www.profamilia.ro /revista.asp?id=2005_02_06
 

 Revista "Familia creotina" - 02/2005 

FAMILIA ÎN SLUJBA VIE?II
Maricica Mihalu?e

Sfin?ii Papei Ioan Paul al II-lea oi noiCuprinsÎn cautarea unui ?ap ispaoitor

 

Viata este o forma a iubirii în actiune. Dumnezeu, pentru a arata iubirea Sa fata de om, pentru a continua "Creatia Sa", si-a ales familia. Când cei doi s-au hotarât sa îsi uneasca destinele, ei s-au angajat pentru o iubire, adica s-au angajat pentru viata. Viata umana este sacra chiar de la originea sa, fiindca angajeaza actiunea creatoare a lui Dumnezeu.

Isus, venit în lume, spune ca oricine primeste un prunc în numele sau, pe El însusi, pe Fiul Tatalui îl primeste, ba chiar mai mult, îl primeste pe însusi Tatal care L-a trimis (cf Marcu 9,37). Familia trebuie sa fie asadar un adevarat sanctuar al vietii.

Conciliul Vatican II spune: "În îndatorirea lor de a transmite viata si de a educa, îndatorire ce trebuie considerata ca o misiune a lor proprie, sotii stiu ca sunt colaboratori ai iubirii lui Dumnezeu Creatorul si într-un fel interpretii ei" [1].

Daca vom spune si noi ca si fericita Tereza de Calcutta ca fiecare familie este "un creion în mâna lui Dumnezeu" care se lasa condus de legea Lui pe care ne-o învata Biserica, vom accepta ca suntem colaboratori ai iubirii Lui creatoare si vom vedea în viata copilului un bun uman, spiritual, supranatural si etern.

Misterul cel mai profund al rodniciei cuplului este exprimat în noul Catehism al Bisericii Catolice: "Chemati sa daruiasca viata, sotii se împartasesc din puterea creatoare si din paternitatea lui Dumnezeu" [2].

Prezenta discreta, tainica a lui Dumnezeu în miezul unirii conjugale a sotilor este accentuata de Papa Ioan Paul al II-lea cu referire la cooperarea între acestia si Creator: "Întrebând: 'sunteti hotarâti?', Biserica aminteste noilor soti ca se afla în fata puterii creatoare a lui Dumnezeu. Ei sunt chemati sa devina parinti, adica sa coopereze cu Creatorul pentru a da viata. A coopera cu Dumnezeu pentru a chema noi fiinte umane la viata înseamna a contribui la transmiterea chipului si asemanarii dumnezeiesti pe care le reflecta oricine este 'nascut din femeie'." [3]

Episcopul de pioasa amintire Ioan Suciu spunea sotilor la vremea sa: "Prin esenta sa, casatoria este un act prin care sotii se depasesc, se întrec pe sine, creeaza o lume noua din tainele vietii; este cea mai religioasa din toate actiunile vietii personale, cea mai biologica din manifestarile sufletesti, dupa ce Dumnezeu i-a binecuvântat pe Adam si Eva. De atunci si-au început misiunea lor: sa copieze faptele lui Dumnezeu dupa cum ei însasi erau o copie a firii dumnezeiesti; aveau sa înalte viata daruita si sa sporeasca viata omeneasca. Ei deveneau creatori dupa chipul si asemanarea Creatorului, legati cu legatura sufleteasca si trupeasca si consacrati misiunii de a înalta si de a înmulti viata" [4].

Mai sunt valabile oare si astazi aceste sfaturi? Sotii crestini mai înteleg oare mesajul real al acestui sfat care cuprinde totalitatea misterului Casatoriei? Se face oare astazi ceva concret în sânul familiei pentru ca ea sa îsi realizeze misiunea pe care i-a încredintat-o Creatorul, aceea de a fi continuatoare a Creatiei Sale?

Putem afirma asadar ca: "rolul fundamental al familiei este slujirea vietii, de a realiza de-a lungul istoriei binecuvântarea de la început a Creatorului, transmitând prin nastere de la om la om chipul lui Dumnezeu" [5].

A sluji viata nu înseamna însa a sluji numai viata fizica ci si pe cea morala si spirituala. Este nevoie mai mult ca oricând de o slujire spirituala a vietii. Pentru a realiza însa o slujire autentica a vietii trebuie mai întâi sa o iubim, iar pentru a o iubi trebuie sa o privim ca pe darul cel mai pretios al lui Dumnezeu. Omul nu poate fi niciodata arbitrul vietii unei alte fiinte umane chiar daca aceasta abia si-a facut intrarea în existenta.

Biserica învata valoarea paternitatii si maternitatii responsabile si totodata arata tragedia neacceptarii, refuzului acestei valori asupra propriei persoane, asupra familiei si a societatii. Doctrina Bisericii despre paternitate si maternitate responsabila nu e o cedare a crestinismului, ea este o lege de convietuire umana care dateaza de la începutul existentei omenirii. Însa atât timp cât se alimenteaza discriminarea dintre oameni prin avort, contraceptie sau sterilizare nu putem vorbi de o crestere a calitatilor noastre morale, ci de o iresponsabilitate tragica, de un egoism amenintator, de o lipsa de respect în fata vietii, de o lipsa a educatiei în favoarea unei culturi autentice a vietii. Este nevoie mai mult ca oricând, nu neaparat de o educatie împotriva avortului, ci mai bine de o educatie în favoarea respectarii vietii de la concepere pâna la moarte.

De aceea sa ne însusim si noi acest "Imn al vietii" care se afla pe peretele vorbitorului pentru parinti, în toate casele Surorilor Fericitei Tereza de Calcutta si poate asa vom reusi sa vedem mai clar valoarea si frumusetea vietii:

"Viata e o oportunitate: profita de ea!
Viata e frumusete: admir-o!
Viata e un vis: fa sa devina realitate!
Viata e o îndatorire: împlineste-o!
Viata e un joc: joaca-l!
Viata e un mister: cunoaste-l!
Viata e o promisiune: pastreaz-o!
Viata e durere: depaseste-o!
Viata e un cântec: cânta-l!
Viata e o lupta: du-o!
Viata e o aventura: înfrunt-o!
Viata e viata: salveaz-o!" [6]

 

Note:

[1] Gaudium et spes, nr. 50

[2] Catehismul Bisericii Catolice, art. 2367

[3] Papa Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea catre familii, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 1994, p. 22, art. 84

[4] Pr. Anton Danca, Consideratii despre Casatorie, Editura Presa Buna, Iasi, 2004, p. 131, art. 53

[5] FC, nr. 28

[6] Franca Zambonini, Tereza de Calcutta - Creionul lui Dumnezeu, Ed. Pauline, Bucuresti, 2003, p. 71-72

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2005_02_06
Vă rugăm să respectați drepturile de autor