www.profamilia.ro /porunci.asp?decalog=50
 
 PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PORUNCA A VIII-A

Sa nu marturisesti strâmb
împotriva aproapelui tau.

Adevarul va va face liberi

"Sa nu marturisesti strâmb împotriva aproapelui tau".

"Sase lucruri uraste Domnul, gasim scris în Cartea Proverbelor, ba chiar sapte îi sunt insuportabile: ochii trufasi, limba mincinoasa, mâinile care varsa sânge nevinovat, inima care urzeste planuri nelegiuite, picioarele care alearga repede la rau, martorul mincinos, care spune minciuni, si cel care stârneste certuri între frati" (Prov 6, 16-19). Sapte pacate care se învârt în jurul unui singur pacat: nesinceritatea. Orice pacat are ceva fals, neautentic, în el, caci vine întotdeauna în contradictie cu Dumnezeu, cu tine însuti, cu propria constiinta, cu semenii. Cine e dispus sa-l minta pe Dumnezeu sau propria constiinta sau pe semenii sai, e dispus sa comita orice pacat. Este experienta pe care a facut-o Sfântul Augustin în copilarie si pe care o descrie în Confesiunile sale (I, 9): "Eram doar copil, dar eram de o rautate iesita din comun; îi înselam la tot pasul prin minciuni pe educatorii, pe parintii, pe învatatorii mei. La minciuna nu a întârziat sa se alature furtul, pentru ca furam de la parintii mei tot ce faceau pentru mine, fie din camara, fie din bucatarie. Luam si de la masa ca sa manânc pe ascuns sau ca sa fac schimb cu prietenii. Necinstit chiar si la joc, de câte ori, învins, nu mi-am atribuit, din vanitate copilareasca de a fi deasupra, victoria prin înselaciune? Acuma, Doamne, cu o bucurie nestavilita îti multumesc ca mi-ai eliberat inima si limba de viciile înselatoriei si minciunii".

E interesant de observat ca în comparatie cu celelalte porunci ale lui Dumnezeu, porunca a VIII-a este tratata în general foarte superficial; e considerata un fel de apendice la Decalog. Celelalte porunci trateaza probleme serioase: viata, casatoria, proprietatea. Porunca a VIII-a cu ce se ocupa? Cu micile pacate ale limbii. Minciuna. Dar mai poate fi aceasta un pacat? Toata lumea este astazi de acord ca fara sa minti nu mai poti trai, nu te mai descurci în viata. Politica, diplomatia, partidele, mijloacele de informare în masa, afacerile, tribunalele, procesele, toate au la baza minciuna; cine e cinstit, cine nu minte, nu înseala, e sincer, nu traieste cu picioarele pe pamânt, n-are nici o sansa de reusita, da faliment. Nicicând n-au fost mai adevarate cuvintele Sfântului Ioan: "Toata lumea e sub stapânirea celui Rau", adica a celui care este mincinos si tata al minciunii.

Si totusi, porunca a VIII-a este unul din preceptele fundamentale ale Decalogului. A trai la periferia adevarului nu este o bagatela, ci înseamna a pierde contactul cu centrul de gravitate al vietii. De vreme ce Cristos s-a numit pe sine "Adevarul", a pierde contactul cu adevarul înseamna a nu-l avea pe Cristos.

"Sa nu dai marturie falsa împotriva aproapelui tau". Poate ca n-am trata atât de superficial pacatele împotriva acestei porunci daca am avea mereu prezent în minte faptul ca un pacat împotriva acestei porunci a dus la condamnarea la moarte a Fiului lui Dumnezeu: a fost declaratia falsa a celor doi martori mincinosi care cu greu s-au pus de acord între ei la procesul lui Isus.

Pentru a ne da seama de importanta acestei porunci, e bine sa ne amintim care era în Israel practica procedurala în materie de justitie. Nu era politia moderna cu metodele ei de cercetare penala, nici procuratura care sa faca investigatii preliminare. În orice oras, în orice sat, cel putin pâna la regele Iozia care a stabilit tribunalul la Ierusalim, era un judecator ales de popor. Procesul avea loc în public. Martori puteau fi numai barbatii, nu femeile si nici copiii. Procesul avea loc la poarta cetatii, acolo unde se discutau problemele întregii obsti si prin uneletreceau toti cei care mergeau sau se întorceau de la munca.

Martorul, în acest sistem judiciar, avea o responsabilitate enorma, fiind singurul factor de stabilire a adevarului. De marturia lui depindea sentinta finala: acuzatul putea sa-si piarda onoarea, averea sau chiar viata. Martorii luau parte activa la executie, fiind primii care aruncau cu piatra în condamnat: "Cel vinovat de moarte sa fie omorât pe marturia a doi sau trei martori; sa nu fie omorât pe marturia unui singur martor. Întâi mâna martorilor sa se ridice asupra lui ca sa-l omoare, si apoi mâna întregului popor" (Deut 17, 6-7).

Porunca a VIII-a în Vechiul Testament pare sa-si gaseasca aplicarea numai la procese si îi privea numai pe barbati, fiindca numai ei puteau fi martori. Isus, care n-a venit sa desfiinteze Legea, ci sa o desavârseasca, a desavârsit si porunca a VIII-a. Adevarul e obligatoriu pentru toti, în orice împrejurare: "Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: "Sa nu juri strâmb..." Dar eu va spun: Sa nu jurati nicidecum...". Cu alte cuvinte: trebuie sa spuneti întotdeauna adevarul astfel încât sa nu fie niciodata nevoie de juraminte ca sa va întariti cuvintele. "Felul vostru de a vorbi sa fie: Da, da; nu, nu. Ce este mai mult vine de la cel Rau" (Mt 5, 33-37).

Noteaza Catehismul Bisericii Catolice (nr. 2482): "Domnul condamna minciuna ca pe o lucrare diabolica: "Voi sunteti ai tatalui vostru... în el nu este adevar; când spune minciuna, vorbeste dintru ale sale, pentru ca el este mincinos si tatal minciunii" (In 8,44).

Cuvintele lui Cristos îsi gasesc ecoul în scrisorile Sfântului Pavel. Apostolul Pavel le scrie Efesenilor: "Lasati-va de minciuna. Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui adevarul, pentru ca suntem madulare unii altora" (Ef 4, 26). Iar Colosenilor: "Nu va mintiti unii pe altii, întrucât v-ati îmbracat cu omul cel nou" (Col 3, 9-10).

Dând definitia minciunii, Catehismul scrie: "A minti înseamna a vorbi sau a actiona împotriva adevarului pentru a induce în eroare pe acela care are dreptul sa-l cunoasca" (2483). Asadar, nu e minciuna si nu e pacat a tainui adevarul celor care nu au dreptul sa-l cunoasca. Nazistii care perchezitionau manastirile maicilor spre a descoperi copiii handicapati si a-i trimite la camerele de gazare nu aveau dreptul sa cunoasca adevarul cu privire la copiii ascunsi de maici. Securistii care cautau delatori si te torturau spre a le spune ce stii despre unii si despre altii, nu aveau dreptul sa afle adevarul. În acest caz se poate recurge si la restrictia mintala: fara a minti, poti sa-l tragi pe sfoara pe cel care nu are dreptul sa cunoasca adevarul. E clasic cazul Sfântului Atanasie, episcop de Alexandria. Urmarit de soldatii împaratului Iulian Apostatul, spre a fi ucis, închiriaza o barca si porneste în larg. Dar observa ca din urma vine o barca cu soldati. O manevra rapida de întoarcere si Atanasie vâsleste catre urmaritorii lui. Când se apropie, soldatii care nu-l cunosteau personal, îl întreaba: "Nu l-ai vazut pe Atanasie?" "Da, raspunde el, nu e departe de voi". Si îsi vede de drum. Bucurosi, soldatii pleaca mai departe cu convingerea ca în curând pun mâna pe Atanasie. Episcopul nu mintise: Atanasie era, într-adevar, aproape de ei.

"Minciuna, explica din nou Catehismul, este condamnabila în natura ei". Nu e permisa, nu se justifica niciodata. Nu ai voie sa minti nici macar pentru a-ti salva viata. Nu exista minciuni conventionale, minciuni diplomatice. Un crestin nu are dreptul sa se justifice: am mintit, dar n-am avut încotro, am mintit ca sa ies din încurcatura, am mintit dar n-am facut rau nimanui. Fals. Cine minte, întotdeauna face rau: îsi face lui rau si face rau tuturor membrilor Bisericii cu care formeaza un singur trup. "Nu mintiti fiindca sunteti madulare unii altora" - scria Sfântul Pavel Romanilor. Un crestin care minte, desfigureaza chipul lui Cristos, al carui madular este. Un trup cu cap frumos si mâini sau picioare false de lemn, e monstruos. Un madular nu-si face niciodata rau numai lui; face rau întregului trup.

Marele filosof si umanist Thomas Masaryk, politician, fondatorul statului ceh (1850-1937) a impresionat pe toata lumea prin integritatea sa morala. N-a mintit niciodata în viata. Marea Revolutie din Rusia l-a surprins la Moscova. Fiind pe strada, s-a trezit în mijlocul unei ambuscade: gloantele zburau din toate partile. A alergat spre un hotel din apropiere si a încercat sa intre. Portarul îl opreste: "Sunteti dintre clientii hotelului? Altfel nu puteti intra. Hotelul e ocupat complet". Nu era, dar striga la portar: "Lasa prostiile! Deschide!" Si îi deschide. Îsi aminteste mai târziu: "N-am voit sa mint chiar daca eram în pericol de moarte".

Iata un îndemn care, chiar daca vine de la Ian Hus, un eretic, nu are nimic eretic în el si merita sa fie urmat: "Bunule crestin, cauta adevarul, asculta adevarul, învata adevarul, spune adevarul, pastreaza adevarul, apara adevarul pâna la moarte".

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/porunci.asp?decalog=50
Vă rugăm să respectați drepturile de autor