www.profamilia.ro /scriptura.asp?emaus=1
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Drumul spre Emaus
achizitionare: 22.11.2008; sursa: CatholicNewsAgency.com

capitolul urmatorCuprins

Prima Duminica a Adventului (Anul B)

Prima lectura: Isaia 63,16b-17.19b; 64,2-7
Psalmul responsorial: Psalmul 80,2-3.15-16.18-19
A doua lectura: 1 Corinteni 1,3-9
Lectura evanghelica: Marcu 13,33-37

Semnificatia Adventului

"Luna aceasta sa va fie începutul lunilor, sa va fie întâia între lunile anului" (Iesirea 12,2). Domnul Dumnezeu a spus aceste cuvinte lui Moise si Aron în contextul instituirii Pastelui evreiesc. Cu aceasta a stabilit un nou an bazat pe celebrarile liturgice ale lui Israel. Cu Prima Duminica a Adventului noi, catolicii, începem un nou an - un nou an liturgic, ca sa fiu mai exact. Deci în ziua de 30 noiembrie vom avea Revelionul... religios.

Dar de ce numim "Advent" aceasta prima perioada a noului an liturgic? Cuvântul advent vine din latinescul adventus. Iar adventus este traducerea cuvântului grec parousia. Adventus înseamna venire sau asteptare. Un studiu mai atent asupra folosirii grecesti a cuvântului ne arata însa ca parousia înseamna în principal prezenta reala. Majoritatea dintre noi stim ca Adventul este un timp de pregatire pentru celebrarea cuvenita a aniversarii nasterii lui Isus din umila Fecioara din Nazaret. Astfel, vorbim deci de prezenta reala a lui Dumnezeu care soseste în Betleemul Iudeii. Nu multi îsi dau seama ca Adventul este pentru noi, în contextul de pregatire pentru venirea lui Cristos, si un timp de reorientare a atentiei asupra prezentei reale din Euharistie.

În plus Adventul este un timp în care ne pregatim pentru si ne concentram atentia asupra venirii de pe urma a lui Isus - ca judecator al celor vii si al celor morti, la sfârsitul veacurilor, când fiecare va experimenta prezenta reala a lui Cristos si "se va pleca tot genunchiul" (cf. Filipeni 2,10).

 

Comentariu

Despre Advent, ca pregatire pentru venirea lui Cristos la sfârsitul veacurilor, citim foarte clar în lectura evanghelica din aceasta duminica, din Marcu (13,33-37). Cristos ne spune: "vegheati, asadar, caci nu stiti când vine stapânul casei" (v. 35). Sa mergem putin mai în profunzime pentru a vedea ce ne spun lecturile Primei Duminici a Adventului.

Cartea profetului Isaia e împartita în doua sectiuni majore: Cartea Calamitatii (capitolele 1-39) si Cartea Consolarii (capitolele 40-66). Cartea Calamitatii contine profetii despre necontenita durere si destinul tragic care se va abate asupra Împaratiei lui Iuda daca nu se pocaieste. Cartea Consolarii contine profetii care aduc cuvinte de mângâiere. Lectura noasta este luata din capitolele 63-64. Partea din Cartea lui Isaia din care este luata prima lectura vine la capatul unei lungi si complicate istorii a poporului lui Dumnezeu. Oamenii s-au îndepartat mult de Domnul, prin diferite modalitati, dar mai ales prin idolatrie. Sa vedem putin contextul vremii.

În anul 930 îC, domnia Regelui Solomon asupra celor 12 triburi ale lui Israel a intrat în totala dizgratie deoarece inima lui se întorsese la zeii celor 700 de sotii ale sale (cf. 1Regi 11,1-10). Dupa aceasta, triburile unite aveau sa se divida: 10 triburi mergând spre nord (formând Regatul lui Israel), iar doua înspre sud (formând Regatul lui Iuda). Regatul lui Israel a fost idolatru de la început. Dumnezeu i-a avertizat sa îsi schimbe drumul prin profeti precum Osea si Amos, dar fara vreun rezultat. Dumnezeu avea sa raspunda rautatii lor în anul 722 îC, când a permis asirienilor sa preia acel regat. Asirienii i-au deportat pe multi dintre israelitii din nord în alte neamuri si au repopulat zona cu straini.

Regatul de Sud, sau Regatul lui Iuda, nu era mult mai fidel Domnului si l-a abandonat de asemenea în favoarea idolatriei. Prin profeti precum Isaia, Ieremia, Ioel si Mihea, Dumnezeu i-a avertizat sa îsi schimbe obiceiurile rele si în cele din urma a permis babilonienilor sa preia regatul. Babilonienii au început sa îi exileze pe cei din Regatul de Sud începând din 605 îC, iar mai apoi i-au aplicat o lovitura mortala lui Iuda preluând Ierusalimul, distrugând orasul, zidurile lui si, cel mai important, Templul.

Regatul lui Iuda se va întoarce din exil dupa saptezeci de ani si se va construi un nou templu, dar spiritual oamenii erau înca departe de Dumnezeu. Ne-o indica profetul Daniel caruia Dumnezeu îi spune ca chiar daca ei au revenit fizic dupa saptezeci de ani, din punct de vedere spiritual sunt înca în exil. Daniel spune: "Saptezeci de saptamâni de ani sunt hotarâte pentru poporul Tau si pentru cetatea Ta cea sfânta" (Daniel 9,24). Aceasta înseamna patru sute si noua zeci de ani. El mai mentioneaza ca "Cel-Uns va pieri" (Daniel 9,26). Nu este o coincidenta faptul ca atunci când Isus vine El proclama "celor închisi eliberarea" (Luca 4,18). Majoritatea biblistilor cred ca din acest context tocmai descris este luat pasajul din prima lectura.

Partea care iese cel mai mult în evidenta din acest pasaj al lecturii din Isaia este "Daca ai rupe cerurile si Te-ai pogorî" (v. 64,1). Profetul continua rugându-se ca lucrurile sa fie asezate corect. Dar îsi da seama ca "toti am ajuns ca necuratii" (v. 64,5). El recunoaste de asemenea de ce e nevoie pentru a fi gata pentru Domnul când va veni: "Tu Te duci întru întâmpinarea celor ce savârsesc faptele dreptatii si îsi aduc aminte de caile Tale" (v. 64,5).

Tinând cont de toate acestea, suntem condusi spre pasajul din Marcu - evanghelia acestei Duminici. Desigur, Dumnezeu a venit. Dumnezeu a venit cu judecata Sa asupra Israelului si a lui Iuda în 772 îC si respectiv în 587 îC. De asemenea El va veni, nu tocmai rupând cerurile, ci în umilinta, prin întruparea lui Isus. Dar ne-a gasit Isus "savârsind faptele dreptatii"? Nu! Isus avea sa numeasca generatia sa "rea si adultera" (Matei 12,39). Aceasta ne arata ca oamenii de atunci erau înca în exil.

Isus urma deci sa aiba si El cuvinte si fapte de judecata. Ce ne spune contextul mai larg al pasajului nostru din Marcu? În capitolul 11, Isus intra triumfator în Ierusalim si unul dintre primele lucruri pe care le face este sa emita o judecata preliminara despre generatia Sa la curatirea templului. Era o prevestire a lucrurilor ce aveau sa se întâmple. În capitolul 13, Isus, în timp ce iese din templu, prezice distrugerea lui: "Nu va ramâne piatra peste piatra care sa nu fie darâmata" (v. 2). În versetele 24-27 El prezice înca o data distrugerea Ierusalimului si a templului, dar cu un limbaj putin diferit: "În zilele acelea, dupa acea nenorocire, soarele se va întuneca, iar luna nu-si va mai da lumina; stelele vor cadea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui". Pasajul ne indica sfârsitul veacurilor dar, mai întâi si mai presus de toate, este o referinta la Ierusalim si la templu în particular. Cum asa?

Modul de exprimare al lui Isus nu este nou. A fost folosit de profeti pentru a prezice distrugerea unei natiuni. De exemplu, profetiile lui Isaia despre distrugerea Babilonului foloseau aceste cuvinte: "Iata ziua Domnului, ea vine apriga, mânioasa si întarâtata la mânie ca sa pustiiasca pamântul si sa stârpeasca pe pacatosi de pe el. Luceferii de pe cer si gramezile de stele nu-si vor mai da lumina lor; soarele se va întuneca în rasaritul lui si luna nu va mai straluci" (13,9-10). Soarele, luna si stelele erau modul în care stramosii spuneau timpul. Acest mod profetic de a vorbi e un fel de a spune: timpul vostru a expirat.

Isus a prezis distrugerea templului. Printre numeroasele lucruri importante ce pot sa fie spuse despre templu este acela ca el reprezenta cosmosul; era universul în miniatura. De asemenea cosmosul era vazut ca un macro-templu, adica universul în întregime era considerat ca un templu. Astfel, vorbind despre soare, luna si stele era un mod de a spune ca templul cel vechi va fi distrus de judecata, pentru a face loc unui nou templu, Isus si Trupul Sau, Biserica. Conform celor prezise, romanii au jefuit Ierusalimul si au distrus acest al doilea templu. Isus a spus: "Adevar va spun ca nu va trece aceasta generatie pâna nu se vor împlini toate acestea" (Matei 24,34). În vremea lui Isus patruzeci de ani era considerata ca perioada unei generatii. În anul 70 dC, în cadrul unei generatii, toate aceste lucruri au avut loc sub romani.

Lectura evanghelica din aceasta duminica vine în acest context. Isus le spune discipolilor sai sa fie gata, sa fie pregatiti si sa vegheze atenti deoarece ei nu stiu când va avea loc aceasta. Au fost totusi invitati sa citeasca semnele timpurilor. Isus a spus ca atunci când multe dintre lucrurile pe care le-a prezis se vor împlini, discipolii sai (crestinii), din Iudeea si din Ierusalim, "sa fuga în munti" (Matei 24,16). Josephus, istoricul evreu din primul secol, ne spune ca un milion de evrei au murit în asediul asupra Iudeii si Ierusalimului condus de romani, dar ca nu poate sa numere decesurile crestinilor.

Dar, dupa cum am mentionat anterior, toate acestea ne indica si spre sfârsitul veacurilor, când noi toti vom fi supusi judecatii la învierea mortilor. Noi, de asemenea, nu stim când va veni Domnul în glorie. Stim ca trebuie sa stam de veghe, iar pentru aceasta trebuie sa fim alerti si nu trebuie sa ne lasam cuprinsi de vreun somn spiritual. Ne putem pregati pentru prezenta reala a lui Isus de la sfârsitul veacurilor stând în starea de har si primind prezenta reala din Euharistie aici si acum.

În fiecare zi, în special în timpul Adventului, trebuie "sa asteptam cu speranta venirea Mântuitorului nostru Isus Cristos".

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?emaus=1
Vă rugăm să respectați drepturile de autor