâmpinare. Acest gest, sarutarea pamântului în semn de pocainta, e vechi. I-a fost poruncit de Sfânta Fecioara Bernadetei la Lourdes. Orgoliul lui Lucifer e înfrânt prin umilinta, sarutând pamântul. La Lourdes apare cel mai evident lupta dintre sarpe si Femeie, dintre Satana si Maria.

Grota de la Massabielle era pentru lumea din partea locului o grota misterioasa în jurul careia circulau legende sinistre. Traditia spune ca blocul de piatra slefuit, care se vede în interiorul grotei, a fost un altar pagân pe care se aduceau jertfe omenesti, erau taiate capete de oameni. Or, scrie Sfântul Pavel, cine jertfeste idolilor, jertfeste diavolilor. Acest altar l-a ales Sfânta Fecioara spre a zdrobi capul dusmanului ei. Biserica, numai cu patru ani înainte de aparitiile de la Lourdes definise dogma Neprihanitei Zamisliri. "Neprihanita" este titlul care exprima victoria Sfintei Fecioare asupra Satanei. De aceea, exorcistul porunceste diavolului pe care vrea sa-l scoata dintr-un posedat: "Îti porunceste ea, puternica mama a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, care din prima clipa a Neprihanitei sale Zamisliri, prin umilinta sa, a zdrobit teasta trufasa".

Bernadeta are 14 ani când Sfânta Fecioara îi apare în 1858. E primul dintre cei 5 copii ai lui Francois Soubirous. Vine pe lume într-o familie foarte saraca dar care traieste în demnitate si frica de Dumnezeu. Cum era bolnavicioasa - suferea de astm - si în plus era racita, mama sa i-a poruncit sa se îmbrace bine si sa-si ia ciorapi de lâna în acea zi umeda si mohorâta de 11 februarie când mergea împreuna cu sora sa, Ioana, si cu prietena acesteia, Antoneta, sa culeaga vreascuri pentru foc. Ajunsa la un pârâias, se pregateste sa-si scoata ciorapii ca sa-l treaca, când se întâmpla ceva extraordinar. Un vuiet ca de furtuna vine dinspre grota din fata ei, desi nici o creanga si nici o frunza nu se misca. Atunci îi apare preafrumoasa Doamna îmbracata în alb, cu rozariul cu boabe albe ca laptele atârnat de brat. Bernadeta e cuprinsa de frica. Cade în genunchi, scoate rozariul, se roaga. Doamna îsi deapana si ea boabele din rozariul ei. Tovarasele Bernadetei se uita sa vada de ce zaboveste; o vad în genunchi si zic: "S-a scrântit la cap. Uite unde se roaga. Nu-i de ajuns ca se roaga la biserica". Seara, la întoarcere, mama afla ce i s-a întâmplat. "Biata de tine! - îi zice - n-ai vazut nimic decât o piatra alba. Îti interzic sa mai mergi acolo. Despre familia noastra nu a vorbit pâna acum nimeni nimic. N-o s-o bagi tu acum în gura lumii!" Aceeasi interdictie severa vine din partea tatalui care de-abia dupa doua zile se înmoaie si o lasa sa mearga din nou la locul cu pricina. Doamna frumoasa îi apare din nou zâmbitoare. De data aceasta Bernadeta a venit pregatita. Adusese cu ea apa sfintita. Stropeste zicând: "Daca nu vii de la Dumnezeu, pleaca!" Ea stropea, Doamna zâmbea. Bernadeta cade în extaz. Se trezeste la casa morarului din apropiere. Mama vine sa-si ia copila acasa. Îi vine s-o bata. A doua zi, la scoala maicilor unde învata, încep batjocurile. Maica superioara o apostrofeaza: "Ai terminat cu circul?" O alta maica îi da o palma.

Pe 18 februarie, Bernadeta e din nou în fata grotei. Acum Doamna îi vorbeste pentru prima data. De la bun început îi spune: "Nu-ti promit sa te fac fericita în viata acesta ci în cealalta". Într-adevar, de acum începe Calvarul Bernadetei. Va fi hartuita de o armata întreaga de anchetatori: primari, jandarmi, procurori, prelati. Doamna o mai înstiinteaza: "Îmi faci favorul sa vii aici 15 zile?" Bernadeta promite.

Pe data de 24 februarie, sutele de curiosi veniti la fata locului, o vad surprinsi pe Bernadeta sarutând pamântul, târându-se pe genunchi de pe malul pârâului pâna la grota si repetând mereu cuvintele pe care si le spusese Doamna care îi aparea. "Pocainta, pocainta, pocainta!" si i-a mai spus: "Roaga-te pentru întoarcerea pacatosilor... Saruta pamântul ca pocainta pentru pacatosi". Bernadeta iese din extaz cu lacrimile pe obraji. A doua zi, 25 februarie, curiosii veniti la fata locului de la doua dimineata ca sa prinda un loc bun, vad un spectacol de-a dreptul socant. Intrând în extaz, Bernadeta îsi lasa salul pe care îl purta pe cap si pe umeri si lumânarea pe care o avea în mâna persoanei celei mai apropiate de ea, se aseaza în genunchi, urca pe genunchi la grota apoi, tot pe genunchi, se întoarce spre pârâul Gave si iarasi se întoarce spre grota; scormoneste cu degetele în pamântul pietros din fundul grotei si pare sa bea ceva ce a luat în causul mâinii. Apoi manânca frunzele unei mici plante care crestea acolo în grota. Dupa aceea revine la locul obisnuit din fata grotei cu fata murdara de noroi. Bernadeta se explica:

"Doamna mi-a zis: «Mergi si bea din izvor si spala-te în el. Nevazând vreun izvor, m-am dus sa beau din Gave. Ea mi-a zis ca nu acolo. Mi-a facut semn cu degetul, aratându-mi sa merg sub stânca. M-am dus. N-am vazut decât pamânt mocirlos. Am întins mâna, dar n-am putut sa iau apa. Am scormonit si apa a iesit, dar tulbure. De trei ori am aruncat-o. A patra oara am putut sa beau. Doamna mi-a spus apoi: «Manânca iarba pe care o gasesti acolo.»"

Dar pentru ce aceasta? Pentru pacatosi. Apa iesita din pamânt când Bernadeta a scormonit cu degetele a devenit izvorul abundent cu 100000 de litri pe zi, cunoscut cu numele de Izvorul Miraculos.

Cum parohul nu dorea sa auda de o capela care i se cerea sa o construiasca la locul aparitiilor, de vreme ce nici nu stia cine era cea care apare. Pe 25 martie Bernadeta o întreaba de trei ori la rând: "Doamna, va rog, fiti buna si spuneti-mi cine sunteti?" Raspunsul vine în dialect, caci Bernadeta nu cunostea franceza literara: "Eu sunt cea Neprihanit Zamislita". Bernadeta nu întelege expresia "cea Neprihanit Zamislita", nu o mai auzise. Fuge la parohie repetând-o mereu sa nu o uite. Intra la preot si striga: "Eu sunt cea Neprihanit Zamislita". Parohul o crede nebuna: "Cum, zice, tu esti Neprihanit Zamislita"? "Nu, parinte paroh, nu eu, ci Doamna! Am repetat mereu numele ei pe drum ca sa nu-l uit". Nu trebuie sa ne mire faptul ca dupa patru ani de la definirea dogmei, o copila din creierii Pirineilor nu auzise de Neprihanita Zamislire. Numai cu câtiva ani în urma, un preot în vârsta, predica în biserica, credinciosilor, ca Înaltarea Sfintei Fecioare cu trupul si sufletul la cer nu e dogma de credinta. Folosea carti de predici dinainte de 1950.

La Lourdes, Sfânta Fecioara scoate un strigat de alarma. Chemarea la pocainta ramâne în continuare valabila. Ne-o spune atât de clar Papa Pius XII în enciclica data cu ocazia centenarului aparitiilor de la Lourdes:

"Într-o societate care nu mai are de loc constiinta pacatelor care o rod, care-si mascheaza mizeriile si nelegiuirile sub aparenta de prosperitate, stralucire si lipsa de griji, Fecioara Neprihanita, pe care pacatul nu a atins-o niciodata, se arata unui copil nevinovat. Cu o compatimire de mama ea îmbratiseaza cu privirea aceasta lume rascumparata cu sângele Fiului sau. unde, vai, pacatul face zilnic atâtea ravagii si de trei ori lanseaza acest staruitor apel: "Pocainta, pocainta, pocainta!" Cere, de asemenea, gesturi graitoare: "Mergi si saruta pamântul ca pocainta pentru pacatosi". Dupa acest gest: "Roaga-te lui Dumnezeu pentru pacatosi!" Astfel, ca în zilele lui Ioan Botezatorul care invita la pocainta, la începutul vietii publice a lui Isus, aceeasi porunca puternica si severa arata vremurilor calea întoarcerii la Dumnezeu: "Pocaiti-va!" si cine ar îndrazni sa spuna ca aceasta chemare la convertirea inimii si-a pierdut în zilele noastre actualitatea? Societatii care în viata publica neaga adesea drepturile supreme ale lui Dumnezeu, care ar vrea sa câstige lumea întreaga cu pretul sufletului, riscând astfel sa se osândeasca, Fecioara Mama i-a lansat un strigat de durere".

Acest strigat de alarma, aceasta chemare la convertire, e pentru noi toti. Sfânta Fecioara la Lourdes ne aminteste ca pocainta, convertirea au la baza umilinta si sinceritatea. Sunt pacate comise, poate, din slabiciune. Dar daca nu le recunosti cu umilinta si sinceritate si nu încerci sa te ridici ci încerci sa te justifici si esti preocupat doar sa nu fii vazut, sa nu te afle altii, sa nu fii descoperit, esti obsedat de întrebari: "Cine ne-a spus?"; daca îti înabusesti sistematic remuscarile de constiinta, atunci pacatele de slabiciune se transforma în pacate de rautate, în orbire a inimii si împietrire a inimii, se transforma în obisnuinte vicioase si se ajunge la ceea ce Sfântul Toma numeste armonizarea sau sincronizarea sufletului cu raul. Cainta permanenta, amintirea dureroasa a pacatelor din trecut, stradania de a ispasi, constiinta propriilor slabiciuni si pacate, sunt sentimente care trebuie sa ne stapâneasca în mod deosebit pe noi cei chemati sa predicam lumii pocainta, convertirea. Caci, cum ar putea predica lumii convertirea un neconvertit? Ar fi un teatru dezgustator. Pentru a se mentine într-o asemenea stare penitentiala, Sfântul Augustin a scris pe peretii camerei sale psalmul: Miluieste-ma, Dumnezeule! Renumitul Don Marmion a scris la picioarele rastignitului sau cuvintele aceluiasi psalm: Nu ma alunga de la fata ta. Iar marele biblist din zilele noastre, Parintele Léoce de Grandmaison care obisnuia sa se spovedeasca des îsi începea spovada cu aceste cuvinte: "Iertati-ma, Parinte, ca va deranjez atât de des, dar sunt un mare pacatos", Convertirea adevarata presupune o lupta crâncena cu noi însine. O recunoaste un mare convertit, Adolf Retté, când scrie aceste cuvinte: "Ah, convertirea e o batalie cu teribile suferinte! Sa nu uitam ca aceste lupte demonstreaza libertatea vointei si ca nu este cainta desavârsita care sa nu aiba ca prolog, în sufletul unui mare pacatos cait, acest tragic conflict între Bine si Rau".

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/maria.asp?aparitii=11
Vă rugăm să respectați drepturile de autor