www.profamilia.ro /revista.asp?id=2007_01_08
 

 Revista "Familia creotina" - 01/2007 

Spiritualitate  

Cine a scris Evangheliile?
pr. William Saunders

"Obscenitatea publica"CuprinsCe spune Biblia despre reincarnare?

 

Pentru a raspunde la aceasta întrebare trebuie sa clarificam modul în care au fost formate Evangheliile oi ce însemna a fi autor în acea vreme. Citând constitu?ia dogmatica "Dei Verbum" a Conciliului Vatican II, Catehismul Bisericii Catolice (CBC) face o foarte succinta prezentare a modului în care s-au format Evangheliile (nr. 125-127). Premisa fundamentala este ca "Sfânta Maica Biserica a afirmat oi afirma cu tarie oi cu toata statornicia ca cele patru Evanghelii amintite, a caror istoricitate o sus?ine fara oovaire, transmit fidel ceea ce Isus, Fiul lui Dumnezeu, traind printre oameni, a faptuit oi a înva?at realmente, pentru mântuirea lor veonica, pâna în ziua în care a fost înal?at la cer" (Dei Verbum, nr. 19).

Dupa Înal?area lui Isus, Apostolii au pornit sa predice Evanghelia, transmi?ând altora ceea ce a facut oi înva?at Domnul. Fiind instrui?i de Isus oi lumina?i de Duhul Sfânt, ei au predicat în deplina cunootin?a de cauza. În cele din urma, "autorii sacri" au scris patru Evanghelii. Fiecare autor, calauzit de Duhul Sfânt, a ales evenimente oi înva?aturi ale lui Isus Cristos la care probabil au fost martori direc?i sau despre care au aflat de la al?ii, pe cale orala sau în forma scrisa. Uneori, autorii se poate sa fi sintetizat unele dintre aceste evenimente sau înva?aturi, sau se poate sa fi subliniat ori explicat anumite par?i cu gândul la o anumita audien?a. De aceea, Evangheliile relateaza adesea acelaoi eveniment, dar anumite detalii sunt omise de unii oi incluse de al?ii. Daca de exemplu am cere membrilor unei familii sa scrie o istorie a familiei lor, fiecare ar spune în principiu acelaoi lucru, dar subliniind anumite detalii pe care le considera importante oi cu gândul la cine va citi istoria familiei. Cu toate acestea, autorii sacri au scris "mereu astfel încât sa ne comunice lucruri adevarate oi autentice despre Isus" (Dei Verbum, nr. 19).

Au fost aceoti autori Sfin?ii Matei, Marcu, Luca oi Ioan? Trebuie sa ?inem cont ca în acele vremuri calitatea de autor se stabilea în mai multe moduri: în primul rând autor putea fi cel care a scris cu propria mâna un text; în al doilea rând putea fi cel care a dictat textul unui secretar sau scrib; dar exista oi a treia varianta, ca cineva sa fie considerat autor al unui text daca acest text pornea de la ideile lui sau era în concordan?a cu gândirea sau cu spiritul sau, chiar daca în fapt fusese scris de complet altcineva. Vedem aceasta la David, considerat autor al psalmilor deoi nu el i-a scris pe to?i.

Daca versiunea Evangheliilor pe care o avem noi astazi a fost scrisa cuvânt cu cuvânt de cei patru sfin?i este greu de spus. Cu toate acestea, tradi?ia face legatura între sfin?i oi Evangheliile lor. Sfântul Marcu, identificat a fi Marcu din Faptele Apostolilor 12,12 oi Marcu din 1Petru 5,13, este men?ionat într-un citat con?inut într-o scrisoare de la Episcopul Papias de Hierapolis: "Când Marcu a devenit interpretul lui Petru, acesta a pus în scris cu acurate?e, deoi nu în ordine, tot ceea ce oi-a amintit ca a spus sau facut Domnul." Sf. Irineu (+202) oi Clement al Alexandriei (+215) sprijina aceasta identificare. Evanghelia lui Marcu este datata în general între anii 65 oi 70, în conjunc?ie cu distrugerea Templului de la Ierusalim.

Sfântul Matei este identificat a fi vameoul chemat de Isus sa îi fie Apostol (Matei 9,9-13). Papias îl indica oi el pe Matei oi spune ca a fost primul care a compilat în limba aramaica o colec?ie a spuselor lui Isus. Din acest motiv, Evanghelia lui Matei este considerata prima Evanghelie oi pusa la începutul Noului Testament. În fapt Evanghelia la care se referea Papias era într-o forma nefinisata, prima Evanghelie în forma completa fiind cea a lui Marcu. Unii biblioti se îndoiesc ca Sfântul Matei ar fi scris direct textul, deoarece nu s-a gasit vreo versiune aramaica, pastrându-se în timp doar o versiune greaca. În plus nu exista în literatura bisericeasca citari din vreo versiune aramaica. Este foarte probabil ca versiunea pe care o avem noi a Evangheliei lui Matei sa fi fost scrisa între anii 70-80.

Sfântul Luca, iubitul medic oi discipol al Sfântului Paul (Coloseni 4,14), a fost consecvent recunoscut de tradi?ia creotina ca autor al celei de-a treia Evanghelii, începând de la Sf. Irineu, Tertulian (+220) oi Clement de Alexandria. Evanghelia lui se pare ca a fost scrisa de asemenea între anii 70 oi 80. Sfântul Irineu îl identifica pe autorul celei de-a patra Evanghelii ca fiind Sfântul Apostol Ioan. Face aceasta pe baza celor aflate de la înva?atorul sau, Sf. Policarp (+155), care a fost el însuoi discipol al Sfântului Ioan. De-a lungul Evangheliei, numeroase detalii indica faptul ca autorul a fost martor ocular al unor evenimente relatate. Bibliotii sunt de regula de acord ca "discipolul iubit" men?ionat în Evanghelie este Sfântul Ioan. Aceasta Evanghelie a fost scrisa probabil între anii 80 oi 90.

Daca cei patru sfin?i au scris cu mâna lor textele sau au facut-o niote discipoli de-ai lor nu otim cu exactitate - dar trebuie sa ne amintim ca textele sunt inspirate de Duhul Sfânt. Da, fiecare autor s-a folosit de aptitudinile oi de limba proprie, cu gândul la un anumit public al Evangheliei, dar ceea ce au scris este ceea ce Dumnezeu a dorit sa fie scris. Constitu?ia dogmatica amintita mai sus afirma clar ca "întrucât tot ceea ce afirma autorii inspira?i sau hagiografii trebuie considerat ca afirmat de Duhul Sfânt, trebuie afirmat despre car?ile Scripturii ca ele transmit cu certitudine, cu fidelitate oi fara eroare adevarul pe care Dumnezeu, pentru mântuirea noastra, l-a voit consemnat în textele sacre" (Dei Verbum, nr. 11). Oricine ar fi fost cel care a scris ini?ial textele sau le-a finisat ulterior, acestea sunt inspirate de Dumnezeu.

Studii recente aduc informa?ii noi despre autorii Evangheliilor. Rev. Reginald Fuller, profesor emerit la Seminarul Teologic Episcopalian din Virginia, împreuna cu dr. Carsten Thiede, au analizat trei fragmente de papirus din capitolul 26 al Evangheliei lui Matei; fragmentele par a fi din anul 40, ceea ce ar indica faptul ca autorul a fost un martor al perioadei publice a lui Isus. Pr. Jose O'Callaghan, SJ, studiind fragmente din Evanghelia lui Marcu oi folosindu-se de instrumente paleografice, le-a datat ca fiind din anul 50, indicând din nou un martor ocular. În fine, Episcopul episcopalian John Robinson afirma în baza studiilor sale ca toate cele patru Evanghelii au fost scrise între anii 40 oi 65, cea a lui Ioan fiind probabil prima. Într-adevar, pot sa mai existe înca unele mistere în jurul identita?ii autorilor. Cu toate acestea, noi sus?inem ca textele sunt sacre, inspirate de Dumnezeu, cu adevarat Cuvântul lui Dumnezeu.

Dupa scandalurile provocate de cartea "Codul lui Da Vinci" oi de pretinsa Evanghelie a lui Iuda, se pune frecvent întrebarea de ce doar Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca oi Ioan au fost incluse în canonul Noului Testament oi nu oi altele? Exista diverse motive pentru includerea lor oi doar a lor. În primul rând, Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca oi Ioan sunt înradacinate în tradi?ia apostolica oi pot fi considerate scrieri apostolice, în concep?ia descrisa mai sus. În al doilea rând, Evangheliile sunt ortodoxe în înva?atura lor. În al treilea rând au fost folosite la serviciile liturgice ale Bisericii. În al patrulea rând, toate cele patru Evanghelii au fost aprobate de întreaga Biserica, nu doar de unele secte. Evangheliile gnostice nu respecta nici unul dintre aceste criterii, fiind de aceea respinse oi condamnate de Biserica.

Ce sunt de fapt Evangheliile gnostice? Pentru a raspunde la aceasta întrebare trebuie sa în?elegem mai întâi ce este gnosticismul. Este vorba despre o credin?a religioasa împartaoita de mai multe secte din diferite regiuni ale Siriei, Egiptului, Greciei oi Italiei în jurul anului 100. Gnosticii sus?ineau un sistem dualist: un Dumnezeu care era sursa la tot ce e bun oi la tot ce e spiritual oi un Diavol care este sursa la tot ce e rau oi la tot ce e material. Pentru ei, Dumnezeu oi Diavolul erau egali în putere (sa ne amintim ca noi, catolicii, afirmam ca Diavolul este un înger cazut, care nu este sub nici un chip egal cu Dumnezeu). Eonii spirituali erau intermediari între Dumnezeu oi lumea materiala. În viziunea gnosticilor, fiin?a umana - trup oi suflet - era corupta, facând parte din lumea fizica; spiritul persoanei - "scânteia divina" - era vazuta ca prizoniera a trupului. Pentru eliberarea scânteii divine era nevoie de o cunoaotere speciala, de gnoza.

Isus, un eon creat, a intrat în aceasta lume inserându-se în trupul unui Isus uman. Eonul Isus a revelat aceasta gnoza. La rastignire, pretindeau gnosticii, eonul Isus a parasit trupul lui Isus uman oi s-a întors în ceruri. De exemplu în mult publicitizata de catre Societatea National Geographic Evanghelie a lui Iuda, se spune ca Isus i-ar fi spus lui Iuda: "Îi vei depaoi pe to?i. Pentru ca tu vei sacrifica omul care ma îmbraca pe Mine." Cu alte cuvinte, Iuda a mijlocit uciderea lui Isus uman, eliberându-l astfel pe eonul Isus. De aceea gnosticii neaga întruparea, jertfa de pe cruce pentru pacatele noastre oi învierea; drept urmare ei neaga misterul rascumpararii oi al mântuirii în care cred creotinii.

Datorita acestor credin?e, gnosticii negau sacramentele, deoarece Dumnezeu, în concep?ia lor, nu s-ar folosi niciodata de lucruri materiale precum pâinea oi vinul, apa oi uleiul, prin care sa transmita har. Ei nu îoi faceau semnul crucii, deoarece eonul divin Isus nu a murit pe cruce ca jertfa pentru pacatele noastre. Evitau sa manânce carne, deoarece era ceva ce ?ine de trup. Se ab?ineau de la casatorie oi sex, pentru a nu-oi încorseta copiii în trupuri. Aceste grupari gnostice au redactat diverse scrieri, prezentându-le cu titluri precum "Evanghelia lui Toma" sau "Evanghelia lui Filip" sau "Faptele lui Petru". Desigur, nici una dintre aceste scrieri nu vine din timpuri apostolice oi nici nu poate fi considerata ca scrisa de Apostoli sau apropia?i ai lor. Sunt scrieri eretice oi nu trebuie sa ne mire ca Biserica le-a condamnat dintru început.

Încheiem citând din Catehismul Bisericii Catolice, nr. 127, despre importan?a Evangheliilor în via?a Bisericii: Evanghelia cvadriforma ocupa în Biserica un loc unic, despre care dau marturie venera?ia pe care i-o acorda liturgia oi atrac?ia neasemuita pe care a exercitat-o din toate timpurile asupra sfin?ilor:

Nu exista nici o înva?atura mai buna, mai de pre? oi mai minunata decât textul Evangheliei. Vede?i oi pastra?i ceea ce Domnul oi Înva?atorul nostru, Cristos, a înva?at în cuvinte oi a împlinit în fapte.
La medita?ie, ma opresc mai presus de toate la Evanghelie; în ea gasesc tot ce e necesar sarmanului meu suflet. Descopar mereu noi lumini, sensuri ascunse oi tainice.

traducere: Radu Capan
sursa: © Straight Answers

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/revista.asp?id=2007_01_08
Vă rugăm să respectați drepturile de autor