www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=101
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Anul câinelui
- 23 februarie 2006 -

Abia au anuntat japonezii ca au intrat în anul câinelui si pe strada capitalei noastre un câine bucurestean si-a aratat coltii ucigând un japonez. Au sarit atunci hingherii si cu eforturi uriase au reusit sa captureze într-o noapte cincisprezece câini. Ne-am amintit din nou ca înca nu s-a rezolvat o problema veche în capitala si în alte orase din tara. S-au tinut discutii cu persoane care s-au declarat împotriva câinelui sau în favoarea lui. S-au stabilit proiecte pentru rezolvarea problemei câinilor vagabonzi, proiecte care probabil vor ramâne mult timp tot prin sertare ca si pâna acum. Un lucru este sigur. Pe piatra de mormânt a japonezului sta scris: "Mort în România, în anul câinelui".

I-am auzit de mai multe ori pe cei din Bucuresti, pe fanii dinamovisti, strigând: "Sunt câine pâna la moarte"! Jucatorii preferati sunt numiti "câini". Desigur, nu câini care gudura pe adversar, ci câini care îsi înfig coltii în el. Noroc ca Dinamo n-a mers prea departe în cupele europene, ca am fi asmutit câinii împotriva multor cluburi din alte tari si multi adversari s-ar fi ales cu muscaturi.

Ne pare rau, dar trebuie sa recunoastem. Suntem cunoscuti în lume ca o tara a câinilor, o tara a coruptilor, o tara a betivilor, o tara a ucigasilor de copii nenascuti. N-avem lanturi pentru câini, dar avem verigi destule în lantul coruptilor care devine din ce în ce mai lung. Ne împiedicam de câini pe strada, dar ne împiedicam si de betivi.

Oamenii au facut o problema din uciderea câinilor, dar nu-si mai fac o problema din uciderea copiilor nenascuti. S-ar putea sa-i preocupe pe oameni mai mult hrana pentru câine decât hrana pentru omul flamând. S-ar putea sa fim de acum mereu în anul câinelui si niciodata în anul omului. În multe familii câinele a luat locul copilului. Nu mai este preferat strigatul de copil, ci latratul de câine.

M-am obisnuit sa fiu latrat de câini în mijlocul casei atunci când merg sa binecuvântez familiile. Mi-ar place mai mult însa sa fiu acompaniat de glasul unui copil la rugaciunea "Tatal nostru", decât sa fiu latrat de o potaie.

În timp ce lumea se dezbraca din ce în ce mai mult si considera un drept de a umbla astfel pe strada, sunt îmbracati câinii si se considera un lucru rusinos sa mergi altfel cu ei. Si ce costumatii se fac!... Ce tunsori!... Ce pedichiuri!...

Într-o statiune un domn pretindea o suma de bani în schimbul tinerii în brate de catre trecatori, pentru câteva momente, a câinelui sau pe care îl socotea ca aducator de noroc. În Germania, o doamna vizita zi de zi cimitirul unde îsi îngropase câinele. Credea în reîncarnare si-i purta de grija si dupa moarte. Acest lucru ne duce la gândul ca lumea poate deraia usor. Cultul adus animalului, indiferent ce este el, ca e câine sau altceva, înseamna o revenire la pagânism.

Dar probabil ca de acum lumea prefera sa fie numita mai degraba pagâna decât crestina. Semnele crestine sunt îndepartate de prin anumite locuri pentru ca ofenseaza constiinta altora. Aducem semnele pagâne pentru ca acestea nu mai ofenseaza pe nimeni. Se vor face monumente pentru câini si se vor aduce tamâieri la altarul câinelui credincios. Vor fi poate interzise inscriptiile cu "Câine rau" pentru ca se va considera o jignire a animalului si vor fi acceptate doar acele inscriptii care nu vor aduce nici o ofensa patrupedului. Vor fi amendati cei care vor mai rosti versurile "Catelus cu parul cret, fura rata din cotet". Vor fi judecati hingherii post mortem si vor fi trecuti în catalogul rusinii neamului omenesc. Si cine stie la ce aberatii se va ajunge!

Pâna atunci lumea mai are de votat câteva legi în Parlament, dupa legea calului, iar familia japonezului decedat regreta ca anul câinelui a fost pângarit de javra bucuresteana.

Nu stiu daca familia japonezului ucis a cerut vreo despagubire de la noi, dar stiu ca cei de la protectia animalelor se vor grabi sa ceara o clementa, deoarece suntem în anul câinelui.

pr. Eugen Budau

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=101
Vă rugăm să respectați drepturile de autor