www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=15
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Lectie de ecumenism?
- 29 ianuarie 2004 -

Într-un sat sunt doua comunitati aproximativ egale: una romano-catolica si una ortodoxa. Preotii celor doua comunitati (parintele Anton - catolic si parintele Dumitru - ortodox) sunt foarte buni prieteni si colaboreaza frumos. Într-o seara, în timpul saptamânii de rugaciune pentru unitatea crestinilor, au organizat o celebrare ecumenica în biserica catolica. Dar au vrut sa o regizeze într-un mod aparte, pentru ca lumea sa înteleaga cât mai bine.

Parintele Dumitru îl întreaba pe cel catolic: "În seara aceasta nu ai putea sa folosesti ca vesmânt liturgic numai stola? E obligatorie la voi si cota alba?" "Nu e obligatorie. Pot sa vin doar cu stola. Dar ce ai de gând sa faci?" întreba parintele Anton. "Eu vreau sa vin doar cu patrafir, si mi-ar placea ca lumea sa ne vada de aceasta data în vesminte asemanatoare." Ideea a placut si s-au prezentat ambii cu sutane negre si doar cu stola si patrafir.

Ce a urmat dupa aceea?

Ambii au venit la celebrare, în fata multimii, purtând câte un sac în spate. Au întrebat multimea: "Stiti ce avem noi în acesti saci?" Tacere. Nimeni nu putea sa-si închipuie ce poarta preotii în acei saci mari.

Primul, parintele Anton, rupe tacerea si spune:
- Eu port în acest sac al meu toate valorile si comorile credintei noastre catolice, tot ce ne este mai drag si mai scump sufletului nostru.
- Si eu am acelasi lucru: tot ce cred, tot ce apartine credintei noastre ortodoxe, tot ce am primit de la stramosii mei. Si continua: Parinte Antoane, scoate si arata ce ai acolo!

Parintele Anton scoate cartea Bibliei si spune:
- Am aici Cartea sfânta, Cuvântul lui Dumnezeu, care este un cuvânt viu si mântuitor.
- Si eu am aici aceeasi Biblie, spune parintele Dumitru, scotând din sacul lui cartea.
- Mai am aici o cruce, continua preotul catolic, scotând din sac un crucifix.
- Si eu am aici o cruce, raspunde parintele Dumitru, aratând lumii o cruce foarte frumos pictata.
- Noi o mai avem pe Maria ca mama, si scoate din sac o icoana minunata a Maicii Domnului.
- Si noi o avem pe Maicuta Domnului, si arata lumii o icoana aurita.
- Noi avem sfânta preotie, aratând stola de pe umeri.
- Si noi avem taina preotiei, aratând frumosu-i patrafir care-i înconjura gâtul.
- Noi avem darul episcopatului, pe care nu-l au protestantii, spune preotul catolic aratând lumii o mitra episcopala.
- Si noi avem pe episcopi ca urmasi ai apostolilor, zice parintele Dumitru, ridicând în mâini o splendida coroana episcopala cu pietre pretioase.
- Noi avem frumoasa învatatura a Sfintilor Parinti. Si arata lumii o carte a Sfântului Augustin.
- Si noi îi avem la mare cinste pe Sfintii Parinti. Chiar celebram liturghia lor: a Sfântului Vasile si a Sfântului Ioan Gura de Aur. Si arata lumii o carte a Sfântului Ciril.
- Noi avem Marea Taina a Liturghiei si a împartasaniei, spune parintele catolic scotând din sac un Potir.
- Si noi avem Sfânta Liturghie de care aminteam mai degraba. Si arata si el un potir.
- Noi cinstim Sfântul Mormânt al Domnului, continua preotul catolic, scotând din sac o imagine de la Ierusalim.
- Dar la Sfântul Mormânt oare nu stau de paza împreuna preoti catolici si ortodocsi? întreaba retoric preotul Dumitru, aratând si el imaginea aceluiasi mormânt.
- Dar noi avem ca legatura cu Dumnezeu rugaciunea, si scoate din sac o carte de rugaciuni.
- Rugaciunea este si la noi la mare cinste, si scoate si preotul Dumitru o cartulie.
- La noi mai este si cinstirea sfintilor si a sfintelor relicve. Anul acesta vor veni la noi osemintele Sfântului Anton de Padova. Si arata lumii o carte cu rugaciuni catre Sfântul Anton.
- Sfintii sunt si la noi la mare cinste. Mergeti la Mitropolie la Iasi si veti vedea trupul Preacuvioasei Paraschiva. Si arata lumii Acatistul Sfintei Paraschiva.

Si aceasta demonstratie a continuat. Au mai scos din sacii lor: textul Crezului, o cifra mare de carton care reprezenta cele sapte sacramente (taine), un ceaslov si un breviar, câte o lumânare ca obiect de cult la diferite celebrari.
- Se vede, fratilor, ca tot ceea ce avem noi e identic, e exact la fel.
- Asa observ si eu, zice parintele Dumitru. Si atunci de ce oare nu suntem noi ca fratii împreuna?
- Dar nu vezi, parinte Dumitru, ca sacii nostri înca nu s-au golit?
- Da, vad, dar ce mai avem noi în saci, nu cred ca trebuie sa scoatem afara. Ne-ar durea inima si sufletul!
- Cam asa e...

Si celebrarea a continuat cu bucuria întâlnirii, dar si cu durerea ca vor ramâne mai departe separati... Oare pâna când?

(despre ce a mai ramas în saci vom vedea în reflectia de saptamâna viitoare)

pr. Iosif Dorcu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=15
Vă rugăm să respectați drepturile de autor