www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=77
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Vara ascutim fierastraie
- 25 august 2005 -

Ultimele doua zile le-am petrecut încercând sa îmi optimizez putin munca. Am investit ore multe, din zi si din noapte, pentru a-mi usura munca la calculator. Cu ceva programare am facut ca operatiuni care îmi luau pâna azi câteva minute, de mai multe ori pe zi, de acum înainte sa consume doar câteva secunde. Au meritat orele investite? Experienta îmi spune ca da. Periodic, folosindu-ma de ce am mai învatat între timp, investesc în gasirea de noi solutii, mai economicoase ca efort, ca timp. Câteva zile pentru a câstiga câteva minute? Daca este sa adun, într-o luna câstig câteva ore bune! Într-un an, câteva zile! Cum sa nu merite!? Si daca uneori mi-e groaza de aceste investitii de timp si programare, îmi amintesc de un principiu pe care l-am învatat acum mai multi ani, si care porneste de la o pilda graitoare.

Se spune ca un padurar taia din greu lemne în padure. Un prieten îl vede si îl întreaba: "Merge greu?" Iritat, padurarul îi raspunde: "Pai nu vezi? De câteva ore tai în continuu!" Prietenul îi spune: "De ce nu încerci sa îti ascuti putin fierastraul? Sunt sigur ca îti va merge mai rapid!" La care padurarul îi arunca grabit raspunsul: "Nu am timp: trebuie sa tai lemnele!"

M-am recunoscut si ma mai recunosc adesea în ipostaza padurarului incapabil sa îsi dea seama ca cinci minute investite în ascutirea fierastraului i-ar putea reduce dramatic timpul necesar pentru taierea tuturor lemnelor. Impresia mea este ca vietile noastre au imprimate o acceleratie mult prea mare, ce nu ne permite sa gândim bine: si uite asa, cu fierastraul tocit, dam înainte si înapoi. Într-un roman science-fiction al lui Ray Bradbury ("Fahrenheit 451", o minunata meditatie), unul dintre personaje, calatorind cu trenul, sesizeaza ca din cauza vitezei, panourile publicitare de pe lânga calea ferata se vad doar ca pete de culoare. Viteza vietii, medita personajul, are acelasi efect: tot ce vezi sunt pete de culoare, nimic clar. Mi-a ramas în minte aceasta imagine, ca verificându-se prea des în existentele noastre.

Ma întorc însa la pilda cu fierastraul, care ne comunica mai mult decât ar parea la prima vedere. "Aplicatia" cu care am început aceasta reflectie este una din domeniul profesional. Si cum majoritatea dintre noi lucram în domenii în care "obiectul muncii" evolueaza, stim ca daca nu investim în "ascutirea fierastraului", adica în aducerea cunostintelor noastre la zi, atunci nu suntem doar "îmbatrâniti" ci "morti" de-a binelea (repet: din punct de vedere profesional). Dar "ascutirea fierastraului" se aplica în mult mai multe domenii ale existentei. Sa luam de exemplu sanatatea: cine alearga câteva minute pe zi, se va putea bucura de o viata mai lunga! Concediile pe care un angajat le are anual sunt tocmai perioadele de "ascutire a fierastraului", în care el se poate reface psihic si fizic, prin relaxare, distractie, exercitii fizice... Si în viata sociala principiul se verifica: timpul investit în relatiile cu prietenii si colegii poate da calitate relatiilor, acea calitate de care este nevoie pentru o convietuire si conlucrare rodnica si benefica.

Sotia mi-a povestit într-o zi concluzia ei: daca atunci când copiii îi tot solicita atentia (hai sa te joci cu noi! hai sa ne faci aceasta! hai sa mergem acolo!) ea îi respinge repetat, pe motiv ca este ocupata, presiunea creste si nu iese nimic bun. Daca însa se opreste în acea clipa din ceea ce face, pentru a le acorda cinci minute de atentie, se poate "sustrage" apoi pentru a-si relua lucrul chiar si pentru o ora întreaga fara sa fie pisata la cap. Si daca eu, obsedatul de munca, mai las jos din când în când capacul de la laptop pentru a iesi cu copiii pentru câteva ore, o fac pentru ca stiu ca acele ore de "ascutire a fierastraului" sunt o binecuvântare pentru relatiile dintre noi. În fine. As putea sa mai dau diferite exemple, dar nu as face decât sa lungesc drumul spre întrebarea centrala: cum sta treaba în domeniul vietii spirituale?

Cu siguranta ca este nevoie de "ascutirea fierastraului" si când este vorba de suflet. De fapt Dumnezeu a dedicat special o zi din saptamâna pentru aceasta: este duminica! Si anul întreg are "duminica" lui: se numeste vacanta! Acum un an, într-o duminica de vara, înainte de rugaciunea Angelus, Papa Ioan Paul al II-lea observa faptul ca "numeroasele oportunitati de relationare si informare pe care societatea modera le ofera conduc uneori la riscul pierderii timpului pentru reculegere, pâna acolo încât persoanele devin incapabile de reflectie si de rugaciune". Cine nu simte aceasta, când zilele i se scurg absorbite de datoriile de serviciu pentru ca dupa o anumita ora sa scape de ele... pentru a da de îndatoririle casnice?! Tocmai de aceea duminica si vacantele în general sunt timpii care prin excelenta pot fi dedicati sufletului. Într-un alt context, la o audienta generala tot de anul trecut, acelasi iubit Papa spunea: "Dragi tineri, [...] sper ca cei care ati intrat în vacanta veti folosi ocaziile oferite de vara pentru a va desavârsi formarea umana si spirituala".

Câti însa înteleg oare astfel vacanta? Si daca pentru cele mai multe tinere vara are un scop - acumularea unui bronz cât mai durabil -, pentru majoritatea tinerilor vacanta este perioada libera de obiective. Facând sport, iesind cu prietenii, distrându-ne, s.a.m.d. facem evident bine, caci ne "ascutim" diferite "fierastraie". Dar cum ramâne cu spiritul? Gândul ma duce la atleti. Mai întâi la cei cu corp atletic, cu stomacul întins si cu brate pe care poti studia anatomie. Trebuie sa recunosc, am o oarecare admiratie pentru ei: investind zilnic câteva minute, îsi sculpteaza trupul. Nu fac exercitiile de dragul durerilor fizice, ci cu gândul la cum va arata trupul lor. Mai mare admiratie am însa pentru alti atleti: pentru asceti. Acestia, nu din masochism deasemenea, si-au impus un program spiritual strict, pentru a-si modela spiritul. Rugaciunea si meditatia perseverenta le-au sculptat în timp un spirit atletic: iar inspiratia lor nu a fost vreun trup din revista româneasca "Culturism Fitness & Fight", ci trupul glorificat pe care îl vom avea dupa înviere.

Sfârsitul vacantei se apropie. Când eram în scoala primara, învatatoarea ne punea pe fiecare în primele zile sa povestim cum ne-am petrecut vacanta. Acum îmi ramâne sa îmi dau mie acest raport: cât de mult am investit în "ascutirea fierastraului" în relatiile cu prietenii, în relatiile din familie, în relatia cu Dumnezeu? Ce muschi ai trupului, dar mai ales ce muschi ai sufletului am lucrat în aceasta vara?

* * *

V-am spus la început, cu mândrie, ca datorita unor zile investite, de acum înainte voi câstiga zilnic mai multe minute. Practic mi-am facut anul de 370 de zile, daca nu mai multe! Oricâte artificii as face însa, timpul nu îmi ajunge. Îmi optimizez munca pentru a putea munci si mai mult. Nu merge. Ce este de facut? Nu am raspunsul si aceasta problema ma framânta mult si de mult. Acum câtiva ani un preot m-a invitat sa reflectez la minunea înmultirii pâinilor si pestilor. I-am spus: "Dar ce legatura are cu criza mea de timp!?" Mi-a raspuns: Isus poate face si aceasta minune: sa îti înmulteasca timpul! Este nevoie însa bineînteles de credinta si de rugaciune." Si mi-a citat apoi vorba cuiva: "Am atât de multe de facut astazi, încât trebuie sa ma rog mai mult". Stiti ceva? Nu am ajuns niciodata sa experimentez aceasta minune a înmultirii timpului... Sunt prea ocupat sa tai lemne.

Radu Capan
www.capan.ro

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=77
Vă rugăm să respectați drepturile de autor