www.profamilia.ro /porunci.asp?ploscaru=10
 
 PORUNCI 

Predici despre porunci
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 19.11.2003; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior 17 august 1990

Dragi credinciosi,

Am ajuns la a saptea porunca dumnezeiasca: "Sa nu furi", si la a zecea: "Sa nu poftesti nici un lucru al aproapelui tau". Porunca a saptea priveste bunurile aproapelui. Sa nu luam de la nimeni nimic ce nu este al nostru. Un bun care este proprietatea unui om, este un obiect sau un lucru pe care el l-a câstigat: prin munca, prin cumparare, prin donatie sau prin mostenire. Aceste patru situatii sunt originea lucrurilor noastre.

Un proverb spune ca lucrul fructifica stapânului sau. Deci, daca eu am furat o vaca si vaca a fatat un vitel, eu nu pot restitui proprietarului numai vaca iar vitelul nu, pentru ca lucrul fructifica stapânului adevarat.

Nici statul nu are dreptul sa impuna legi împotriva proprietatii. De exemplu, pamântul care a fost luat de la tarani cu forta, a fost o nedreptate foarte mare care s-a facut. Am citit o carte din secolul trecut, în care se vorbeste despre comunisti, unde se spune: "Daca s-ar ajunge la comunism, s-ar ajunge la o mare dezordine si la o mare lenevire, n-ar mai vrea nimeni sa lucreze. Iar daca ar voi totusi sa lucreze, atunci trebuie sa pui forta. Deci comunism fara forta, fara dictatura, nu se poate face".

În 1830, francezii au ocupat Algeria, tara din Africa de Nord; o parte era foarte fertila, avea un pamânt foarte bun. Atunci, generalul a spus soldatilor necasatoriti sa mearga în tara, sa se casatoreasca, apoi sa se întoarca sa lucreze pamântul în comun, iar câstigul îl vor împarti frateste. Ei s-au dus, s-au casatorit, s-au întors si au început sa lucreze pamântul în comun. Generalul a cerut de la guvernul francez unelte agricole cu care sa lucreze pamântul, si guvernul le-a dat. Dar, a observat ca nu merge. Când se îmbolnavea unul, nici celalalt nu iesea la lucru; spunea: "De ce sa lucrez eu pentru el?". Daca altul se îmbata si nu mergea la lucru, nici altii nu mergeau si a fost o mare dezordine. Generalul a vazut ca nu merge si a zis: "Vom împarti pamântul în parti egale pentru fiecare". Curând, unii si-au vândut partea, au baut banii, iar altii au devenit mari proprietari. Asa este lumea.

Cum se poate pacatui împotriva acestei porunci? Un taran spunea unui preot: "Parinte, la spovedanie sa ne întrebi despre toate lucrurile, numai despre furt sa nu ne întrebi. Pentru ca oricât vom fura noi de la stat, niciodata nu vom putea fura atâta cât a furat el de la noi". Deci, vorbea de o compensatie oculta. Aceasta este permisa de morala atunci când nu poti sa primesti înapoi un lucru; atunci poti sa-l iei în secret, fara sa stie proprietarul.

Prima parte a acestei porunci este sa nu furi, deci, oprirea furtului. Furt înseamna a lua ceva fara sa stie stapânul, în secret. Am citit într-o revista despre un hot celebru, la care un ziarist i-a luat un interviu; el spunea: "Cel mai nelinistitor lucru pentru un hot este când vede o lumina aprinsa. Nu stie daca este un "coleg" sau stapânul: Desi este târziu, de ce este becul aprins? Al doilea este felul cum sa spargi un geam fara sa sune. Trebuie sa lipesti pe el o hârtie, apoi îi dai un pumn si nu sare, iei câte o bucata de sticla si poti intra. Cei mai multi oameni îsi tin banii între rufe sau între carti, asa ca nu ai mult de cautat. Ori cauti între carti, ori cauti în dulap între rufe. Pe unul de trei ori l-am furat din acelasi loc".

Dar acestea sunt parerile lor. Dumnezeu descopera pâna la urma pe raufacator. Am citit cum un ucenic de morar îi fura acestuia faina si o punea într-un sac în pod, apoi o ducea la unul care o ascundea si o vindea. Odata, soarecii au ros sacul. El s-a dus noaptea si a luat sacul în spate; plecând, a facut o dâra de faina încât proprietarul a stiut unde trebuie sa mearga si la cine. Acesta este furtul.

A doua este rapirea. Rapirea nu este furt, ci unul cu arma te obliga sa-i dai ceea ce îti cere. Când au venit rusii, toata lumea stia ca trebuia sa dai ceasul, daca nu, te împuscau. Chiar soldatul rus care a pus steagul rusesc pe parlamentul german, în fotografie se vedea ca avea patru ceasuri pe mâna; pe urma au sters toate ceasurile, dar în fotografia originala erau patru ceasuri pe mâna.

Apoi este frauda. Frauda nu este furt, ci înselaciune: cineva la piata pune o greutate falsa, sau amesteca ceva în alimente, sau înseala pe cineva în alt mod.

Se mai poate pagubi pe altii prin camata. Dând bani cu o suma fictiva, de exemplu eu îi dau 200.000 de lei si pun sa-mi faca o chitanta ca a primit de la mine 300.000 lei si sa mi-i dea în termenul stabilit, aceasta este o camata. Toate legile statului prevad câta camata poate lua un particular sau o banca.

Esti obligat, din alt punct de vedere, sa restitui obiectele pe care le-ai aflat. Daca ai aflat un lucru de pret, trebuie sa anunti în ziar sau la politie, caci tu nu esti proprietarul. Daca nu se gaseste proprietarul, îl poti retine ca propriul tau obiect.

Daca ai împrumutat de la cineva bani, trebuie sa-i dai înapoi în termenul stabilit. Daca te mai asteapta, bine, dar trebuie sa dai înapoi împrumutul. Asa ca, în felul acesta te achiti de datoriile pe care le ai. Trebuie sa stie fiecare ca, daca a pagubit pe cineva cu atâta încât persoana respectiva ar putea trai o zi, în spovedanie este socotit pacat, si pacatul nu se iarta pâna nu se restituie furtul. Sa ne gândim la proverbul care spune: "Nu lua ce nu-i al tau, ca te vede Dumnezeu!". Amin!

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/porunci.asp?ploscaru=10
Vă rugăm să respectați drepturile de autor