www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=8
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Mâini întinse
- 11 decembrie 2003 -

Nu de mult un prieten a avut accident: lucrând la un circular si-a pierdut o mâna. Povesteste el ca prima întrebare, care i-a venit în minte, a fost: "Ce ma fac eu fara mâna?" Si mai spune el ca pâna atunci niciodata nu i-a trecut prin minte o asa întrebare. Sau nu s-a gândit ce importanta e mâna.

De obicei, atunci când estimam madularele trupului nostru nu dam chiar prea mare importanta mâinilor. Mai importante sunt altele: ochii, gura, inima, stomacul, ficatul. Mâinile ne-au devenit asa de obisnuite încât nu ne sunt chiar asa de pretioase. Si totusi, mâinile, cele mai importante ajutoare, au o asa mare valoare!

Nu ma refer aici la tot ceea ce fac ele (lucreaza, scriu, gatesc, spala), dar mai mult ce reprezinta ele pentru noi. Si, mai ales, ideea de mâna întinsa.

O mâna întinsa înseamna mai întâi cerere.

La un moment dat, în timpul peregrinarii prin pustiu a poporului evreu, Moise trebuie sa se roage lui Dumnezeu ca poporul sa fie iertat. Si e interesant ce îi cere Dumnezeu: sa se roage cu mâinile ridicate catre cer. Cât Moise reusea sa tina mâinile ridicate, poporul era victorios. Când mâinile cadeau din cauza oboselii, erau victoriosi dusmanii. De aceea, doi barbati i-au tinut mâinile ridicate pâna evreii au obtinut victoria.

Doua mâini întinse catre cer îl prezinta pe om cerând ajutorul Celui de sus.

Isus, adesea în rugaciunile sale particulare sau pentru a savârsi o minune, ridica mâinile catre cer sau le întinde asupra celui ce trebuie vindecat.

Chiar si pe cruce, Domnul ni se arata cu bratele întinse, semn de neputinta, dar si de rugaciune catre Tatal.

În celebrarea sacramentelor, de mai multe ori episcopul sau preotul se roaga cu mâinile întinse. Prin aceasta ori invoca pe Dumnezeu asemenea lui Moise, ori ofera binecuvântare. La mir episcopul întinde mâna asupra celor miruiti pentru a invoca pe Duhul Sfânt; la hirotonirea preotilor, episcopul si preotii impun mâinile asupra noilor preoti.

Mâna întinsa înseamna umilinta si cerere de ajutor. Cersetorul de la marginea drumului face mâna caus, o întinde catre trecator, si parca vrea sa spuna: "Fie-ti mila, si da-mi si mie ceva."

Copilul mic, atunci când începe sa faca primii pasi, întinde mânuta catre cei din casa si parca vrea sa spuna (desi înca nu poate vorbi): "ajutati-ma sa pot sta în picioare, ajutati-ma sa pot face si eu un pas macar!"

Când cineva e în pericol sa se înece, întinde, cu ultimele forte, cu disperare mâna. Crede ca astfel cineva îl va prinde de mâna si îl va salva.

Când cineva a gresit altuia, cu ochii plecati, cu regrete în inima, merge si cere iertare. Primul gest este de a întinde mâna spre cel caruia i-a gresit si împacarea are loc prin strângerea mâinii întinse. Mâna întinsa înseamna cerere de iertare dar si împacare.

Dar mâna întinsa însemna si oferta. Noi folosim expresia: "a întinde o mâna de ajutor". Orice initiativa de caritate înseamna a întinde mâna unuia care este în mare necaz. E mare lucru sa poti si sa stii sa întinzi o mâna cuiva chiar atunci când are cea mai mare nevoie. Recent un om îmi spunea: "Voi fi totdeauna recunoscator parintelui X pentru ca mi-a întins o mâna de ajutor atunci când eram la mare ananghie. Toti ma parasisera din cauza bolii si a necazurilor mele: si neamurile, si prietenii. Doar parintele a fost care m-a înteles. Îi voi fi recunoscator pentru toata viata".

Ma gândesc ca meritul mare al Maicii Tereza de Calcutta tot în asta a constat: s-a aplecat spre cel necajit de pe strada, si i-a întins o mâna. Cu aceasta mâna l-a ridicat, l-a spalat, i-a pansat ranile si l-a mângâiat.

O mâna întinsa e si atunci când oferi ceva: o floare, un cadou.

O mâna întinsa si deschisa va vorbi de la sine: este dispusa sa ajute si sa mângâie.

Pe de alta parte, o mâna închisa spune altceva: da forma unui pumn, care e gata sa loveasca, sau e semn de zgârcenie. O mâna închisa e semn ca cineva vrea sa pastreze totul pentru el, strânge totul pentru el, e semn de egoism.

Se spune ca un om, crestin comod si superficial, a ajuns în fata lui Dumnezeu si a început sa se laude: "Priveste, Doamne, ce mâini frumoase si fine am! Sunt atât de îngrijite si atât de delicate...!" La care Dumnezeu îi raspunde: "E adevarat ca sunt foarte frumoase si foarte îngrijite dar, ce pacat... sunt asa de goale!"

Acest timp de Post al Craciunului sa fie un timp al mâinilor întinse: întinse catre Dumnezeu pentru rugaciune, dar întinse si catre cei din jur aflati la nevoie si necaz.

Va invit sa deschideti mâinile celor care nu mai pot de necaz: stergeti lacrimile celor care plâng, dati ceva de mâncare celor flamânzi, mângâiati pe cei care au ajuns în pragul disperarii, ridicati-i din groapa disperarii pe cei cazuti.

Se spune ca mâinile noastre ne pot mântui, dar tot mâinile noastre ne pot si condamna. Depinde cât vor fi de întinse si de deschise!

pr. Iosif Dorcu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=8
Vă rugăm să respectați drepturile de autor