www.profamilia.ro /maria.asp?aparitii=7
 
 PREASFÂNTA FECIOARA MARIA 

Maria în aparitiile sale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti

Inapoi la cuprins Carmelul

Stim din istorie ca multe ordine si congregatii religioase au la origine un întemeietor si o întemeietoare: Benedict si sora sa Scolastica, Augustin si mama sa Monica, Francisc de Assisi si Clara, Francisc de Sales si Ioana de Chantal, Tereza de Avila si Ioan al Crucii, si exemplele ar putea continua. Dar cazul cel mai interesant este cel al ordinului carmelitanilor. Întemeietorul lui sunt tot un barbat si o femeie: barbatul e profetul Ilie, femeia este Sfânta Fecioara Maria. Profetul Ilie, parintele anahoretilor din Vechiul Testament, a trait pe muntele Carmel. Aici se retragea în singuratate si contemplatie dupa cunoscutele sale incursiuni, când îi punea la punct pe regii si pe preotii lui Baal. De pe culmea Carmelului a vazut el ridicându-se nourasul de pe suprafata marii, dupa cei trei ani de seceta cumplita. "Ilie s-a suit pe vârful Carmelului si, plecându-se la pamânt, s-a asezat cu fata între genunchi, si a zis slujitorului sau: «Suie-te si uita-te înspre mare». Slujitorul s-a ridicat, s-a uitat si a zis: «Nu este nimic». Ilie a zis de sapte ori: «Du-te iarasi». A saptea oara, slujitorul a zis: «Iata ca se ridica din mare un nor mic, cât o palma de om»" (1 Reg 18, 22-24). Întreaga traditie monastica vede în acest nouras o imagine si o prevestire a Mariei: Maria s-a desprins din masa umana infectata de pacat asemenea nourasului candid si usor care s-a desprins din marea cu apa amara.

Carmelitanii vad în profetul Ilie si în Maria modelul vietii consacrate lui Dumnezeu prin feciorie. Ilie a fost primul barbat care a îmbratisat celibatul de buna voie în Vechiul Testament, dupa cum Maria e prima fecioara a Noului Testament. Aceasta trasatura comuna o scotea deja în evidenta o carte apocrifa foarte veche, Evanghelia lui Pseudo-Matei, în care citim: "Maria raspundea astfel preotilor de la templu: Ilie s-a înaltat la cer cu trupul sau deoarece si-a pastrat trupul sau în curatie. Eu am învatat din copilarie, în templu, ca fecioara este placuta lui Dumnezeu. De aceea am hotarât în inima mea sa nu cunosc barbat".

Carmelul nu e departe de Nazaret. În zilele senine, de pe piscul lui, se poate zari Nazaretul. Nu e propriu-zis un munte ci mai degraba un lan de dealuri lung de 25km care nu depasesc înaltimi de 550m. E acoperit cu verdeata, vii si gradini - în traducere, "Carmel" înseamna, de fapt, gradina. Pentru vegetatia sa abundenta, Carmelul, în Biblie, este simbolul frumusetii si al prosperitatii. Profetul Isaia nu putea gasi o imagine mai frumoasa. pentru a descrie timpurile mesianice: "Pustiul si tara fara apa se vor bucura, desertul se va veseli si va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori si va sari de bucurie, cu cântece de veselie si strigari de biruinta caci i se va da... stralucirea Carmelului". Oare Maria, privind de la Nazaret piscurile Carmelului, îsi va fi dat seama ca ea era adevaratul Carmel, gradina roditoare care a îmbracat pamântul?

Traditia ne spune ca numerosi anahoreti au continuat, pe Carmel, idealul de viata îmbratisat de Ilie, de Elizeu si de grupul lor de ucenici. Dintre primii convertiti la crestinism de catre apostoli, unii s-au retras pe Carmel, au zidit un mic lacas de rugaciune lânga grota lui Ilie, pe locul de unde profetul a vazut nourasul. Aici cântarile si rugaciunile se înaltau zi si noapte catre Maica Domnului si catre Fiul ei. În epoca bizantina, muntele era plin cu eremiti. Lor li s-au adaugat apoi anahoretii veniti din Occident cu cruciadele. Acestia au organizat ordinul carmelitan în forma lui actuala. Unul dintre cei mai renumiti carmelitani veniti din Occident a fost Sfântul Simon Stock, englez, cel care a fugit de acasa la vârsta de 12 ani, traind mai întâi ca eremit în scorbura unui stejar. Lui i-a aparut în 1251 pe muntele Carmel Sfânta Fecioara, încredintându-i scapularul cu promisiunea ca cei care-l vor purta nu vor ajunge în iad. Scapularul sunt cele doua bucati de pânza puse pe umeri ("scapulum"), o parte venind în fata, iar cealalta în spate, destinate sa le protejeze îmbracamintea calugarilor, ca un fel de sort, când sunt la munca. Cum în secolul XII dreptul canonic prevede ca cine poarta un an de zile uniforma unui ordin calugaresc este considerat calugar sau calugarita, cu toate consecintele, laicii, tertiarii, pentru a evita asemenea consecinte, au redus scapularul la dimensiuni mici, simbolice.

Ordinul carmelitan a dat Bisericii pe cei mai mari mistici si contemplativi: sa ne gândim numai la Sfânta Maria Magdalena de Pazzi, Sfânta Tereza de Avila, Sfântul Ioan al Crucii, Sfânta Tereza a Pruncului Isus si, în zilele noastre, Fericita Elisabeta a Sfintei Treimi. Spiritualitatea lor e concentrata pe reculegere, tacere, contemplatie, ascultarea si meditarea cuvântului lui Dumnezeu si rugaciune continua într-un climat de simplitate, saracie si munca, dupa exemplul sfintei Fecioare Maria, prima contemplativa a Bisericii.

Experienta mistica a acestor sfinti carmelitani poate fi de un mare ajutor celor care vor sa traiasca un minimum de viata spirituala, sa faca un minimum de experienta mistica. De fapt, ce înseamna experienta mistica? Experienta mistica este întâlnirea personala dintre om si Dumnezeu, este experienta prezentei lui Dumnezeu cel infinit, este experienta provocata de o actiune speciala a Duhului Sfânt. Un lucru mai putin cunoscut e ca misticii si misticile carmelitane au avut experienta mistica nu numai a lui Dumnezeu dar si a Sfintei Fecioare Maria. Una din misticele carmelitane, Maria Petyt, îsi descria astfel experienta: "Uneori îmi este daruita o viata spirituala în Maria, o liniste în Maria, o bucurie în Maria, o lichefiere în Maria, a scufundare, o absorbire în Maria, o unire cu Maria". În noaptea de 5 martie 1584, Sfânta Maria Magdalena de Pazzi a simtit ca Isus i-a schimbat inima cu inima Sfintei Fecioare. Aceeasi experienta a facut-o Sfânta Tereza a Pruncului Isus care, la vârsta de 12 ani, experimenteaza prezenta si zâmbetul Fecioarei, care îi patrunde sufletul si trupul, o vindeca si-i reda bucuria de a trai. Cu putin timp înainte de a muri, Tereza se destainuia surorii sale Paulina:

"Ma simteam cu totul învaluita în mantia Sfintei Fecioare. În acel timp faceam de serviciu la sala de mese si-mi amintesc ca faceam muncile ca si cum nu le-as fi facut: actionam ca si cum as fi avut un trup luat cu împrumut. Aceasta stare a durat o saptamâna întreaga. E o stare supranaturala greu de exprimat".

Din punct de vedere teologic, posibilitatea acestei suferinte se explica simplu de tot. Trupul înviat si glorificat al Mariei se bucura de toate însusirile trupurilor înviate pe care le descrie Sfântul Pavel în prima scrisoare catre Corinteni (1 Cor 15,45): e un trup spiritualizat, eliberat de limitele naturale ale timpului si spatiului si, asa cum trupul lui Cristos înviat se poate uni cu orice om din toate timpurile si din toate locurile de pe pamânt în Sfânta Împartasanie, acelasi lucru îl poate face Maria cu orice om caruia îi acorda favorul prezentei sale mistice.

Viata de intimitate, de comuniune cu Sfânta Fecioara are ca efect ceea ce scria unul din misticii carmelitani, Michele de S. Agostino: "Când Maria binevoieste sa-si formeze copiii predilecti, sadeste în ei spiritul sau... produce într-însii virtutile ei, temperamentul ei, modul ei de a actiona, înclinatiile ei".

Sfânta Fecioara imprima mai ales trei din însusirile sale într-un asemenea suflet. Prima: interioritatea, reculegerea, dragostea pentru tacere, pentru meditatie, pentru contemplatie, formarea acelui climat în care Dumnezeu vorbeste si în care pot fi auzite soaptele sale. Misticii carmelitani o numesc pe Maria: "Maica taceri" (Mater silentii). Exclama Sfânta Tereza a Pruncului Isus: "Cum îmi este din ce în ce mai draga tacerea ta graitoare... Cât îmi esti de draga Fecioara în timp ce-i asculti pe pastori si pe regii magi si pastrezi în inima ta toate aceste lucruri". Maria este modelul sufletelor interiorizate, a sufletelor care iubesc singuratatea, acea singuratate care este plina de prezenta lui Dumnezeu. Omul în care nu locuieste Dumnezeu iubeste zgomotul, flecareala, nu iubeste tacerea, reculegerea; explicatia este simpla: omul se teme de pustiul, de golul din inima. Acest gol încearca sa-l umple cu zgomot.

În al doilea rând, viata de intimitate cu Sfânta Fecioara imprima în suflet, si chiar în fizionomia omului, ceva din frumusetea ei. "Cât esti de curata frumoasa Marie, exclama Sfânta Maria Magdalena de Pazzi. În frumusetea ochilor tai îsi gaseste bucuria, Paradisul, si-si aseaza tronul Sfânta Treime". Sfânta Tereza de Lisieux, amintindu-si de zâmbetele Fecioarei, spunea dupa câtiva ani: "Dintr-o data, Sfânta Fecioara îmi aparu frumoasa, atât de frumoasa, cum nu mai vazusem vreodata ceva atât de frumos; fata ei iradia de o bunatate si de o frumusete de nedescris".

Iar Elisabeta a Sfintei Treimi: "Când citesc în Evanghelie ca Maria s-a îndreptat în graba spre muntii Iudeii spre a merge sa împlineasca datoria sa de caritate... mi-o imaginez pasind atât de frumoasa, atât de calma si maiestuoasa, atât de reculeasa în ea însasi, în dialog cu Cuvântul lui Dumnezeu". Frumusetea ei nu e doar o frumusete estetica. Frumusetea ei e o raza a frumusetii lui Dumnezeu care se transmite la cei ce traiesc în intimitatea ei si aceasta frumusete e frumusetea care salveaza lumea despre care vorbesc misticii rusi.

În sfârsit, viata de intimitate cu Sfânta Fecioara imprima în inima omului acea compatimire fata de toti suferinzii lumii, de care vibreaza inima ei. Ca exemplu, o putem lua tot pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Ea traieste, în inima ei, toata drama si toate sfâsierile sufletesti ale omului din timpurile noastre: disperarea, tentatia de sinucidere provocata de ateism, de lipsa de sens a vietii, de perspectiva prabusirii definitive în neant. Pâna în ultima clipa ramâne însotitoare de drum a pacatosilor, împartasind chinurile lor: "Haide, haide, bucura-te de moarte, caci îti va aduce nu ceea ce ceri ci o noapte si mai profunda, noaptea neantului". Tereza accepta: "Doamne, fiica ta îti cere iertare pentru fratii ei, accepta sa se hraneasca cu pâinea durerii si nu vrea sa se ridice de la aceasta masa încarcata cu amaraciune la care manânca sarmanii pacatosi".

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/maria.asp?aparitii=7
Vă rugăm să respectați drepturile de autor