www.profamilia.ro /porunci.asp?decalog=24
 
 PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

PORUNCA A IV-A
Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta
ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti mult pe pamânt.

Un fiu care nu-si asculta tatal pamântesc

Sfântul Francisc de Assisi ne da raspunsul la aceasta întrebare: trebuie sa ne salvam libertatea si bucuria ascultând mai mult de Dumnezu decât de oameni. Nu e libertatea anarhicului aceea pe care o salvam punând pe primul loc vointa lui Dumnezeu, ci libertatea copilului lui Dumnezeu. Pentru Pietro di Bernardone, bogatul negustor din Assisi, era limpede ca fiul sau, Francisc, îsi pierduse mintile.

Mersese în pelerinaj la Roma, la mormântul Sfântului Petru si acolo îsi schimbase hainele noi si frumoase, cu care plecase de acasa, cu zdrentele unui cersetor. Banii pe care îi avea, primiti în ascuns de la maica-sa, îi împrastia la saraci. Dar Francisc a facut una care le întrecea pe toate si care l-a exasperat pe tatal sau. Dus cu marfa la Foligno, dupa ce vinde marfa, la întoarcere, intra în bisericuta Sfântului Damian unde Rastignitul, prinzând glas, i-ar fi zis: "Du-te, Francisc, du-te si repara-mi casa pe care o vezi cum cade în ruina". Îl cauta pe preot si îi lasa punga cu banii câstigati pe marfa vânduta la Foligno. Dar nu mai îndrazneste sa dea ochii cu tatal sau. Se refugiaza într-o grota prin apropiere. Dupa vreo luna de zile, se reîntoarce în oras. Când apare în piata publica îmbracat în zdrente, cu fata trasa de postul si mizeria în care traise, este primit cu hohote de râs si cu strigate de batjocura: "Nebunul! Nebunul!" Auzind zarva afara, Pietro di Bernardone iese din pravalie si îsi recunoaste fiul. Se repede la el, îl înjura, îl bate, îl aduce cu forta acasa si îl închide într-un fel de pivnita de sub scarile casei. Profitând de plecarea barbatului într-o calatorie, mama-sa îl face scapat. Tatal este disperat: Francisc nu poate fi dat la brazda. De batut îl batuse, de înjurat îl înjurase, legat îl tinuse. Încearca ultima sansa: îl da în judecata la tribunalul episcopului, cerându-i sa renunte la mostenire si sa-i predea tot ce poseda.

Francisc accepta citatia la proces. Judecata se tine în public, în piata Santa Maria Maggiore, în fata palatului episcopal. În ziua fixata pentru proces tot orasul e în piata. Chiar si episcopul era curios sa-l vada pe acest zurbagiu în jurul caruia se facea atâta zarva. Tatal si fiul sau se aflau deja în fata tribunalului când episcopul Guido , îmbracat cu toata pompa, cu pluvial cu fire de aur, cu mitra si cârja episcopala, cu toate însemnele autoritatii sale de episcop si judecator, se aseaza si declara deschisa sedinta.

Bernardone, tatal, iese în fata si cu glas plin de amaraciune si furie îsi acuza fiul de furt, de neascultare, de dispret fata de autoritatea parinteasca. Episcopul pare sa retina numai prima acuza si, îndreptându-se spre Francisc , îl ia parinteste: "Daca vrei sa slujesti lui Dumnezeu si Bisericii, trebuie sa începi bine. Nu ai dreptul sa retii banii pe care i-ai luat pe nedrept, nici macar pentru a da de pomana. Prin urmare, da-i înapoi tatalui tau banii care îi apartin". Acuzatul face un semn de aprobare, ia punga cu bani de jos, înainteaza si zice: "Bucuros, stapâne, ba îi voi da ceva mai mult". Si dupa ce aseaza punga pe care o luase înapoi de la preotul bisericii Sf. Damian, la picioarele tatalui sau, se dezbraca complet de hainele sale ramânând numai cu ciliciul de pe el, si ridicându-si bratele zice: "Iata, îi restitui nu numai banii, dar si hainele pe care le-am primit de la el. De acum încolo nu voi mai zice: tatal meu Pietro di Bernardone, ci tatal meu care esti în ceruri".

Episcopul, pentru o clipa ramâne descumpanit. Apoi se ridica, îl înfasoara pe Francisc cu mantia sa aurita si asa, ca într-o îmbratisare, îl conduce în palatul episcopal. I se da sa îmbrace haina unui gradinar de la episcopie.

Francisc este acum absolut liber, e complet în mâinile lui Dumnezeu. Iese pe o portita din dosul palatului si se afunda în padure. Înainteaza pe o poteca si cum o bucurie nestavilita îi cuprinde sufletul, începe sa cânte. Padurea rasuna de cântarea lui. Dar dintr-odata trei tâlhari cu cutite în mâini ies de dupa copaci si îi blocheaza trecerea. "Cine esti?", îl întreaba unul, apucându-l de brat. Francisc, zâmbind si privindu-l în ochi pe bandit îi raspunde: "Sunt crainicul marelui Rege!". Crezând ca îsi bate joc de el, banditul se repede asupra lui, îl pune la pamânt si începe sa-l loveasca cu pumnii si picioarele. Apoi îi cheama si pe ceilalti doi, îi fac vânt si îl arunca într-o prapastie unde se mai afla un strat de zapada netopita. În adâncul prapastiei Francisc cânta fericit.

Poate sunteti surprinsi ca am adus în tratarea poruncii a patra care ne cere respect si ascultare fata de parinti, un exemplu care seamana a neascultare si a lipsa de respect fata de parinti. Am spus ca seamana fiindca despre neascultare si lipsa de respect fata de parinti la Sfântul Francisc de Assisi nu poate fi vorba.

Cu privire la porunca a IV-a trebuie sa avem în vedere doua lucruri. Mai întâi, porunca a IV-a nu poate fi separata de primele trei porunci de pe prima tabla a legii care ne cere adoratie, cult, cinste adusa lui Dumnezeu. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta vrea sa spuna: cinsteste-l pe Dumnezeu în tatal tau si în mama ta. Cinsteste-l pe Dumnezeu care prin parinti îti transmite darul vietii, îti transmite legile sale, vointa sa. "Netrebnicia copiilor, este rusinea lor!... Nu este el (Domnul) oare Tatal tau care te-a facut, te-a întocmit si ti-a dat fiinta? Adu-ti aminte de zilele din vechime. Socoteste anii, generatie de oameni dupa generatie de oameni, întreaba-l pe tatal tau si te va învata, pe batrânii tai si îti vor spune" (Deut 32, 5...7). Dar când tatal tau si mama ta si toti cei care sunt asimilati lor: învatatori, profesori, tutori, educatori, autoritati civile sau bisericesti în loc sa fie un canal sunt un obstacol în calea legii si a vointei lui Dumnezeu, atunci cinsteste-l pe Dumnezeu trecând peste ei. Asa a facut Francisc, asa a facut Isus la vârsta de 12 ani când a fost vorba de interesele Tatalui sau, asa au facut apostolii când în fata sinedriului au spus raspicat: trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decât de oameni, asa trebuie sa faca acei tineri care sunt chemati de Dumnezeu la preotie sau la viata consacrata si parintii se împotrivesc, sau acei tineri care nu se simt chemati, iar parintii vor sa-i bage cu forta în preotie sau în manastire.

Si al doilea lucru de care trebuie sa tinem cont. Spuneam în meditatiile de la început ca Decalogul a fost dat Israelului nu ca un jug, ca o îngradire a libertatii, ci ca un mijloc si o conditie de a-si pastra libertatea, spre a nu cadea din nou în sclavia din care tocmai poporul fusese eliberat. Porunca a IV-a e poate cea mai insuportabila dintre toate. Dumnezeu stia acest lucru. De aceea e singura de care el leaga o promisiune - promisiunea libertatii. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti mult în tara pe care ti-o va da tie Domnul Dumnezeul tau. Când nu o vei observa, vei pierde libertatea, va urma sclavia.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/porunci.asp?decalog=24
Vă rugăm să respectați drepturile de autor