www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=29
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Darul graiului
- 27 mai 2004 -

Nu mai fusesem niciodata la un spectacol oferit de tineri fara auz si fara grai. Totdeauna am considerat ca ei apartin unei alte lumi care nu îmi apartine mie, ca sunt persoane care nu au nimic ce sa-mi spuna. E adevarat ca nici nu-mi facea placere sa întâlnesc asemenea persoane vrednice de compatimire. Dar asta a fost pâna într-o seara când am avut ocazia de a-mi schimba parerea. Aici la Iasi a venit un grup de tineri surdo-muti de la Pitesti care ne-au dat o lectie de resemnare dar si de curaj si demnitate. Si poate mai era un motiv de emotie: acest recital de Pasti avea loc chiar în fosta capela a manastirii Notre-Dame din Iasi.

Au urcat pe scena un grup de vreo 20 de tineri frumosi, îmbracati decent, cu o privire clara si calma. Chiar uluitor de calma! Ni s-a spus ca vor cânta, dar eu eram foarte nerabdator sa vad cum vor cânta, de vreme ce nu au voce. A început sa se auda prin statia de amplificare un cântec de Pasti iar tinerii de pe scena, la semnele parintelui dirijor, s-au dezlantuit într-un recital al gesturilor. Eu nu cunosteam nici un semn al limbajului gesturilor lor. Dar încet-încet mi-am dat seama ca gesturile lor sunt foarte expresive, unele chiar usor inteligibile. Chiar am memorat câteva semne: primavara semnificata prin miscari unduitoare ale degetelor, ca un zbor de pasari, la nivelul umerilor, învierea semnificata printr-un gest de invitatie (oare sa aiba vreo legatura cuvântul înviere cu invitatie?), legamântul semnificat prin unirea degetelor aratatoare, mormântul aratat de doua palme întinse ce coboara în jos ca si cum ar sapa o groapa, si altele câteva.

Noi, nestiutorii din sala, uimiti de ceea ce vedeam, dupa primul cântec, am început sa aplaudam. Prezentatoarea, cu putina retinere, si-a facut curaj si "ne-a atras atentia" ca ei nu aud bataia palmelor si de aceea sa aplaudam în stilul lor, adica cu mâinile ridicate cât mai sus si cu vibratia degetelor. La început nu îndrazneam, dar mai apoi am facut-o cu placere. Am mai observat ca la începutul recitalului mai era ceva galagie în sala, lumea mai susotea, dar încet-încet s-a facut liniste deplina. Toti cei din sala, care aveam grai, am reusit sa intram în lumea lor, o lume a tacerii, a gesturilor, a limbajului privirii. Tacerea lor, chiar daca era involuntara, ne-a cucerit pe toti.

M-am întors acasa miscat si emotionat. Ce lectie de meditatie!

Ma întrebam: daca acesti tineri ar primi, ca prin minune, darul auzului si al graiului doar pentru o zi, oare cât de mult nu s-ar bucura? Acum ei nu pot spune nici macar mamei "mama!", nu pot sa savureze frumusetea unei melodii, armonia muzicii, fara de care parca noi nu am putea trai. Ma întrebam: oare ei pot dansa, daca nu aud muzica? Între ei si noi, între ei si cei dragi lor ramâne doar limbajul ochilor, al inimii, al gestului, al lacrimilor. Ei citesc mai usor ca noi durerea din ochii vecinului, observa mai usor lacrima din ochii prietenului! Cred ca sentimentele lor sunt mult mai profunde decât ale noastre pentru ca nu sunt viciate de zgomote, galagie si vorbe de prisos.

Cred ca noi gresim atunci când plasam aceste persoane într-o alta lume, într-o alta categorie, ca si cum am fi total diferiti. E adevarat ca noi avem ceva ce nu au ei: grai si auz. Dar si ei au ceva ce nu avem noi: capacitatea de a se interioriza, de a fi mai atenti la frumusetile din jur, si chiar de a intra mai usor în contact cu Dumnezeu prin rugaciune. Doar Dumnezeu nu vorbeste prin sunete pentru ureche care trebuie sa se auda, ci în tacerea inimii. Ori noi suntem mereu bombardati de zgomote si greu putem percepe glasul tacut si intim al lui Dumnezeu.

Pe de alta parte, daca noi consideram ca ei ar fi niste defavorizati ai sortii, neavând glas si auz, noi ne putem considera, fata de ei, foarte dotati si bogati. Apropo, ati multumit vreodata lui Dumnezeu pentru marile daruri ale auzului si ale graiului?

pr. Iosif Dorcu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=29
Vă rugăm să respectați drepturile de autor