www.profamilia.ro /maria.asp?aparitii=8
 
 PREASFÂNTA FECIOARA MARIA 

Maria în apari?iile sale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Inapoi la cuprins Când iadul se dezlantuie

"Întreaga istorie a oamenilor e strabatuta de o batalie apriga împotriva puterilor întunericului. Aceasta lupta a început de la origini si va dura, dupa cum spune Domnul, pâna în ziua de apoi. Prins în aceasta înfruntare, omul trebuie sa lupte necontenit pentru a adera la bine si nu-si poate dobândi unitatea launtrica decât cu mari eforturi, cu ajutorul harului lui Dumnezeu" (GS 37).

Aparitiile Sfintei Fecioare Maria nu pot fi întelese daca nu sunt vazute ca momente ale acestei cumplite batalii cu puterile întunericului: orice aparitie e o replica la un atac al Satanei împotriva poporului lui Dumnezeu sau o prevenire, un avertisment înainte de a se dezlantui un atac. Adevarata istorie a lumii este istoria razboiului neîntrerupt dus între Balaur si Femeie, descrisa de Apocalips (12), razboi prevestit de Geneza: "Dusmanie voi pune între tine femeie" (3,15).

Locul unde s-au dat marile batalii între Satana si Maria la începuturile lumii moderne, a fost Franta. Pentru a întelege marile aparitii ale Sfintei Fecioare din Franta, din secolul trecut, trebuie sa cunoastem bine marele front pe care puterile întunericului l-au deschis împotriva întregii Biserici tocmai în Franta. De ce tocmai în Franta? Pentru ca Franta a primit de la Dumnezeu o chemare, o misiune speciala în sânul Bisericii Catolice. În anul 496, când s-au încrestinat francii, Sfântul Episcop Remigiu, îi spunea regelui Clovis când l-a botezat în Catedrala din Reims: "Afla fiul meu, ca regatul Frantei este predestinat de Dumnezeu sa apere Biserica Romei care este singura Biserica adevarata a lui Cristos".

Sfântul Pius X, când a beatificat-o pe Ioana d'Arc, a repetat cuvintele papei Grigore IX, catre Sfântul Ludovic regele Frantei: "Dumnezeu a ales Franta preferând-o tuturor celorlalte natiuni ale pamântului, pentru a ocroti credinta catolica si pentru a apara libertatea religioasa. De aceea, Franta este regatul lui Dumnezeu însusi, iar dusmanii Frantei sunt dusmanii lui Cristos".

Leon XIII îi avertiza pe francezi în 1903: "Franta ori se va întoarce la traditiile Sfântului Ludovic, ori va pieri în rusine si ruina".

La 13 iulie 1937, Cardinalul Pacelli, viitorul Papa Pius XII, se adresa francezilor în Catedrala din Paris cu aceste cuvinte: "Popoarele, ca si indivizii, au vocatia lor providentiala... Fiti fideli vocatiei voastre traditionale. Nu lasati sa se distruga darurile pe care Dumnezeu vi le-a dat în vederea misiunii pe care v-a încredintat-o".

Acelasi îndemn este facut de Paul VI într-un mesaj radiofonic în 1963: "Dorim ca Franta, fidela vocatiei sale de veacuri, sa continue sa-si îndeplineasca rolul pe care Providenta i l-a încredintat în concertul natiunilor sa-si duca la îndeplinire, cu o constiinta tot mai exigenta, responsabilitatile fata de popoarele care-si îndreapta privirile spre ea".

Frantei pagânizate, infidela fata de vocatia sa, Papa Ioan Paul II, în ultima vizita la Paris, îi adresa aceasta întrebare patetica, gândindu-se la cuvintele Sfântului Remigiu din ziua încrestinarii francilor: "Franta, ce ai facut din botezul tau?"

Iata motivul pentru care Satana s-a dezlantuit împotriva Frantei, considerata fiica mai mare a Bisericii: La Fille aînée de l'Eglise. Reforma protestanta si renasterea pagâna au semanat neghina în ogorul Bisericii. Umanismul si rationalismul, naturalismul enciclopedistilor, adica al masoneriei, au pregatit terenul. Atacul cel mare a venit odata cu Revolutia pe care Pius IX a descris-o într-o enciclica astfel: "Revolutia este inspirata de Satana însusi. Scopul ei este acela de a distruge cu desavârsire edificiul crestinismului si de a reconstrui pe ruinele lui ordinea sociala a pagânismului". Unul din doctrinarii revolutiei, Proud'hon îl numea pe Satana primul revolutionar.

Într-una din instructiunile secrete ale lojii masonice, Vente Supreme, se spunea clar: "Scopul nostru final e cel al lui Voltaire si al Revolutiei franceze: distrugerea pentru totdeauna a catolicismului si chiar a ideii de crestinism". si un alt francmason celebru, Clemanceau: "De la revolutie, noi suntem în revolta împotriva autoritatii divine si umane. Nimic nu se va face în aceasta tara atâta timp cât nu se va schimba starea de spirit introdusa de autoritatea catolica". Deviza revolutionarului: "Nici Dumnezeu, nici stapân!".

Revolutia a fost fixata pentru 14 iulie 1789. Adunarea Constituanta îl pune pe regele Ludovic XVI sa semneze Declaratia Drepturilor Omului care prevedea printre altele: societatea respinge de acum orice orientare crestina, ea nu mai depinde decât de ea însasi, nu mai are ca legi decât propria vointa, n-o intereseaza ce învata sau ce porunceste Dumnezeu prin Biserica sa. Vointa poporului suveran ia locul vointei unui Dumnezeu suveran, legea umana calca în picioare legea revelata.

Odata ce Isus Cristos a fost înlocuit cu Fiinta Suprema, cultul catolic este înlocuit cu cultul Ratiunii si al Naturii. În Catedrala Nôtre Dame din Paris se desfasoara ceremonia în cinstea zeitei Ratiunea, zeita reprezentata printr-o actrita depravata, asezata pe altar spre a primi adoratie. În acelasi timp, zeita Natura primeste adoratie în piata Bastiliei. Presedintele Conventiei îi aduce acest omagiu oficial: "Stapâna a salbaticilor si a natiunilor luminate, o Natura! Acest popor imens adunat la primele raze de lumina în fata icoanei tale, este vrednic de tine. El e liber: în sânul tau, în izvoarele tale sacre, el si-a regasit drepturile, s-a renascut. Dupa ce a strabatut câtea secole de ratacire si sclavie, trebuie sa revina la caile tale simple pentru a i regasi libertatea si egalitatea!"

Sloganul Revolutiei îl stim: «Libertate, egalitate, fraternitate». Egalitatea si fraternitatea se nasc din libertate. Ce fel de libertate? Eliberarea de orice constrângere, de orice lege, de orice morala, de orice dogma, de orice autoritate. Asa s-a nascut liberalismul - nu e vorba doar de liberalismul economic care e cel mai inofensiv - pe care Pius IX îl califica astfel în fata unei delegatii franceze dupa Comuna din Paris: "Este în Franta un rau mai mare decât revolutia si decât toti nenorocitii Comunei, e hoarda de diavoli care au evadat din iad, e liberalismul".

Duhul întunericului s-a aratat genial în lupta împotriva Bisericii cu ideile pe care le-a semanat: libertatea totala, adica libertinajul, a dus la imoralitate, si imoralitatea este arma cea mai distrugatoare împotriva credintei. În loja masonica Haute Vente s-a hotarât: "Cele doua baze ale ordinii sociale (catolicismul si monarhia), se pot prabusi numai sub greutatea coruptiei. Am hotarât în adunarile noastre sa nu mai vrem crestini. De aceea sa raspândim viciul în multime, sa-l soarba prin cele cinci simturi, sa-l bea, sa se sature. Faceti inimi vicioase si nu veti mai avea catolici".

Acelasi consemn al Masoneriei catre lojile din lumea întreaga (mai 1928): "Religia nu se teme de pumnal, dar poate sa se prabuseasca sub povara coruptiei. Sa nu obosim în a corupe: sa ne folosim de pretextul sportului, al igienei, al curei climaterice. E necesar, pentru a produce coruptie, ca baietii si fetele sa practice nudismul în îmbracaminte" s.a.m.d..

Pe plan religios, sloganul revolutiei a dus la indiferentism religios si la ateism: fiecare e liber sa creada sau sa nu creada, sau sa creada ce vrea. si a mai dus la ecumenismul masonic pe care Buletinul Marelui Orient îl prezenta astfel în iulie 1856: "Exista o religie universala care include toate religiile particulare de pe glob: noi aceasta religie o profesam. Aceasta religie o profeseaza si guvernul când proclama libertatea cultelor".

Cunoastem din istorie ce ravagii a produs Revolutia în Biserica franceza. Napoleon, facând pace cu Biserica, nu era sincer. Dorea sa instrumentalizeze Biserica, s-o aserveasca, s-o puna în scopul ambitiilor sale. Citim în amintirile sale de pe Sfânta Elena: "Voiam sa-l înalt pe Papa peste masura, sa-l înconjur cu ceremonii si omagii, voiam sa fac din el un idol, sa locuiasca lânga mine, Parisul sa devina capitala lumii crestine, iar eu sa conduc si lumea religioasa si lumea politica".

Urmeaza, în 1814, Restaurarea cu Ludovic XVII si apoi cu fratele sau Carol X (1924), dar Franta e stapânita în continuare de masoni. Deocamdata ne-am facut o idee despre clima pe care Duhul întunericului a creat-o în Franta si care a provocat replica Sfintei Fecioare.

Cele auzite în aceasta meditatie pot fi o invitatie si un prilej de a ne verifica constiinta si viata noastra. Sa ne întrebam daca modul nostru de a gândi e cel al lui Cristos, al Evangheliei, adica al umilintei si al ascultarii, sau e modul de a gândi pe care Duhul Întunericului l-a semanat în Franta si de aici în toata lumea: un mod de a gândi întemeiat pe orgoliu, pe spiritul autonomiei absolute, pe revolutie si neascultare, pe rationalism si naturalism? Suntem ucenicii lui Cristos, sau ai lui Voltaire? Sfântul Pavel ne spune în scrisoarea catre Romani (8,29) ca "Dumnezeu ne-a ales din toata vesnicia ca sa devenim asemanatori chipului Fiului sau". Diavolul, maimuta lui Dumnezeu, încearca sa-l imite, adica sa ne faca asemanatori chipului sau de creatura orgolioasa si revoltata, asa cum îl descrie profetul Isaia: "Cum ai cazut din cer, luceafar stralucitor, fiu al zorilor; cum ai fost doborât la pamânt... Tu ziceai în inima ta: «Ma voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu... ma voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt»" (14,13-14).

Tentatia de a-l urma pe cel ce este tata al minciunii ne urmareste pe toti la tot pasul. E necesar sa avem permanent în fata ochilor icoana a carei asemanare, potrivit alegerii noastre din vesnicie, trebuie s-o înfaptuim în noi: chipul lui Cristos cel smerit si ascultator: "El s-a despuiat pe sine însusi si a luat chip de sclav aratându-se asemenea oamenilor... s-a smerit si s-a facut ascultator pâna la moarte si înca moartea pe cruce" (Fil 2,7-8).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/maria.asp?aparitii=8
Vă rugăm să respectați drepturile de autor