www.profamilia.ro /revista.asp?id=2006_07_04
 

 Revista "Familia creotina" - 07/2006 

Dossier: Valencia 2006  

Potirul lui Cristos?
Michael Hesemann

Ce mult trebuie ca iubesc!CuprinsUn nou reper pe lista târgurilor: Târgul Familiei

 

Când Papa Benedict al XVI-lea a vizitat Valencia (Spania), în luna iulie a acestui an, a vazut una dintre cele mai importante relicve ale lumii creotine: Santo Caliz, Sfântul Potir, care a inspirat mitul Sfântului Graal. De mai bine de 500 de ani, Catedrala din Valencia este în posesia unei cupe de agat, venerata ca vasul folosit de Cristos în timpul Cinei celei de Taina, când a instituit Taina Preasfintei Euharistii; devo?iunea fa?a de Sfântul Potir, potrivit unor istorici eminen?i, ar putea foarte bine sa aiba temeiuri justificate.

În splendida Catedrala din Valencia, un încântator amestec de elemente gotice oi baroce, poate fi gasita cu uourin?a capela iluminata de la Altarul superior unde, în spatele unui geam anti-glon?, se afla un mic potir din agat aproape transparent: Santo Caliz, cea mai pre?ioasa comoara a acestei Catedrale.

Începând din 14 iulie 1506, acesta se afla în posesia canonicilor Catedralei. De atunci, este scos afara din capela doar de doua ori pe an: în Joia Sfânta din timpul pascal oi în Sarbatoarea Sfântului Potir, din ultima zi de joi a lunii octombrie, când este purtat în procesiune solemna la altarul principal al Catedralei, unde Arhiepiscopul de Valencia, actualmente Mons. Agustin Garcia-Gasco, celebreaza Sfânta Liturghie în prezen?a acestei pre?ioase relicve. Potirul este pazit de prestigioasa "Fra?ie a Cavalerilor Sfântului Potir", condusa de Contele de Villafranqueza, un var al Regelui Juan Carlos al Spaniei, oi de Don Ignacio Carau, comandor al Ordinului Papal Sf. Grigore cel Mare oi fost guvernator al provinciei Valencia.

În forma sa actuala, Santo Caliz consta din trei par?i: o cupa mica de agat, o cupa rasturnata de onix folosita pentru picior, oi o piesa intermediara din aur cu toarte. Cupa de onix este fixata cu patru arcuri de aur, decorate cu 27 de perle de marimea bobului de mazare, doua rubine oi doua smaralde. Cupa de agat este relicva originara. Într-un document din anul 1135, "potirul din piatra pre?ioasa oi un vas de asemenea din piatra pre?ioasa" sunt înca înregistrate ca doua obiecte separate. În acel an, Regele Ramiro al II-lea de Aragon le-a dat bijutierilor sai sarcina de a le uni într-un singur obiect care era mult mai în concordan?a cu ideea medievala de potir.

Însa deja într-un document anterior, datând din 1134, cupa de piatra era descrisa ca "potirul în care Cristos, Domnul nostru, a consacrat sângele Sau". Acelaoi document declara ca acest potir odinioara "a fost trimis de Sf. Lauren?iu în oraoul tatalui sau, Huesca".


Istoria potirului

Potrivit tradi?iei spaniole, potirul de la Cina cea de Taina a fost adus ini?ial la Roma de catre Sf. Petru. Timp de doua secole, doar Papilor le era permis sa celebreze Sfânta Liturghie cu el, oi este posibil ca rugaciunea euharistica speciala din Canonul Roman sa reflecte acest lucru, când spune: "... accipiens et hunc praeclarum calicem" - ceea ce înseamna literalmente: "El, luând chiar acest potir...". Astfel, aceste cuvinte se poate sa fi avut ini?ial atât o semnifica?ie simbolica cât oi un sens foarte exact.

Poate Sf. Lauren?iu a fost într-adevar spaniol; lânga Huesca, în nordul Spaniei, o proprietate numita "Loreto" este înca venerata ca locul naoterii sale oi reoedin?a parin?ilor sai. Deja în secolul al IV-lea, poetul creotin spaniol Prudentiu l-a men?ionat pe Sf. Lauren?iu în imnul sau despre martirii spanioli, parând sa confirme tradi?ia. Este sigur faptul ca, potrivit unei scrisori contemporane a lui Ciprian, Episcop de Cartagina, în timpul "persecu?iei împaratului Valerian" din anul 258, când mai întâi Papa Sixt al II-lea oi patru diaconi ai sai oi, trei zile mai târziu, Sf. Lauren?iu au primit martiriul, tezaurele Bisericii au fost confiscate de împaratul roman. Ar avea aoadar sens ca un diacon responsabil, aoa cum cu siguran?a a fost Sf. Lauren?iu, sa se fi asigurat ca o relicva atât de pre?ioasa precum potirul de agat sa fie trimisa într-un loc sigur, departe de Roma. Proprietatea parin?ilor lui din Huesca este cel pu?in o varianta plauzibila.

Cu certitudine se poate spune despre cupa de agat ca a fost venerata ca relicva în manastirea San Juan de la Pena, aflata la nord de Huesca, începând din anii 1100. Potrivit tradi?iei spaniole, în anul 712 dC, când maurii musulmani au invadat peninsula iberica, potirul a fost ascuns în regiunea muntoasa aragoniana, unul dintre centrele rezisten?ei creotine. Timp de aproape un secol a fost ascuns într-o peotera sanctuar, înainte de a fi dus în sediile regale care se schimbau, apoi în final în catedrala noii capitale provizorii, Jaca, iar de acolo la manastirea San Juan de la Pena, ce se afla direct sub controlul Papei. În anul 1399, Regele Martin I, la insisten?a anti-Papei spaniol Pedro de Luna (alias Benedict al XIII-lea), a ordonat transferarea potirului în capela reoedin?ei lui de la Zaragoza, apoi la Barcelona oi în final, în anul 1437, a ajuns la Valencia. Aici a fost ?inut ini?ial în palatul regal, înainte de a fi transferat la catedrala oi încredin?at canonicilor acesteia.

Se pare ca venerarea oi istoria Sfântului Potir constituie esen?a mitului "Sfântului Graal", care în 1180 l-a inspirat pe poetul francez Chretien de Troyes sa scrie Perceval, în 1205 pe germanul Wolfram von Eschenbach sa scrie Parzival oi pe compozitorul Richard Wagner sa compuna opera Parsifal, prezentata pentru prima oara pe scena în 1882.

"Graal" vine de la un vechi cuvânt spaniol, care înseamna "vas de baut în forma de mojar", ceea ce cu siguran?a se potriveote pentru Santo Caliz în forma sa originara de cupa. Wolfram von Eschenbach a descris graalul oi ca pe o "piatra"; cupa valenciana este facuta dintr-o piatra semi-pre?ioasa, agat. Mai mult, el a men?ionat o inscrip?ie misterioasa ("un epitaf") pe suprafa?a pietrei graalului, care dezvaluie "numele oi natura sa". Într-adevar, Santo Caliz are o inscrip?ie în scrierea kufic (araba veche): "Allabsit as-sillis".

De asemenea, castelul Monsalvaesche al Graalului, aoa cum este descris de Chretien oi Wolfram, corespunde în toate detaliile amplasarii sale topografice oi ale planului sau arhitectural cu manastirea fortificata San Juan de la Pena. Într-adevar, manastirea este situata la picioarele unui munte înalt de 1414 metri, Mons Salvatoris. Anfortas, regele Graalului, ar putea fi istoricul rege Alfonso I de Aragon (1104-1134), numit "Anforts" în limba occitana a regatului sau, sau, latinizat, "Anfortius". Asemenea lui Anfortas, regele Graalului, regele Alfonso/Anforts obionuia sa petreaca Postul Paotelui la San Juan de la Pena, unde, dupa cum o arata documentele, era venerat în acea perioada Santo Caliz. El a fost un important sus?inator al Cavalerilor Templieri oi, în testamentul sau, le-a lasat o treime din regatul sau; aoa s-ar putea explica de ce cavalerii care pazesc Sfântul Graal sunt numi?i "Templeises" în Parzival al lui Wolfram. Asemenea lui Anfortas în mit, istoricul Alfonso/Anforts a fost ranit mortal într-o batalie, dupa care a fost dus la San Juan de la Pena, unde a murit oapte saptamâni mai târziu, deoi în credin?a populara el, la fel ca regele Arthur, nu ar fi murit niciodata oi era aoteptat sa se întoarca într-o zi. Astfel a luat naotere mitul regelui Anfortas care, pazit de Templeises/Templieri, aoteapta salvarea în prezen?a Graalului. Istoricul "Parzival", eroul primelor epopei despre Graal, ar putea fi varul oi tovaraoul regelui, contele francez Rotrou Perche de Val (în spaniola: "Conde de Valperche").

Wolfram nu lasa nici o îndoiala asupra faptului ca mitul Sfântului Graal îoi are originile în Spania. Potrivit lucrarii sale Parzival, trubadurul francez Guiot de Provins a adus povestea de la Toledo. Într-adevar, Guiot a vizitat curtea regelui Alfonso al II-lea de Aragon pentru a juca oi cânta la nunta sa în 1174. În acel timp, regele pregatea o noua campanie împotriva maurilor. Bunicul sau, Alfonso I/Anforts, pentru campania sa împotriva maurilor, primise de la Papa Paschalis al II-lea (1099-1118) toate privilegiile oi indulgen?ele unei cruciade. Alfonso al II-lea spera sa primeasca oi el binecuvântarea Papei oi sa îi câotige pe cei mai buni cavaleri europeni sa lupte de partea sa. Pentru a-i atrage, avea nevoie de un nou mit. Cei care au plecat în cruciade la Ierusalim s-au luptat pentru Mormântul Sfânt. Mesajul mitului Graalului a fost: o onoare mai mare decât a merge într-o cruciada pentru eliberarea mormântului gol este a sluji Sfântul Graal, simbolul Preasfintei Euharistii, în care Cristos este viu în mijlocul nostru. Aoadar, Guiot a combinat istoria Sfântului Graal cu legendele arthuriene: Cavalerii Mesei Rotunde constituiau marile modele pentru cavalerii medievali, oi era de aoteptat ca prin?ii Europei sa urmeze exemplul lor oi sa recunoasca Graalul ca cel mai mare bun imaginabil.

Deoi mitul Graalului oi-a dezvoltat propria sa dinamica oi a devenit un motiv literar popular de-a lungul anilor, mesajul lui a ramas acelaoi: a devenit simbolul eternei cautari a lui Dumnezeu din partea omului oi în consecin?a o metafora pentru cele mai înalte idealuri oi aspira?ii ale Europei creotine. A cauta Sfântul Graal înseamna a patrunde în profunzimile misterului Preasfintei Euharistii. În timp ce Graalul promite via?a veonica, Preasfântul Sacrament împlineote promisiunea lui Cristos: "Cel ce manânca trupul Meu oi bea sângele Meu are via?a veonica" (Ioan 6,54).


Potirul lui Cristos?

Deoi pare sigur faptul ca mitul Sfântului Graal îoi are originile în venerarea potirului din Spania în timpul secolului al XII-lea, problema daca acesta este într-adevar potirul folosit de Isus Cristos în timpul Cinei celei de Taina ramâne deschisa. Cupa de piatra este, potrivit unor arheologi de marca, precum profesorul spaniol Antonio Beltran, un vas tipic pentru bautura din epoca elenistica (secolul al III-lea - secolul I îC), foarte probabil creat în atelierele din Antiohia, Siria.

British Museum din Londra expune doua cupe similare din calcedonie oi sardonix din perioada romana, datate în anii 1-50 dC, dupa cum arata Janice Bennett în cartea ei St. Laurence & the Holy Grail (2002). Marfuri din Antiohia, capitala imperiului seleucid, erau populare în Ierusalim. Pentru masa de Pesach (Paoti), evreii tradi?ionalioti preferau vasele de piatra, deoarece doar piatra era considerata "kosher" sau ritualic pura. Lutul era prea poros oi putea con?ine impurita?i, în timp ce argintul ar fi putut fi folosit înainte pentru monede cu imaginile zeita?ilor pagâne, aoadar era considerat de asemenea impur.

Desigur, o cupa de agat era un vas foarte pre?ios. Însa nimic nu indica faptul ca Domnul nostru ar fi de?inut cu adevarat potirul pe care l-a folosit în timpul Cinei celei de Taina. În schimb exista mai multe indica?ii (aoa cum a aratat renumitul arheolog benedictin pr. Bargil Pixner) ca Cina cea de Taina a avut loc în casa de oaspe?i a comunita?ii eseniene. Cea mai timpurie tradi?ie creotina a localizat cenacolul pe Muntele Sion care era, potrivit istoricului iudeu Flavius Josephus, centrul esenian.

În timp ce în restul Ierusalimului masa de Paoti avea loc în ajunul Sabatului (aoa dupa cum relateaza Sf. Ioan la 18,28: preo?ii evrei "n-au intrat în pretoriu, ca sa nu se spurce, ci sa manânce Paotile"), esenienii urmau un calendar uoor diferit potrivit caruia "prima zi a azimelor" fusese deja miercurea de dinainte. Daca Cina cea de Taina a fost într-adevar o masa de Paoti, ar fi putut avea loc în data tradi?ionala, Joia Sfânta, doar în centrul esenian oi nu în alta parte a Ierusalimului. Din Manuscrisele de la Marea Moarta, gasite în peoterile de la Qirbet Qumran, otim ca esenienii deja, în aoteptarea lui Mesia, celebrau o "masa a Legamântului". Putem presupune ca foloseau vase pre?ioase în acest scop.

Citim în Faptele Apostolilor ca cei doisprezece s-au întors în cenacol de Rusalii (Fapte 1,13.2,1); aceasta demonstreaza un contact strâns cu comunitatea eseniana oi face posibil ca potirul sa fi fost într-adevar încredin?at Sf. Petru, Principele Apostolilor. Aoadar, deoi nu se poate dovedi ca Santo Caliz este cu adevarat Potirul de la Cina cea de Taina, nimic nu exclude aceasta tradi?ie. Probabil se poate spune oi aici: In dubio pro traditio ("când exista dubiu într-o problema, ne bazam pe Tradi?ie"). Într-adevar este dificil sa ne gândim ca potirul în care a fost instituita Preasfântul Sacrament al Euharistiei, ca hrana a Noului Legamânt, s-ar fi pierdut pur oi simplu.

De asemenea, nici un alt vas nu poate emite vreo preten?ie legitima. "Sacro Catino" din Genova, care a fost gasit în timpul cuceririi Cezareei în 1102, este un vas din sticla arabica din secolul al IX-lea. Ini?ial s-a crezut ca este din smarald oi ca a fost un dar al Reginei din Saba facut Regelui Solomon, aoadar în secolul al XIII-lea Jacobus de Voragine, Episcop de Genova oi autor al Legenda Aurea, a speculat ca ar putea fi Sfântul Graal. Deoarece doar Santo Caliz are o tradi?ie venerabila, straveche oi în acelaoi timp plauzibila, preten?ia ca ar fi potirul real al lui Cristos pare una legitima.


Papii la Valencia

Când Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Valencia în 8 noiembrie 1982, i-a fost prezentat Santo Caliz oi i-a fost explicata istoria sa. Cu grija, Sfântul Parinte a atins soclul de aur al relicvei, închinându-se oi sarutând-o în semn de venera?ie. Apoi a cerut sa foloseasca potirul pentru marea Liturghie pontificala care urma sa aiba loc în cea mai mare pia?a a Valenciei; canonicii i-au împlinit cu bucurie dorin?a. Astfel ca, pentru prima oara în 1724 de ani, un succesor al Sf. Petru a rostit rugaciunea euharistica deasupra Sfântului Potir. La Întâlnirea Mondiala a Familiilor, de la Valencia, din perioada 1-9 iulie 2006, Papa Benedict al XVI-lea a celebrat oi el Sfânta Liturghie cu acest potir, venerându-l cu aceeaoi devo?iune ca oi marele sau predecesor.

traducere: Oana Capan
sursa: © Inside the Vatican

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2006_07_04
Vă rugăm să respectați drepturile de autor