www.profamilia.ro /revista.asp?id=2005_01_21
 

 Revista "Familia creotina" - 01/2005 

DE CE PREGATIRE PENTRU CASATORIE?
Florin Ardelean

Casa din Loreto a Fecioarei MariaCuprinsCe vrei de la mine, Doamne?

 

Legatura cu care Dumnezeu îi uneste pe doi soti în sacramentul casatoriei nu poate fi desfacuta de nici o putere omeneasca. De aceea, practica crestina catolica nu accepta în vocabular divortul. Se poate vorbi de separare - ramânând casatoriti -, daca exista grave neîntelegeri între soti, sau de anulare, daca se întrunesc conditiile necesare - oricum o raritate care ne determina sa nu ne gândim la ea ca la o alternativa realista. Astfel, cei doi care îsi depun juramintele în fata comunitatii trebuie sa fie persoane mature, constiente si bine pregatite sa înfrunte viata în doi, si apoi în trei, patru sau cât le va da Domnul. Nu pentru o luna - de proba - sau un an - de încercare si acomodare -, ci pentru multi ani, pâna la adânci batrâneti, "pâna când moartea îi va desparti".

Este un act pe care fiecare partener îl îndeplineste cu gândul ca îl va face o data în viata. Desi, asa cum bine stim, exista si exceptii, a paria cu Dumnezeu ca mai exista "înca o sansa" este o imagine cinica la care un crestin practicant nu poate subscrie.

 

Un timp al sinceritatii
cu sine si cu celalalt

Logodna reprezinta un timp de febrila cautare, de acomodare cu celalalt, de cunoastere reciproca si de acumulare de experienta virtuala - "cum va fi viata în doi". Cei doi discuta, se testeaza, îsi împartasesc valorile, încearca sa-l impresioneze pe celalalt cât mai mult. Rar îsi arata defectele, sunt mai binevoitori cu celalalt si cu anturajul: parintii, fratii sau prietenii celuilalt. Pe de o parte, încearca sa-l cunoasca pe celalalt cât mai bine, iar, pe de alta parte, se descopera pe sine cât mai putin în fata celuilalt, propunându-i o imagine idealizata a sinelui.

Cum ajung totusi sa se cunoasca mai bine? Numai daca fac un exercitiu de sinceritate, sau daca sunt ajutati sa o faca. Aici intervine rolul preotului, al parintilor, al prietenilor sau al fratilor si, nu în ultimul rând, al nasilor. Aici putem vedea importanta, pentru viitorul lor, a fructificarii experientei altor cupluri cu "vechime" în casatorie.

Rolul unui curs de pregatire pentru casatorie este sa-i ajute pe cei doi sa-si puna întrebari la care sa raspunda cu sinceritate si sa învete sa comunice cu adevarat. Pentru ca, atunci când se vor ivi probleme în casnicia lor, sa poata sa le discute si sa le depaseasca.

 

"Prea târziu" sa te razgândesti?

Un risc al perioadei de pregatire este ca cei doi sa considere ca deja este prea târziu, ca fiecare s-a angajat la un proiect comun si ca nu mai exista cale de întoarcere. Dintr-un spirit de onoare, logodnicul ce a zis deja un "da" merge înainte, chiar daca va constata ca poate nu este o alegere potrivita. Pâna când cei doi nu au depus juramintele în fata altarului nu este însa niciodata prea târziu. Onoarea de care vorbim este una prost înteleasa. Nu exista onoare acolo unde întrevezi un esec, iar familia nou întemeiata se anunta a scârtâi înca de la început.

Sunt multe variante de a face aceasta pregatire pentru casatorie. Rezultatul este important. Daca dupa un astfel de curs cei doi s-au îmbogatit reciproc, se cunosc mai bine si învata sa-si împartaseasca gânduri-le, comunicând între ei, atunci avem de a face cu un succes. Daca cei doi sunt mai încrezatori în sine si în viitorul lor comun, atunci cursul este util. De asemenea, daca cei doi realizeaza ca nu vor putea întemeia o familie si ca ar fi mai bine sa se desparta, cursul este iarasi un succes.

Multi oameni "moderni" înlocuiesc perioada de logodna cu traiul împreuna. Este o întelegere cel putin deformata a ceea ce înseamna cautarea logodnicilor. Mimarea vietii de familie fara juraminte este ca un doctor fara cunostinte, ca un avocat fara sa cunoasca legea, ca un constructor care ignora rezistenta casei. Adica profitam de tot ce înseamna traiul împreuna fara sa ne luam responsabilitati unul fata de celalalt. Si daca merge, când apar copiii, ne casatorim. Cât este iubire si cât egoism? Unde este cautarea aceea febrila, curajul si responsabilitatea unui om pe care te poti bizui pentru toata viata? Daca lucrurile nu mai merg bine dupa ani de trai în comun, ce faci, îl arunci pe celalalt înapoi în societate fara nici o remuscare?

 

Într-o lume a însingurarii,
casnicia este o scoala a dialogului

În pregatirea pentru casatorie, cei doi trebuie sa discute si sa-si omogenizeze valorile si modul de a vedea traiul în doi. Cu renuntari din partea fiecaruia în spiritul sentimentului de iubire care îi uneste, dar fara compromisuri. Poti renunta la unele comoditati, la obiceiuri sau traditii, dar fara compromisuri. Primirea copiilor, Dumnezeu în casa lor, prioritatile cuplului, rolul parintilor sau alte elemente similare care îi definesc pe ei ca soti sunt bine stabilite si nu pot constitui subiect de compromis. De exemplu, avem o datorie fata de parinti, dar dupa cununie sotul/sotia va trece pe primul loc. Loc unde vor sta si copiii care vor veni. A proceda altfel înseamna compromis si acesta trebuie evitat. Cei doi trebuie sa învete dialogul în familie, cum sa treaca peste dificultati. De la cele mai mici si mai putin importante lucruri pâna la cele esentiale.

 

Un prieten necesar: confesorul

Rolul nasilor este esential în familia catolica. Prin experienta si echilibrul lor, ei ajuta noua familie, le împartasesc tinerilor din greutatile prin care au trecut si cum le-au depasit. Ei sunt moderatorii lor când au dispute. Ei sunt cei care din când în când le reamintesc de fidelitatea, unitatea, solidaritatea si iubirea care si-au jurat-o si cum sa le întretina si sa le reînnoiasca în fiecare zi.

De multe ori acesti nasi sunt alesi fara sa aiba calitatile de mediator si ajutor pe care le-ar cere în momentele grele noua familie. În astfel de situatie, e bine ca logodnicii sa-si gaseasca cât mai repede un astfel de moderator, de confesor familial. Poate fi un preot, un calugar, un bun familist, dar poate si un celibatar în care acestia au încredere.

 

Pregatirea pentru casatorie,
pregatire pentru viata

Logodna este privita traditional ca perioada de când cei doi s-au hotarât sa se casatoreasca pâna la momentul depunerii juramintelor. Pentru provocarile timpurilor moderne este mult mai util sa consideram logodna ca o perioada mult mai extinsa, care începe cu momentul în care fiecare tânar îsi descopera vocatia familiala. Exista un moment în viata când fiecare ajunge sa îsi puna pentru prima oara întrebari despre viitorul sau, despre cum se vede în urmatorii ani, daca îsi va întemeia o familie sau daca vocatia sa este celibatul. Si daca se vede familist, putem considera ca începe o perioada de logodna fara logodnic(a), propunându-si un model ideal de partener(a). La început mai haotic, fara un orizont precis. Apoi, pe masura ce cunoaste si iubeste, proiectul devine mai bine conturat, cautarile sunt mult mai tintite.

Multi dintre tineri merg la un curs de pregatire desi, poate, nu au în vedere o casatorie imediata. Este un comportament de încurajat. Cu cât te apropii de momentul depunerii juramintelor, pregatirile sunt mai intense (chiar si cheltuielile cresc), cu atât mai mult nu ai timp de reflexie, de cautare si de meditare. Este de evitat sa începi atunci sa-ti pui întrebari la care ar fi fost util sa ai deja raspunsurile. Ai nevoie de timp si minte limpede sa meditezi - practic - la cea mai importanta decizie pe care o iei în viata. Familia în care ne nastem nu avem cum sa o schimbam. Copiii care vin ne sunt dati de Dumnezeu la momentul potrivit noua. Dar partenerul de viata noi ni-l alegem. Este singurul moment când, cu adevarat, alegem în viata.

Cu o buna pregatire pentru casatorie, putem spera sa avem familii bine ancorate în Dumnezeu si încrezatoare în viitor, responsabile în societate, pregatite sa raspândeasca cuvântul Domnului prin propriul exemplu; iar copiii din aceste familii vor fi o binecuvântare pentru parinti si pentru cei printre care traiesc.

 


Rugaciunea logodnicilor

Doamne, vrem sa construim între noi doi o adevarata comuniune. Da-ne harul sa ramânem mereu deschisi fata de tine, izvorul oricarei iubiri.

Elibereaza-ne de egoism, ca sa ne putem cunoaste în adevar calitatile si defectele. Învata-ne sa ne acceptam unul pe altul asa cum suntem, fara conditii, sa stim sa daruim cu generozitate si sa primim cu umilinta.

Da-ne un suflet deschis, ca sa ne putem împartasi unul altuia cu sinceritate lumea interioara: bucurii, suferinte, dorinte, aspiratii, dificultati.

Da-ne puterea iubirii tale, ca sa stim sa ne apropiem unul de celalalt pentru a ne pune totul în comun si a fi mereu una. Nu îngadui sa ne închidem în noi însine: de acum vrem sa ne punem împreuna în slujba celorlalti, mai ales a celor mai saraci, iar într-o zi sa ne daruim copiilor nostri.

Îti multumim, Doamne, pentru ca ne-ai facut darul sa ne întâlnim unul cu celalalt. Ajuta-ne sa fim fideli fata de acest dar. Îti oferim bucuria iubirii noastre. Doamne, vrem ca ea sa fie atât de curata, atât de adevarata, încât în ea sa te putem gasi pe tine.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2005_01_21
Vă rugăm să respectați drepturile de autor