www.profamilia.ro /revista.asp?id=2003_01_01
 

 Revista "Familia creotina" - 01/2003 

CUVÂNT DE ÎNCEPUT
Marina Fara

Testele de fertilitate. O mana intinsa cuplurilor moderneCuprins

 

"Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul
lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie". (Gen 1, 27)

Nu esti singur!

Spatiul prin excelenta în care se verifica acest adevar este familia.

Dar astazi familia însasi este din ce în ce mai singura. Are din ce în ce mai multa nevoie de prieteni, de sfatuitori, care sa o ajute sa descopere si sa aprecieze valorile pe care le poarta în propria "zestre". Familia bazata pe casatoria dintre un barbat si o femeie si deschisa vietii, este o realitate ce depaseste simpla constructie umana, o realitate a carei putere tainica are în sine toate resursele necesare pentru a-si împlini vocatia.

Este fascinant sa descoperi, sa redescoperi aceste resurse care devin vizibile atunci când exista bunavointa si încrederea de a privi spre ele.

Revista care se deschide acum, în teritoriul unui sit specializat, este construita - sub patronajul Conferintei Episcopilor Catolici din România - de un grup de ziaristi crestini, catolici, care marturisesc acest crez: "nu esti singur!". Dar fac un pas mai departe, propunându-si sa parcurga sistematic si riguros problematica familiei si sa redescopere patrimoniul nebanuit de bogat al valorilor cu care este înzestrata familia bazata pe casatoria dintre un barbat si o femeie, deschisi noilor vieti pe care le primesc ca dar al daruirii lor reciproce.  

Va aflati, într-adevar, într-un spatiu al familiei, deci... simtiti-va ca acasa.

Noi suntem gazdele, si vom face tot posibilul sa va oferim tot ce credem ca este de interes pentru cei ce împartasesc bucuria de a fi în universul familiei.

 

Începem cu... începutul, cu prezentarile:

Situl ProFamilia si Revista Familia crestina sunt coordonate de o tânara familie de ziaristi de internet, care proiecteaza preocuparile lor pentru problemele familiei dincolo de propriul camin, în care cresc deja doi copii - si cauta sa le împartaseasca altora si cu altii, în formule adresate unui grup cât mai larg de cititori, care sa alcatuiasca astfel un cerc de opinie, de reflectie si de ce nu, de dialog pe marginea acestor realitati.

Trebuie sa va spunem de la început ca noi, prietenii lor care alcatuim împreuna cu ei o echipa suntem o casa exigenta, adica ne place sa privim viata în cheia demnitatii si frumusetii fiintei umane, adica a binelui, a fericirii autentice, a valorilor vietii pe care le întruchipeaza - si le întrupeaza - familia autentica. Si nu suntem idealisti, chiar daca ceea ce contemplam noi este familia ideala, dar avem suficiente exemple, suficiente modele, care arata ca acest ideal poate fi atins - si atunci, de ce sa nu încercam?

Situl nostru nu mai are nevoie de recomandare: simpla parcurgere a capitolelor lui dezvaluie problematica la care ne-am angajat.

Observati ca este structurat în compartimente care privesc realitatile directe din peisajul familiei, în perspectiva spirituala, de credinta, pentru ca noi avem convingerea ca ceea ce uneste în primul rând familia este iubirea responsabila, adica manifestata în libertatea spiritului, care se câstiga printr-o autentica pregatire personala si prin acea legatura permanenta si deloc formala cu dimensiunea sacra, având mereu prezenta constiinta ca legatura matrimoniala, încheiata în fata altarului, este vegheata de Dumnezeu.

 

Pretutindeni se vorbeste despre o criza a familiilor. Criza aceasta este consecinta fireasca a unei alienari, si anume a pierderii din vedere a faptului ca nu poate exista o separare între familie si ocrotirea vietii, atâta timp cât vocatia familiei este tocmai aceea de a custodia viata. Pentru ce s-a pierdut cu atâta usurinta aceasta ipostaza sublima, de a fi colaborator al lui Dumnezeu în planul creatiei?

Asupra acestui pericol, care plana de multa vreme la adresa familiei si a vietii, în societatea deschisa permisivismelor si de-responsabilizarii, atragea atentia în prima jumatate a secolului trecut o voce profetica, ce rasuna în orice "amvon" posibil, din biserica si din afara ei în egala masura. Episcopul Ioan Suciu, caci despre el este vorba, devenise "apostolul tineretului", o persoana a carei companie era cautata în societatea româneasca antebelica. Si noi stim ca societatea româneasca era altfel înainte de a fi fost "rapita" civilizatiei de experienta totalitara comunista. Compania Monseniorului Suciu era cautata nu numai datorita personalitatii sale fascinante, ci si pentru ca se percepea importanta operei pe care o începuse si anume aceea de a pregati, de a înarma cu puterea rezistentei spirituale o generatie care avea sa înfrunte asaltul materialismului în forma lui cea mai brutala, la adresa constiintei si a persoanei umane. Si aceasta pregatire o facea în primul rând oferind raspunsuri la provocarile care aparusera si care aveau sa se dezvolte în societatea de tip consumist, hedonist, dar mai ales prin cultivarea virtutilor, care înarmeaza fiinta cu "eroismul" rezistentei la orice tip de asalt. Caci lectia de viata valabila atunci, ca si acum, este ca nimeni altcineva decât propria persoana este în masura sa-si dobândeasca si sa-si apere libertatea, dar libertatea autentica, adica a persoanei responsabile.

Episcopul însusi, lichidat trupeste în închisoarea de la Sighet, a dat o lectie personala, radicala a pretului infinit al acestei libertati. Profetia lui este deci "validata" prin marturia suprema si o avem la dispozitie ca pe un instrument nepretuit al reformularii unui stil de viata care sa ne faca sa devenim cu adevarat liberi. Familia nu poate fi aparata decât de cei ce sunt liberi în mod autentic, adica înarmati cu discernamânt, responsabilitate si generozitate, si cu puterea credintei.

Profetiile Monseniorului Suciu sunt vii si dintr-un motiv tragic, si anume pentru ca sunt "confirmate" de o realitate care depaseste orice se putea imagina în vremea lui: o realitate care exileaza familia în sferele legaturilor trecatoare si neangajante, care încearca sa relativizeze notiunea însasi de familie, identificând-o cu orice tip de convietuire, inclusiv între persoane de acelasi sex, o realitate în care viata umana a ajuns sa fie un simplu produs, un obiect manipulabil de capricii.

Dar glasul lui rasuna, atunci, dramatic, pentru ca stia ca o cedare, aparent minora în privinta respectului absolut al sacralitatii vietii, putea deschide o bresa catre deznodaminte incontrolabile. Si asa a fost. Avortul, închiderea portilor familiei pentru copiii daruiti iubirii dintre soti au fost primii pasi catre desfasurarea în lant a cedarilor succesive, care au modelat o mentalitate vizibila astazi si usor reperabila ca "civilizatie a mortii". Acele prime cedari au degenerat implacabil, în pierderea sensului maternitatii si în criza paternitatii - amândoua aceste consecinte fiind - firesc - legate între ele.

Sa ne mai întrebam atunci, de ce exista atâtea familii fara copii si atâtia copii fara familie ?

Vocea Monseniorului Suciu este autentic profetica, aducând mângâiere dupa dezastru. Citindu-i cartile, recapatam acel confort interior care motiveaza speranta, credinta în revenirea la normalitate. Ele sunt necesare pentru o societate noua care creste - poate societatea copiilor nostri - si care va sti sa pretuiasca viata în termenii ei de sacralitate, va sti sa contemple în sine si sa respecte în ceilalti amprenta iubirii divine si va reusi astfel sa faca din nou lumea locuibila, asezând familia în spatiul care i se cuvine.

Va sti sa se înarmeze cu puterea de a învinge obstacolele prin bucuria luptei curate, oneste, a crucii care edifica virtutile, a suferintei care conduce la singura satisfactie autentica.

"Mama", "Eroism", "Ranile Domnului" sunt titluri dintr-o biblioteca ce poate aduce mult bine. Sunt carti de capatâi pentru tinerii care se pregatesc de viata, pentru cei ce se afla în pragul întemeierii unei familii.

Dar cineva trebuie sa le ofere sansa de a fi carti vii, pentru ca ideile iesite din ele sa circule, sa devina best seller -uri, sa trezeasca din nou gustul pentru viata patrunsa de sens.

 

Este o realitate: singuratatea a depasit cadrul persoanei si s-a abatut si asupra familiei. Familiile sunt singure si au nevoie de o "infuzie" de sens, iar acest sens nu îl pot gasi decât în propria zestre. "Familie, fii ceea ce esti!" - este chemarea emblematica adresata de Papa Ioan Paul al II-lea în exortatia apostolica "Familiaris consortio" (22 noiembrie 1981).

Nu este greu. Poate ca trebuie început cu un pas pe drumul de întoarcere: fiecare pas spre regasirea valorilor nepretuite care se afla în "zestrea" oricarei familii întemeiate pe casatoria dintre un barbat si o femeie, deschisa vietii, este un câstig de libertate si bunastare.

Sa îndraznim sa-l facem!

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2003_01_01
Vă rugăm să respectați drepturile de autor