www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=72
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Timpul refacerii si al reflectiei
- 21 iulie 2005 -

Dupa inundatiile din Banat în luna aprilie, în luna iulie potopul s-a abatut asupra Moldovei. Apele au lasat în urma lor morti, oameni evacuati, culturi compromise, animale pierdute, case si anexe inundate si distruse, drumuri si cai ferate blocate, poduri avariate, sate fara curent electric. Oamenii s-au trezit în câteva ore cu toata agoniseala de o viata pierduta. Lacrimi, durere, deznadejde... Lumea de pretutindeni s-a mobilizat: paturi, haine, hrana, apa si medicamente, fiecare cu ce a avut.

Dupa nenorocire e timpul solidaritatii cu oamenii în suferinta, al refacerii, dar este si timpul rugaciunii si mai ales al reflectiei.

Scriptura ne învata ca atunci când peste oameni se abateau nenorocirile, cei mai multi dintre ei reflectau, cautând sa descifreze semnele si vointa lui Dumnezeu. E suficient sa ne amintim de cele relatate în cartea Judecatorilor. De fiecare data când poporul avea de suferit, fiind cazut în mâna dusmanilor, oamenii, meditând la cele ce se întâmplau cu ei, vedeau ca s-au îndepartat de Dumnezeu si gaseau ca cel mai potrivit lucru era sa strige pentru iertare si izbavire.

Nu pot sa nu observ ca aceste inundatii ca si celelalte mai dinainte sunt consecinta unor pacate de-ale noastre de care trebuie sa ne caim si sa le reparam. De exemplu, nu credeti ca pacatul furtului, prin care unii au luat materialele cu care trebuiau sa se repare barajele, digurile si podurile au dus la ruperea acestora? Sau ce spuneti de pacatul neglijentei si delasarii prin care cei responsabili nu s-au mai interesat de întretinerea si consolidarea digurilor, n-au mai facut lucrari de îndiguire a râurilor? Sunt diguri învechite care n-au mai fost consolidate din 1970. Uneori, sunt doar valuri de pamânt care însotesc cursul râurilor. Acestea n-au vazut de multa vreme picior de specialist si nici utilaje care sa lucreze. Ca sa nu mai vorbim de nealocarea de bani sau delasarea în corectarea torentilor.

Este apoi pacatul lacomiei prin care oamenii au despadurit întinderi mari de teren, taind copacii pe care i-au vândut cu bani grei. Padurea, cu siguranta, ar fi stat în calea viiturilor si ar fi împiedicat eroziunea. Despaduririle aplicate cu salbaticie au dus la farâmitarea pamântului, urmate de alunecari de teren. Lipsa padurii, care ar fi functionat ca un burete limitând proportiile dezastrului, a facut ca apa sa curga de pe munte ca de pe un acoperis, aducând puhoiul peste sate. Ce sa mai spunem de poluarea care a stricat stratul de ozon... Sau de pacatul sfidarii care face ca unii sa se ocupe cu certuri si alegeri anticipate... sau de câstigarea de capital electoral, pe seama sinistratilor. Nu mai stiu cum se cheama pacatul prin care cei mai multi au ajuns sau au fost tinuti în saracie... asa de saraci ca nu-si mai pot permite sa-si asigure casele, terenurile agricole, bunurile etc...

Daca nu am fost partasi, am tolerat toate acestea. Pentru a nu cadea în plasa complicitatii, primul pas pentru îndreptare si convertire e tocmai recunoasterea pacatelor si cererea de iertare.

pr. Cornel Cadar

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=72
Vă rugăm să respectați drepturile de autor