www.profamilia.ro /maria.asp?aparitii=18
 
 PREASFÂNTA FECIOARA MARIA 

Maria în apari?iile sale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Inapoi la cuprins Siracuza

E lucru sigur ca Isus, în viata sa pamânteasca, a plâns. Noul Testament ne aminteste trei împrejurari în care Isus a varsat lacrimi: prima data, în Betania îsi plânge prietenul mort, pe Lazar, luând parte la durerea surorilor acestuia. A doua oara, Isus plânge asupra Ierusalimului: de data aceasta plânsul lui are un caracter social, plânge la gândul nenorocirilor ce aveau sa se abata asupra cetatii infidele: Ierusalimul va fi prefacut în cenusa fiindca a refuzat convertirea si mântuirea. A treia oara, plânge la propria sa moarte, atunci când aduce "rugaciuni si cereri cu strigate mari si lacrimi catre cel care putea sa-l salveze de la moarte" (Evr 5,7); de data aceasta lacrimile lui au adus mântuirea lumii întregi. Prima data, Isus varsa lacrimi de prietenie; a doua oara, lacrimi de neputinta în fata împietririi inimii oamenilor; a treia oara, lacrimi provocate de propria sa suferinta si tulburare sufleteasca.

Isus a asociat-o si pe Mama sa la suferintele si la lacrimile sale. Sfânta Scriptura nu ne-o descrie pe Maria plângând, dar fara îndoiala ca din momentul în care Simeon i-a prevestit ca o sabie îi va strapunge sufletul si pâna pe Calvar, Maria a plâns nu numai de trei ori. Dar lucrul extraordinar este ca Maria, dupa înaltarea ei la cer, desi fericita în cer, varsa lacrimi de durere pe pamânt. Ea nu poate sa ramâna indiferenta la ceea ce se întâmpla cu copiii ei de pe pamânt: sunt lacrimi de neputinta, ca cele varsate de Fiul ei asupra Ierusalimului, de neputinta în fata împietririi oamenilor, a refuzului de a se converti si de a se mântui, si a nenorocirilor ce se vor abate asupra lor din cauza acestui refuz. Acesta este motivul pentru care Sfânta Fecioara a varsat lacrimi la Siracuza, în Sicilia, în 1953.

Faptul s-a petrecut în cartierul Sfânta Lucia, cartierul cel mai populat si cel mai sarac al orasului. Aici locuiau doi tineri soti, casatoriti de vreo jumatate de an. Barbatul, Angelo, muncitor cu idei comuniste; femeia Antonina, casnica, nu era lipsita de credinta si se închina mai ales când avea un necaz. În ziua cununiei primisera cadou de la o sora a sotiei o statuie modesta de ghips a Maicii Domnului, pe care o asezasera deasupra patului. Antonina astepta un copil. Avea o sarcina dureroasa, cu suferinte îngrozitoare care adesea o faceau sa-si piarda vederea. În cele din urma a fost nevoita sa stea la pat. În noaptea de 28 spre 29 august 1953, catre orele 2.30 se simte rau de tot si îsi pierde si vederea. Dimineata, catre 8.30 începe sa vada din nou. Privind, întinsa cum era în pat, spre statuia din fata ei, vede ca Madoninna plânge. Marginea patului era toata scaldata de lacrimile care cursesera toata dimineata; fenomenul s-a repetat, de fata fiind si o cumnata si o matusa a Antoninei. Seara, catre orele 17.30, întorcându-se de la lucru, barbatul ramâne uimit vazând casa plina cu lume. Vede si el statueta varsând lacrimi.

La noua seara statueta e dusa la politie pentru cercetari. Plânge si acolo. Politistul care a facut ancheta traieste înca. Angelo ascunde statueta în casa unui frate de-al sau. Dar a doua zi, noaptea - pe 30 august -, la presiunea multimii, e nevoit sa o aduca înapoi. Dar casa e neîncapatoare. Statueta e pusa afara pe peretele casei ca sa o vada toata lumea. Continua sa verse lacrimi cu intermitente de la câteva minute la câteva ore. Fenomenul dureaza pâna marti 1 septembrie. Cei de fata privesc, ating, sterg lacrimile cu tampoane de vata, iau în gura sa vada ce gust au: e gust sarat de lacrimi. Se fac fotografii, se filmeaza. Înstiintat parohul, don Giuseppe Bruno, la început nu crede nimic, dar cum cei care îi adusesera vestea erau oameni foarte seriosi, se gândeste sa faca ceva. Roaga episcopia sa formeze o comisie de oameni de stiinta, chimisti, doctori, ca sa cerceteze stiintific fenomenul. Si asa s-a facut. Se prezinta o comisie de experti condusa de un profesor universitar. Se iau cu o pipeta sterilizata circa 30 de lacrimi, chiar în momentul în care ies din ochii statuetei. Odata terminata operatia, fenomenul înceteaza. Rezultatul analizei din laborator nu lasa nici o îndoiala: aspectul, alcalinitatea si compozitia duc la concluzia ca lichidul examinat nu e altceva decât lacrimi umane. Faptul acesta i-a ravasit pe toti cei care au vazut cu ochii lor statueta plângând. Zi si noapte lumea se ruga rozariul în fata statuetei cu o fervoare de nedescris. Multi s-au convertit: atei teoretici si practici, indiferenti, sceptici, s-au întors la credinta. N-au lipsit nici minunile. Prima vindecata a fost Antonina, proprietara statuetei: din acel moment n-a mai simtit nici o durere si avut o nastere fericita. Si Mariana Vassallo, o bolnava declarata fara nici o speranta de vindecare de medici ilustri, e vindecata pe loc. Conferinta episcopala din Sicilia, la sfârsitul aceluiasi an, dupa cercetari temeinice a declarat: "Episcopii din Sicilia... au ajuns la concluzia unanima ca nu se poate pune la îndoiala realitatea ca Maica Domnului a varsat lacrimi la Siracuza". Televiziunea italiana a facut recent o emisiune deosebit de emotionanta asupra acestui eveniment; pe lânga filmul facut în ziua de 30 august 1953 în care se vede cum lacrimile izvorasc din ochii statuetei si se preling siroaie pe obraji, a prezentat o multime de marturii ale persoanelor care au asistat la acest eveniment: politistul care a facut ancheta, experti care au facut analiza lacrimilor, convertiti, vindecati miraculos au povestit cum s-au petrecut lucrurile. Una dintre actiunile cele mai frumoase legate de minunea de la Siracuza este asa-numita Peregrinatio lacrimarum Mariae. Relicviarul în care se pastreaza lacrimile Mariei - cele analizate în laborator - este purtat în diferite localitati din Italia si chiar din strainatate având ca urmare numeroase convertiri si o puternica trezire a credintei.

La Siracuza, Sfânta Fecioara nu spune nimic, nu vorbeste, ci doar plânge. Dar lacrimile vorbesc mai mult decât cuvintele. "O, daca oamenii ar întelege limbajul misterios al acestor lacrimi!" - exclama Papa Pius XII într-un discurs tinut dupa cele petrecute la Siracuza. Si de ce plânge Maica Domnului?

Parintele Mario Venturini, directorul national al Uniunii Apostolice, se întreaba si el în fata lacrimilor Sfintei Fecioare:

"Oare se pregateste pentru popoare o pedeapsa mai grozava, sunt ele amenintate de un cataclism universal? Numai Dumnezeu o stie, dar o stie si Mama noastra. Daca ea a plâns atâta, înseamna ca un lucru grav ameninta omenirea, un lucru pe care ar vrea sa-l împiedice si pe care ea l-ar împiedica cu siguranta cu puterea pe care o are asupra inimii lui Dumnezeu, daca lumea s-ar trezi si ar da semne de credinta".

Anii aceia, anii '50, au fost cumpliti. Comunismul subjuga popoarele. Italia a scapat ca prin minune din mâinile lui Stalin. Dar comunismul si ateismul, în strategia pusa la cale de puterea întunericului, nu erau decât niste etape premergatoare în vederea instalarii domniei Satanei în lume. Planul de actiune era bine pus la cale în lojele iluministe sau luciferiene ale Masoneriei. Citez dintr-o scrisoare de-a lor, pastrata la biblioteca din British Museum, din Londra:

"Noi (iluminatii) îi vom lansa pe nihilisti (pe comunisti) si pe atei, vom provoca un cataclism social nemaipomenit care va arata clar, în toata grozavia sa, popoarelor, efectele ateismului absolut... Atunci pretutindeni cetatenii... ramasi fara busola, nelinistiti în cautarea unui ideal, fara sa stie încotro sa îndrepte adoratia lor, vor primi în sfârsit lumina adevarata, prin manifestarea universala a învataturii pure a lui Lucifer, expusa, în sfârsit, publicului, manifestare care va rezulta ca o miscare generala de reactii în urma distrugerii crestinismului si a ateismului, amândoua învinse si exterminate în acelasi timp".

De aceasta situatie, de aceasta ofensiva a puterii întunericului, era constient Papa Pius XII, caci avertiza numai la câteva luni dupa ce Sfânta Fecioara plânsese la Siracuza, mai exact, în discursul din 8 decembrie 1953:

"Este în curs o lupta a carei amploare si violenta creste aproape de la o zi la alta si, ca atare, e necesar ca toti crestinii, mai ales toti catolicii militanti, sa ramâna în picioare si sa se bata pâna la sacrificarea vietii, daca e nevoie, pentru Biserica, Maica lor, cu armele care le sunt îngaduite. E vorba de lupta care ridica, în mii de forme, raul împotriva binelui, ura împotriva iubirii, moravurile rele împotriva curatiei, egoismul împotriva dreptatii sociale, violenta împotriva vietii pasnice, tirania împotriva libertatii".

Furtuna dezlantuita de puterile întunericului în lume nu s-a potolit. Bântuie în jurul nostru, bântuie în noi însine. Avem o Mama care plânge; lacrimile sunt semnul neputintei, dar în realitate sunt extrem de puternice. Când, dezorientati, pierzând busola, învaluiti în întuneric, Lucifer ne prezinta lumina sa care duce la pieire, ne îndreptam privirea spre aceea care este steaua diminetii, Luceafarul marilor. Ne încurajeaza Sfântul Bernard:

"Daca se ridica furtunile ispitei, daca te lovesti de stâncile nelinistilor, priveste Steaua, cheam-o pe Maria! Daca esti purtat în toate partile de valurile mândriei, ale defaimarii, ale invidiei: priveste Steaua, cheam-o pe Maria! Daca mânia sau zgârcenia sau ademenirile trupului îti clatina corabia sufletului: priveste spre Maria! Daca tu, tulburat fiind de enormitatea pacatului tau, rusinat fiind de urâtenia constiintei tale, înspaimântat fiind de grozavia judecatii, începi sa fii înghitit de abisul tristetii, de vârtejul disperarii: gândeste-te la Maria! În pericole, în nelinisti, în îndoieli: gândeste-te la Maria, cheam-o pe Maria! Ea sa nu se îndeparteze nicicând de pe buzele tale, sa nu se îndeparteze nicicând din inima ta; si, ca sa obtii ajutorul rugaciunii sale, nu parasi nicicând exemplul vietii sale.

Daca o urmezi pe ea, nu poti devia; daca te rogi ei, nu poti dispera; daca te gândesti la ea, nu poti rataci. Daca ea te sustine, nu poti cadea, daca ea te ocroteste n-ai de ce sa te temi, daca ea te calauzeste, nu simti oboseala, daca ea este lânga tine, vei ajunge la tinta".

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/maria.asp?aparitii=18
Vă rugăm să respectați drepturile de autor