www.profamilia.ro /revista.asp?id=2007_01_07
 

 Revista "Familia creotina" - 01/2007 

Spiritualitate  

Ce spune Biblia despre reincarnare?
Ariel Alvarez Valdes

Cine a scris Evangheliile?CuprinsCasatoria: Fundamente istorice oi scripturistice

 

Cred atâ?ia

Nu cu mult timp în urma, o cunoscuta actri?a declara într-un interviu acordat unei reviste: "Eu sunt catolica, totuoi cred în reincarnare. Am verificat deja ca aceasta via?a a mea este a treia via?a. Prima data am fost o principesa egipteana. Apoi, o matroana din Imperiul Roman. ai acum, m-am reincarnat ca actri?a". Este cu adevarat incredibil sa constatam ca este mereu mai mare numarul celor care, deoi sunt catolici, accepta reincarnarea. Sondajul realizat în Argentina, în majoritate catolica, de agen?ia Gallup, a aratat ca 33% dintre cei intervieva?i cred în ea. În Europa, 40% din popula?ie accepta aceasta credin?a. În Brazilia, nici mai mult, nici mai pu?in de 70% dintre locuitori sunt "reincarna?ionioti".

La rândul lor, 34% dintre catolici, 29% dintre protestan?i oi 20% dintre necredinciooi, în ziua de astazi, o profeseaza. Aoadar, credin?a în reincarnare constituie un fenomen de anvergura mondiala. ai, din moment ce este vorba de un articol de mare consum, atât la radio, cât oi la televiziune, ziarele, revistele oi, în ultima vreme, cinematografia se îngrijesc sa-l ?ina continuu între ofertele lor. Dar de ce seduce atâta lume aceasta doctrina?

Ce este reincarnarea?

Reincarnarea este credin?a conform careia, la moartea unei persoane, sufletul sau se desparte momentan de trup oi, dupa un timp, ia un alt trup diferit, pentru a se naote din nou pe pamânt. De aceea, fiin?ele umane ar trece prin mai multe vie?i în lumea aceasta. De ce are nevoie sufletul sa se reincarneze? De ce într-o noua existen?a trebuie sa plateasca pacatele comise în via?a prezenta sau sa primeasca rasplata pentru ca a avut o conduita onesta? Sufletul este, spun ei, în continua evolu?ie. ai reincarnarile succesive îi permit sa înainteze pâna când ajunge la perfec?iune. În acel moment, se transforma într-un spirit curat, nu mai are nevoie de reincarnari oi se cufunda pentru totdeauna în infinitul veoniciei.

Aceasta lege oarba, care constrânge la reincarnare într-un destin inevitabil, este numita legea karma. Conform acestei doctrine, trupul nu ar fi nimic altceva decât o tunica efemera, de care se scapa, pe care sufletul nemuritor a ?esut-o din necesitate oi pe care, o data consumata, o lasa la o parte pentru a-oi ?ese alta. Exista o forma de reincarna?ionism care cutremura oi mai mult, numita "metempsihoza", conform careia, daca unul a fost foarte pacatos, sufletul sau poate ajunge sa se reincarneze într-un animal oi chiar într-o planta!

Avantajele pe care le ofera

Cei care cred în reincarnare cred ca aceasta ofera multe avantaje. În primul rând, ne acorda o a doua (sau a treia, sau a patra) oportunitate. Ar fi nedrept sa riscam tot viitorul nostru o singura data. De asemenea, ne-ar nelinioti sa trebuiasca sa ne mul?umim cu o singura existen?a, uneori foarte trista oi dureroasa. Reincarnarea, în schimb, permite sa se înceapa din nou. Pe de alta parte, timpul unei singure vie?i umane nu este suficient pentru a dobândi perfec?iunea necesara. Aceasta cere o lunga ucenicie, care se dobândeote treptat. Nici macar oamenii cei mai buni nu sunt, în momentul mor?ii, într-o atare stare de perfec?iune. În schimb, reincarnarea permite sa se ajunga la aceasta perfec?iune în alte trupuri.

În sfâroit, reincarnarea ajuta la explicarea anumitor fenomene incomprehensibile, cum ar fi, de exemplu, faptul ca unele persoane sunt mai inteligente decât altele, ca durerea este atât de diferit distribuita între oameni, ca exista simpatii sau antipatii între persoane, ca unele casatorii sunt nefericite... sau moartea precoce a copiilor. Toate acestea se în?eleg mai bine daca aceste persoane platesc datoriile sau aduna meritele din vie?ile anterioare.

Când înca nu exista

Prin urmare, reincarnarea este o doctrina care seduce oi care momeote, pentru ca pretinde ca "rezolva" chestiuni complicate ale vie?ii umane. De asemenea, este atragatoare pentru curiozitatea mul?imii obionuite sa descopere în care personaj vestit s-au încarnat în trecut. Aceasta aoteptare ajuta, într-un fel, sa uitam via?a noastra nesemnificativa oi sa evadam din existen?a cenuoie oi de rutina în care suntem uneori cufunda?i. Dar cum s-a nascut aceasta credin?a în reincarnare?

Cele mai vechi civiliza?ii, cum este cea sumeriana egipteana, chineza oi persana, nu au cunoscut-o. Efortul enorm pe care l-au dedicat pentru edificarea piramidelor, monumentelor oi altor construc?ii funerare demonstreaza ca ei credeau într-o singura existen?a pamânteasca. Daca s-ar fi gândit ca raposatul se va întoarce sa se încarneze într-un altul, nu ar fi facut acea risipa colosala de temple oi alte obiecte decorative cu care îl pregateau pentru via?a sa de dincolo.

De ce a aparut?

Prima data când apare ideea reincarnarii este în India, în secolul al VII-lea î.C. Acei oameni primitivi, înca foarte lega?i de mentalitatea agricola, vedeau ca toate lucrurile din natura, dupa ce oi-au parcurs ciclul, se întorceau. Astfel, soarele rasarea diminea?a, apunea seara oi apoi rasarea din nou. Luna plina descreotea, dar revenea mereu la rotunjimea sa deplina. Stelele repetau aceleaoi faze oi etape în fiecare an. Anotimpurile verii oi iernii plecau oi se întorceau punctual. Ogoarele, florile, inunda?iile, totul urma un curs circular, de întoarcere veonica. Întreaga via?a parea compusa din cicluri care se repetau veonic.

Aceasta constatare i-a facut sa creada ca oi omul, când moare, trebuia sa se întoarca iaraoi pe pamânt. Totuoi, vazând ca trupul raposatului se descompunea, oi-au imaginat ca sufletul se întorcea ca sa ia un nou trup pentru a continua sa traiasca. Cu timpul, au folosit aceasta credin?a pentru a clarifica oi anumite chestiuni vitale, cum sunt inegalita?ile umane men?ionate mai sus, care altminteri erau inexplicabile pentru mentalitatea primitiva oi precara a acelei epoci. Atunci când a aparut budismul în India, în secolul al V-lea î.C, a adoptat credin?a în reincarnare. ai, prin intermediul sau, aceasta din urma s-a extins în China, în Japonia, în Tibet oi, mai târziu, în Grecia oi la Roma. ai astfel, a patruns oi în celelalte religii, care au asumat-o între elementele fundamentale ale credin?ei lor.

Deja Iob nu credea

Totuoi, evreii nu au voit niciodata sa accepte ideea unei reincarnari oi, în scrierile lor, au refuzat-o complet. De exemplu, psalmul 38/39, care este o medita?ie despre scurtimea vie?ii, spune: "Întoarce-?i privirea de la mine, ca sa ma înseninez, înainte de a ma duce oi de a nu mai fi" (v. 14). ai Psalmul 48/49, reflectând asupra aceluiaoi destin care îi aoteapta pe boga?i oi pe saraci, adauga: "Mormântul le va fi casa în veac, locuin?a lor din neam în neam" (v. 12). ai sarmanul Iob, în timpul bolii sale teribile, îl implora pe Dumnezeu, pe care îl considera vinovat de suferin?a sa: "Lasa-ma, ca sa pot sa-mi vin pu?in în fire, mai înainte ca sa plec spre a nu ma mai întoarce din ?inutul întunericului oi al umbrelor mor?ii" (10,21-22).

Nici macar regele David

Credin?a conform careia ne naotem o singura data apare la fel în doua episoade din via?a regelui David. Primul, atunci când o femeie, într-o audien?a pe care a primit-o, îl face sa reflecteze: "Noi vom muri oi vom fi ca apa varsata pe pamânt, care nu se mai poate aduna" (2Samuel 14,14). Al doilea, atunci când, la moartea fiului sau, monarhul exclama: "Câta vreme copilul era viu, am postit oi am plâns... Dar acum el a murit; de ce sa mai postesc? Îl mai pot eu, oare, întoarce? Eu ma voi duce la el, dar el nu se va mai întoarce la mine" (2Samuel 12,22-23). Aoadar, vedem ca, în Vechiul Testament, chiar oi atunci când nu se cunootea ideea învierii, deja se otia, cel pu?in, ca din moarte nu mai exista întoarcere pe pamânt niciodata.

Patrunderea nouta?ii

Totuoi, în jurul anului 200 î.C, s-a clarificat pentru totdeauna tema lumii de dincolo. În acea perioada, a patruns în poporul ebraic credin?a în înviere oi a fost definitiv respinsa posibilitatea reincarnarii. Conform acestei credin?e inovatoare, atunci când o persoana moare, ea recupereaza imediat via?a. Dar nu pe pamânt, ci într-o alta dimensiune numita "veonicie". ai începe sa traiasca o via?a diferita, fara limite de timp oi de spa?iu. O via?a care nu poate sa moara niciodata. Este aoa-numita via?a veonica. Aceasta înva?atura apare pentru prima data în Biblie în Cartea profetului Daniel. Aici, un înger reveleaza acest mare secret: "Mul?i dintre cei care dorm în ?arâna pamântului se vor scula, unii la via?a veonica, iar al?ii spre ocara oi ruoinea veonica" (12,2). Prin urmare, este evident ca pasul ce urmeaza imediat dupa moarte este via?a veonica, oi care va fi fericita pentru cei buni oi dureroasa pentru cei pacatooi. Oricum, va fi veonica.

A doua oara când o întâlnim este într-o relatare în care regele Antioh al IV-lea din Siria tortureaza oapte fra?i iudei, pentru a-i obliga sa paraseasca credin?a lor. În timp ce murea, al doilea a spus regelui: "Tu... ne sco?i din via?a prezenta, dar regele lumii... ne va învia la o via?a noua oi veonica" (2Macabei 7,9). Al oaptelea, murind, a exclamat: "Deja fra?ii mei, care au suportat pu?ina durere, au ob?inut de la Dumnezeu mootenirea vie?ii veonice" (2Macabei 7,36). Aoadar, pentru Vechiul Testament, este imposibila întoarcerea, dupa moarte, la via?a pamânteasca. Oricât de scurta oi dureroasa a fost existen?a umana, dupa moarte începe învierea.

Ceea ce a spus Isus

Isus Cristos, cu autoritatea sa de Fiu al lui Dumnezeu, a confirmat în mod oficial aceasta înva?atura. Cu parabola bogatului (cf. Luca 16,19-31), a povestit ca, murind un ceroetor sarac, numit Lazar, îngerii l-au dus imediat în cer. În aceleaoi zile a murit oi omul bogat oi insensibil, oi a fost dus în iad pentru a fi chinuit de flacari de foc. Isus nu a spus ca acest om bogat trebuia sa se reincarneze pentru a ispaoi numeroasele sale pacate pe pamânt. Dimpotriva, parabola explica faptul ca, pentru ca a folosit în mod nedrept multele bunuri pe care le-a primit pe pamânt, trebuia "acum" (adica, în lumea de dincolo, în via?a veonica, oi nu pe pamânt) sa-oi ispaoeasca pacatele (cf. Luca 16,25).

Bogatul, disperat, implora sa i se permita lui Lazar sa se întoarca pe pamânt, pentru ca are cinci fra?i la fel de pacatooi ca oi el, cu scopul de a-i avertiza cu privire la ce îi aoteapta daca nu-oi schimba via?a (Luca 16,27-28). Totuoi, i se raspunde ca nu este posibil, pentru ca între aceasta lume oi cealalta exista o prapastie pe care nimeni nu o poate traversa (v. 26). Bogatul condamnat este cuprins pe buna dreptate de neliniote când se confirma ca oi fra?ii sai au o singura via?a de trait, o singura posibilitate, o singura oportunitate pentru a da un sens existen?ei.

Soarta tâlharului cel bun

În timp ce Isus murea pe cruce, relateaza Evanghelia ca unul dintre tâlhari, rastignit alaturi de el, i-a spus: "Isuse, aminteote-?i de mine când vei intra în împara?ia ta". Daca Isus ar fi admis posibilitatea reincarnarii, ar fi trebuit sa-i spuna: "Ai rabdare, sunt multe crimele tale; trebuie sa treci prin diferite reincarnari, pâna te vei purifica total". Însa raspunsul a fost: "Adevar î?i spun, astazi vei fi cu mine în paradis" (Luca 23,43). Daca "astazi" va fi în paradis, este pentru ca niciodata nu se mai putea întoarce sa se nasca în lumea aceasta.

ai sfântul Paul refuza reincarnarea. De fapt, scriindu-le filipenilor, le spune: "Sunt constrâns de acestea doua: am dorin?a sa ma despart [de via?a aceasta] oi sa fiu cu Cristos, oi aceasta ar fi cu mult mai bine. Însa este mai de folos pentru voi sa ramân în trup" (Filipeni 1,23-24). Daca ar fi crezut posibila reincarnarea, ar fi fost inutila dorin?a sa de a muri, de vreme ce s-ar fi întors sa se întâlneasca cu frustrarea unei noi vie?i pamânteoti.

O incoeren?a totala

ai, explicând corintenilor ce se întâmpla în ziua mor?ii noastre, le spune: "Tot la fel este oi învierea din mor?i: se seamana în putrezire oi se învie în neputrezire; se seamana în ruoine oi se învie în marire; se seamana în slabiciune oi se învie în putere; se seamana un trup firesc oi învie un trup spiritual" (1Corinteni 15,42-43). Poate, deci, un creotin sa creada în reincarnare? Evident ca nu. Ideea de a lua un alt trup oi de a se întoarce pe pamânt dupa moarte este absolut incompatibila cu înva?aturile Bibliei. Cea mai decisiva oi lapidara afirma?ie biblica a faptului ca reincarnarea nu poate sa fie sus?inuta este con?inuta în Scrisoarea catre Evrei: "... oamenilor le este dat sa moara o singura data, iar dupa aceasta este judecata" (9,27).

Invita?ie la iresponsabilitate

Totuoi, nu numai Sfintele Scripturi ne împiedica sa credem în reincarnare, dar oi sim?ul comun. Faptul ca ea explica simpatiile oi antipatiile dintre persoane, discordiile casatoriilor, inegalita?ile în inteligen?a mul?imii sau mor?ile precoce, acum nu mai este acceptat cu seriozitate de nimeni. Psihologia moderna a ajutat la a clarifica, în mod otiin?ific oi definitiv, motivul acestor oi altor manifestari stranii ale personalita?ii umane, fara sa fie necesar sa se recurga la credin?a în reincarnare.

Prin urmare, reincarnarea este o doctrina sterila, incompatibila cu credin?a creotina, proprie unei mentalita?i primitive, distrugatoare a speran?ei în cealalta via?a, inutila pentru a da raspunsuri la enigmele vie?ii oi, mai rau, periculoasa, deoarece este o invita?ie la iresponsabilitate. De fapt, daca unul crede ca va avea alte vie?i în plus în afara de aceasta, nu-oi va face multe probleme cu privire la via?a prezenta, nici nu va depune o mare angajare în ceea ce face, nici nu-i va pasa prea mult de ac?iunile sale. Oricum, se va gândi mereu ca îl aoteapta alte reincarnari, pentru a îmbunata?i lipsurile acesteia.

Numai o data

Daca, în schimb, unul otie ca minunea existen?ei umane nu se va repeta, ca are numai o via?a pentru a concretiza visele sale, numai aceoti ani pentru a se realiza, numai aceste zile oi aceste nop?i pentru a fi fericit cu persoanele pe care le iubeote, atunci va fi foarte atent sa nu iroseasca timpul, sa nu-l piarda în meschinarii, sa nu iroseasca oportunita?ile. Va trai fiecare minut cu intensitate, va pune ceea ce este mai bun în el în orice întâlnire oi nu va permite sa-i scape nici o circumstan?a favorabila pe care via?a i-o ofera.

Omul, în medie, în timpul vie?ii sale, munceote 136.000 de ore; doarme alte 210.000 de ore; manânca 3.360 kg pâine, 24.360 de oua oi 8.900 kg verdea?a; foloseote 507 tuburi de pasta de din?i; se supune la 3 interven?ii chirurgicale; se rade de 18.250 de ori; îoi spala mâinile de peste 89.000 de ori; îoi sufla nasul de 14.080 de ori; îoi pune cravata în 52.000 de ocazii oi respira de circa 500 de milioane de ori. Totuoi, în mod absolut, fiecare om moare o singura data oi numai o data. Înainte de a cadea cortina vie?ii, Dumnezeu ne daruieote unicul timp pe care îl vom avea, pentru a-l umple cu cele mai bune fapte de iubire în fiecare zi.

* * *

Sumarul volumului 1 al seriei "Ce otim despre Biblie"

  • Din câte car?i este compusa Biblia?
  • A existat arca lui Noe?
  • Dumnezeul lui Israel era Iahve sau Iehova?
  • Nu era loc la han pentru Maria?
  • Steaua din Betleem era o stea?
  • A poruncit Isus sa-i iubim pe duomani?
  • De ce l-a tradat Iuda pe Isus?
  • Cine este Fiara din Apocalips?
  • Ce spune Biblia despre Anticrist?
  • Este adevarat ca se vor mântui numai 144.000?
  • Ce spune Biblia despre reîncarnare?
  • Conform Bibliei, exista purgatoriul?

Mul?umim Editurii Sapientia care ne permite în 2007 sa preluam în fiecare numar un articol din cele 10 volume "Ce otim despre Biblie". Le pute?i achizi?iona de la librariile catolice din ?ara, precum oi prin libraria electronica Presa Buna.

traducere: pr. Mihai Patraocu
sursa: © Editura Sapientia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2007_01_07
Vă rugăm să respectați drepturile de autor