www.profamilia.ro /revista.asp?id=2005_02_05
 

 Revista "Familia creotina" - 02/2005 

ÎN CAUTAREA UNUI ?AP ISPAaITOR
Michael Cook

Familia în slujba vie?iiCuprinsComunicarea: de la mersul pe bicicleta la spalatul hainelor

 

La o luna dupa moartea predecesorului sau, noul Papa, Benedict al XVI-lea, anunta ca aproba începerea procesului de beatificare a Papei Ioan Paul al II-lea. În mod normal, Vaticanul se misca foarte încet când este vorba de deschiderea proceselor de beatificare si canonizare, cerând cinci ani pentru linistirea spiritelor. Viteza fara precedent cu care acest proces se deschide confirma ceea ce majoritatea credinciosilor simt despre Papa Ioan Paul al II-lea: ca a fost un extraordinar om al lui Dumnezeu.

Înainte însa de a exulta de bucurie, trebuie lamurit un aspect, o acuzatie: unii spun ca Papa Ioan Paul al II-lea a fost de fapt cel mai mare ucigas în masa al secolului XX. Daca a fost, canonizarea sa nu ar fi tocmai cea mai buna idee. Sa vedem ce spun avocatii diavolului. Nicholas Kristof, de la "New York Times", afirma ca interzicerea de catre Vatican a folosirii prezervativelor a costat sute de mii de vieti, facând din aceasta decizie "cea mai tragica greseala a celor doua milenii de istorie" [1]. Influentul "New Statesman", din Londra, a publicat imediat dupa moartea Papei un editorial în care afirma despre acesta ca "a contribuit la raspândirea pe continentul african a bolii (SIDA) mai mult, probabil, decât industria pornografica" [2].

Rosemary Neill, de la publicatia "Australian", din Sydney, considera ca Vaticanul "va fi la un moment dat acuzat de crime împotriva umanitatii" [3]. Polly Toynbee, de la ziarul britanic "Guardian", care cu siguranta a mâncat ceva stricat în acea zi la micul dejun, îl compara pe Papa cu Lenin: "amândoi au pus ideologia extremista înaintea vietii si fericirii umane, cu costuri umane inimaginabile" [4]. Chiar si medicii l-au acuzat. Faimoasa publicatie medicala "The Lancet" l-a acuzat pe "ignorantul si rigidul" Papa de ridicarea unor "obstacole de netrecut în prevenirea bolii" [5].

Nu stiu daca vreunul dintre cei care au scris cele de mai sus au vizitat vreodata spitalele dedicate îngrijirii bolnavilor de SIDA, sau daca au îmbratisat pe vreunul dintre acestia, asa cum a facut-o Papa Ioan Paul al II-lea; nici daca au depus atâtea eforturi ca Papa Ioan Paul al II-lea pentru strângerea de fonduri pentru tratarea SIDA. Sunt oare afirmatiile lor demne de luat în seama? Rezista ele la o analiza mai atenta?

 

Statistici terifiante

Fara îndoiala, raspândirea SIDA în Africa este terifianta. Ultimele sondaje despre SIDA în Swaziland, un mic regat de doua milioane de locuitori, arata ca 42,6% dintre locuitori sunt infectati cu HIV - cel mai mare procent din întreaga lume. Procent care creste. În 2002 era 38,6%. "Swaziland va disparea de pe harta", a declarat un asistent medical disperat [6]. Cifrele din alte tari africane sunt la fel de triste. Conform Programului Comun al Natiunilor Unite pentru SIDA (UNAIDS), doua treimi dintre oamenii infectati cu SIDA traiesc în Africa sub-sahariana. La sfârsitul anului 2004, 25,4 milioane de persoane erau infectate, 3 milioane infectându-se în acel an. Speranta de viata la nastere a scazut sub 40% în noua tari: Botswana, Republica Central Africana, Lesotho, Malawi, Mozambique, Rwanda, Swaziland, Zambia si Zimbabwe. În Zimbabwe, speranta de viata la nastere era de 52% în 1990, ajungând la 34% în 2003 [7].

Îngrozitor. De necrezut. Dureros de trist. Dar este absurda încercarea de a face din Papa tapul ispasitor, ca si cum norii ar disparea de pe cer si soarele ar straluci daca am înfige ace într-o papusa voodoo cu chipul Papei Ioan Paul al II-lea. A arunca toata vina tragediei SIDA din Africa pe umerii unui om se numara printre acele idei care, citându-l pe George Orwell, "sunt atât de stupide încât doar intelectualii le-ar putea crede".

 

Rolul catolicismului

Doua astfel de idei (stupide) se regasesc în principal între critici. Prima suna cam asa: catolicii africani sunt atât de devotati credintei, încât daca este sa aiba relatii sexuale în afara casatoriei, fie cu prostituate fie luându-si o a treia sotie, din piosenie nu folosesc prezervative pentru ca Marele Parinte Alb le-a spus sa nu o faca. Toynbee invoca "puterea mare a Vaticanului... autoritatea acestuia peste 1,3 miliarde de credinciosi, autoritate mai dominanta în special asupra celor saraci, devoti neajutorati." Jurnalistul Brendan O'Neill rezuma ideea aceasta într-un articol din publicatia Spiked: "Singurul caz în care ai putea sa crezi în fantastic de simplista idee ca 'porunca Vaticanului = SIDA în Africa' este acela de a-i considera pe africani niste roboti... care fac ceea ce li se spune" [8].

Ajunge sa suprapunem hartile cu raspândirea SIDA si cu raspândirea catolicismului, pentru a vedea care este legatura dintre Biserica Catolica si SIDA. Astazi, în spitalele din Swaziland, doar 5% din populatie este catolica. În Botswana, unde 37% din populatia adulta este infectata cu HIV, doar 4% din populatie este catolica. În Africa de Sud, unde 22% din populatie este infectata cu HIV, doar 6% sunt catolici. În schimb în Uganda, unde 43% din populatie este catolica, proportia de adulti infectati cu HIV este de 4% [9]. De fapt, fara Biserica Catolica situatia ar fi mult mai trista. Dezastrul SIDA din Africa a fost puternic contrabalansat de Papa. Acum zece ani, el a lansat un apel catre "lumea stiintei si liderii politici, ca din iubire si din respect pentru fiecare persoana umana, sa foloseasca orice mijloace pentru a pune capat acestui flagel" [10]. Iar catolicii au raspuns.

Aproximativ 27% din asistenta medicala pentru victimele SIDA este oferita de organizatii ale Bisericii, asa dupa cum chiar "The Lancet" recunoaste [11]. Ele întretin o vasta retea de clinici care ajung la cei saraci, la cei aflati la mari distante, la cei mai neglijati locuitori ai Africii. În plus, statisticile sugereaza ca adevarata situatie este chiar pe dos de cum o relateaza mass-media: a fi catolic este, de fapt, cea mai buna profilaxie.

 

Cât de eficiente sunt de fapt prezervativele?

A doua idee (stupida) este ca prezervativele sunt esentiale în prevenirea SIDA în Africa. În cuvintele cercetatorilor de la Scoala londoneza de Igiena si Medicina Tropicala: "prezervativul este un dispozitiv de salvare a vietii: este foarte eficient în prevenirea transmiterii HIV daca este folosit corect si constant, fiind cea mai buna metoda de prevenire a SIDA pentru cei care sunt activi din punct de vedere sexual si expusi riscurilor" [12]. Sa observam deci ca eficacitatea prezervativului depinde de doua lucruri importante: "daca este folosit corect si constant". Cât de des ne putem astepta ca aceasta sa se întâmple în Africa? Daca expertii nu au reusit sa puna capat fenomenului SIDA în San Francisco sau în Sydney, promovând prezervative, ce îi face sa creada ca vor reusi în Africa?

Uimitor, desi se tot insista pe faptul ca distribuirea prezervativelor este singura metoda de oprire a infectiilor cu HIV, exista foarte putine studii care sa dovedeasca acest fapt. Un articol din buletinul de anul trecut al Organizatiei Mondiale pentru Sanatate recunoaste ca nu s-au facut prea multe cercetari despre impactul programelor de promovare a prezervativului asupra starii actuale a raspândirii SIDA [13]. Mai mult, chiar daca prezervativele ar fi "eficace" - în esenta rezistente, adica sa nu se sparga sau fisureze -, legea lui Murphy spune ca eficienta lor va esua adesea. "Family Health International", o grupare americana ce sustine initiativele privind "sanatatea reproducerii" si este categoric în favoarea promovarii prezervativelor, avertizeaza ca "folosirea corecta [a prezervativului] este mult mai complicata decât pare, deoarece exista multe moduri de utilizare gresita" [14]. În contextul social haotic din numeroase tari africane, unde saracia este endemica, femeile sunt frecvent abuzate iar poligamia este raspândita, este putin probabil ca barbatii sa foloseasca constant prezervativele. Dupa cum spunea si presedintele Museveni al Ugandei: "În tari ca ale noastre, unde o mama trebuie adesea sa mearga 20 de mile pentru a gasi o aspirina pentru copilul ei bolnav, sau cinci mile pâna la cea mai apropiata sursa de apa, problema oferirii de resurse constante si suficiente de prezervative pentru barbati nu ar putea fi niciodata rezolvata" [15].

Un recent studiu asupra utilizarii prezervativului în tarile în curs de dezvoltare, aparut în publicatia "Studies in Family Planning", sintetizeaza situatia cu aceste cuvinte grele: "nu a reiesit pâna acum nici un exemplu clar al vreunei tari care sa fi reusit ceva în lupta împotriva epidemiei generalizate în primul rând prin prezervative" [16]. Cel mai clar se vede aceasta în sudul Africii. Procentele mari de transmitere a infectiilor cu HIV continua sa creasca în ciuda folosirii prezervativelor. În Botswana, afirma prof. Norman Hearst, de la Universitatea Californiana din San Francisco, vânzarile de prezervative au crescut de la un milion în 1993 la trei milioane în 2001, în timp ce numarul de sarcini la femeile din mediul urban a crescut de la 27% la 45%. În Camerun, vânzarea prezervativelor a crescut de la 6 milioane la 15 milioane, în timp ce procentul bolnavilor infectati cu HIV a crescut de la 3% la 9%.

 

Exemplul Ugandei

Istoria SIDA în Uganda sprijina învatatura Bisericii ca abstinenta pâna la casatorie si fidelitatea în casatorie sunt de fapt cele mai bune mijloace de lupta împotriva bolii. În 1991, procentul infectiilor cu HIV în Uganda era de 21%. Acum, dupa mai multi ani de aplicare a unui program simplu si ieftin, intitulat ABC, procentul infectiilor este de 6%. ABC vine de la "Abstain, Be faithful, or use Condoms if A and B are not practiced" (Abtine-te, Fii fidel, sau foloseste Prezervative daca primele metode nu sunt practicate). Presedintele ugandez Yoweri Museveni sustine ABC cu fervoarea unui predicator: "Nu sunt în favoarea folosirii prezervativelor. Sa le lasam ca solutia ultima de ales", a declarat el la o recenta conferinta internationala despre SIDA, desfasurata la Kampala, capitala tarii pe care o conduce. "Am copii, si i-am învatat ce periculos este sexul fara disciplina. Am început sa le vorbesc despre sexualitate la 13 ani, spunându-le sa se concentreze pe învatatura, caci timpul pentru sex va sosi si el mai apoi" [17].

Toynbee mai scria în articolul amintit din "Guardian" ca "abstinenta si celibatul nu fac parte din firea umana". Museveni - nu ca nu ar cunoaste firea umana - crede contrariul. "Am facut o prioritate din a-i convinge pe oameni sa se întoarca la valorile traditionale ale castitatii si fidelitatii, sau, daca esueaza [în respectarea acestor valori], sa foloseasca prezervativele", a declarat el acum câtiva ani conducerii Organizatiei Farmaceutice Americane. La aceasta solutie pe care a ales-o pentru Uganda, "alternativa este decimarea" [18].

(Nota traducatorului: Articolul de fata a aparut la începutul lunii iunie 2005, în publicatia electronica MercatorNet. De atunci însa, dinspre Uganda au venit stiri triste. În urma presiunilor politice extraordinare, în special din partea Natiunilor Unite, care doresc raspândirea programului anti-SIDA de distribuire de prezervative la nivelul întregului continent african, presedintele Museveni si-a schimbat pozitia cu 1800. Politica ABC a fost abandonata, iar presedintele Musevini sustine astazi folosirea prezervativelor; mai mult, a cerut Episcopilor catolici: "daca va pasa de viata credinciosilor vostri, sustineti folosirea prezervativelor pentru lupta împotriva SIDA". Raspunsul a fost desigur un "nu" categoric. Uganda ar fi putut ramâne în istorie ca exemplul care a schimbat Africa, dar în final a învins politica, nu cea care cauta binele cetatii, ci binele financiar al unor cercuri sus-puse.)

 

În spatele campaniei

Campania de ponegrire a numelui Papei Ioan Paul al II-lea, punându-i în spate victimele SIDA din Africa, este atât de lipsita de fundament si atât de neinspirata, încât se dovedeste o confirmare a maximei lui Orwell. Ce ar putea fi în spatele ei?

Exista un raspuns politic. De mai multi ani exista o campanie condusa de catolici nemultumiti care cauta sa îl discrediteze pe Papa si învataturile traditionale ale Bisericii. Un grup pro-avort intitulat "Catholics for a Free Choice - CFC" (Catolicii pentru Libera Alegere) a lansat în decembrie 2001 o campanie internationala pentru a promova imaginea "bunului catolic care foloseste prezervative". Reclame au aparut în SUA, Mexic, Filipine, Africa de Sud, Kenya, Chile si Zimbabwe, marcând "prima faza a eforturilor de schimbare a politicii Vaticanului si de lupta împotriva agresivei opozitii a acestuia fata de distribuirea de prezervative în tarile lumii cu mare risc" [19]. Mass-media a prezentat (bineînteles) temele majore ale ideologiei CFC.

Mentalitatea deformata rezultata merge pâna acolo încât Polly Toynbee afirma ca "contraceptia este adevarata salvare a femeii". Papa a privit spre un alt salvator. El a stiut ca tehnologia nu poate sa repare conditia umana ranita de pacat; ca nu poate infuza respect pentru altii; ca nu poate sa produca un simt al responsabilitatii. Singura salvare adevarata nu vine de la pilule sau de la un tub de latex, ci din profunda convertire a inimii. O abordare tehnica a problemei va lasa Africa într-o stare si mai grava, adâncind inegalitatea, saracia, lipsa de educatie si fragmentarea societatii. Daca nu se rezolva acestea, problema SIDA va deveni mai grava. Si totusi, lumea are nevoie de un tap ispasitor, ca solutie simpla si la îndemâna în fata calamitatii SIDA. Îl cauta însa unde nu trebuie: eu am o idee care va rezolva totul.

În timp ce jurnalistii britanici scriu de zor despre situatia dramatica din Africa, guvernul Marii Britanii ajuta ca lucrurile sa mearga din rau în mai rau. Un recent numar din "The Lancet" subliniaza faptul ca personalul medical din Africa sub-sahariana emigreaza masiv în Marea Britanie, lasându-si tara într-un colaps medical [20]. Se estimeaza de exemplu ca 60% din personalul medical pregatit în Ghana în anii 1980 a parasit tara. Initiativele de lupta împotriva SIDA, precum cele conduse de Organizatia Mondiala pentru Sanatate, se ciocnesc de reducerea numarului de cadre medicale. Daca medicii nu vor ramâne în tara lor, fara sa mai alerge dupa salarii mari în Marea Britanie, tot mai multi bolnavi infectati cu HIV vor muri.

O persoana ar putea pune capat acestui scandal: premierul britanic. Poate ca daca Polly Toynbee ar înfige niste ace într-o papusa voodoo cu chipul lui Tony Blair, întreaga problema ar disparea. Suna prostesc? Evident. Dar are mai multa logica decât sa înfigi ace în figura defunctului Papa.

 

Note:

1. Nicholas D. Kristof. "The Pope and AIDS". New York Times. 8 mai 2005.

2. Michela Wong. "Blood of innocents on his hands". New Stateman. 11 aprilie 2005.

3. Rosemary Neill. "A Catholic culture of death". Australian. 7 mai 2005

4. Polly Toynbee."Not in my name". Guardian. 8 aprilie 2005.

5. "The Pope's grievous errors". The Lancet. 12 martie 2005.

6. "Devastating setback in Africa". Globe and Mail (Toronto). 24 mai 2005.

7. UNAIDS. "AIDS epidemic update 2004."

8. Brendan O'Neill. "Did the Pope spread AIDS in Africa?" Spiked. 8 aprilie 2005.

9. World Health Organization, Epidemiological Fact Sheets and The Hierarchy of the Catholic Church

10. Ecclesia in Africa. 14 septembrie 1995

11. Javier Cardinal Lozano Barragán."Message for World AIDS Day". 1 decembrie 2004 "The Pope's grievous errors". The Lancet. 12 martie 2005.

12. Anna Foss, Peter Vickerman, Charlotte Watts. "The Ban That Kills". Conscience. Primavara 2005.

13. King K. Holmes, Ruth Levine, Marcia Weaver. "Effectiveness of condoms in preventing sexually transmitted infections". Bulletin al Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Iunie 2004, 82 (6).

14. "The Latex Condom: Recent Advances, Future Direction". Family Health International .

15. Citat în Norman Hearst si Sanny Chen. "Condom Promotion for AIDS Prevention in the Developing World: Is It Working?". Studies in Family Planning. Martie 2004.

16. Norman Hearst si Sanny Chen. "Condom Promotion for AIDS Prevention in the Developing World: Is It Working?". Studies in Family Planning. Martie 2004.

17. "Museveni Opposes Condoms in Schools". AllAfrica.com, 30 noiembrie 2004.

18. Citat în Joseph Loconte, "The White House Initiative to Combat AIDS: Learning from Uganda". Heritage Foundation, Executive Summary #1692, 30 septembrie 2003.

19. www.condoms4life.org.

20. "Loss of health professionals from sub-Saharan Africa: the pivotal role of the UK". The Lancet. 28 mai 2005.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2005_02_05
Vă rugăm să respectați drepturile de autor