www.profamilia.ro /scriptura.asp?personaje=31
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Ieremia, drama profetiei

Numele "Irmeia(hu)" înseamna "Iahve (-ia/iahu) sa ridice (irme) din saracie si nevoi". Este, asadar, un nume care exprima dorinta, urarea, cererea de mântuire din asuprire. Are la baza convingerea exprimata în Ps 112,7: "Cel ce scoate din tarâna pe cel sarac si ridica (iarim) din gunoi pe cel sarman".

Ieremia, al doilea din cei "patru profeti majori" a trait într-o perioada de mari framântari la nivel religios si politic, cu fenomene decisive precum reforma cultului sub regele Iosia în 622 î.C. si falimentul ei datorat mortii tragice a regelui în batalia de la Meghido în 609 î.C., disparitia puterii asiriene si aparitia imperiului babilonez, nu în cele din urma, distrugerea Ierusalimului de catre Nabucodonosor si deportarea populatiei în exilul babilonic în 586 î.C.

Profilul biografic

Cartea care poarta numele sau, în special capitolele 26-45, ofera multe date despre destinul acestui profet, conditiile externe dar si despre viata sa personala.

Ieremia era de neam preotesc si s-a nascut în jurul anului 650 î.C., fiul preotului Chelkia din Anatot, o cetate levitica la 6 km nord-est de Ierusalim, în teritoriul tribului lui Beniamin. În ciuda împotrivirii lui, fiind prea tânar si incapabil sa vorbeasca, Dumnezeu îl asigura ca l-a ales sa fie profet chiar mai înainte de a se fi nascut: "Înainte de a te fi zamislit în pântece, eu te-am cunoscut deja, si înainte de a iesi din pântece, te-am sfintit si te-am rânduit profet pentru popoare" (1,5). Din antetul cartii, chemarea lui a avut loc în jurul anului 628 î.C., drept care el a fost activ ca profet la Ierusalim timp de peste 40 de ani, pâna la distrugerea cetatii în 586. (...) Perioada activitatii lui profetice este împartita în patru etape.

Prima perioada îmbratiseaza timpul dintre vocatia lui Ieremia pâna la reforma lui Iosia, între anii 628-622 î.C. Aceasta prima faza a predicarii profetice este cuprinsa în capitolele 1-6. Vocatia de profet este strâns legata de doua viziuni (1,11-19), destinate sa-l conduca si mai adânc în misiunea ce i-a fost încredintata. În prima, viziunea însasi si cuvintele care o însotesc sunt unificate pe baza sunetului sau a unui joc de cuvinte ebraice. Ieremia vede un ram de migdal (saqed) care îi da certitudinea ca Dumnezeu "vegheaza" (soqed) asupra cuvântului sau ca acesta sa se împlineasca. În a doua viziune, Ieremia este în fata unui cazan în clocot, înclinat spre miazanoapte, din care se varsa o parte a continutului; i se spune ca explicatie ca dinspre Nord se va varsa nenorocirea asupra locuitorilor tarii. Acest dusman al regatului lui Iuda, fara sa fie mentionat pe nume dar care mai târziu Ieremia îl va indica în Babilonia (20,4), va invada la timpul sau Tara Sfânta dinspre Nord si va pedepsi cu asprime poporul necredincios prin vinovatiile sale. Aceasta viziune simbolica pune în fata ochilor profetului, în mod drastic si înspaimântator, nenorocirea pe care trebuia sa o vesteasca poporului sau. Ieremia se teme în fata unei asemenea misiuni neplacute si se înfricoseaza pentru viata sa, dar Dumnezeu îl încurajeaza asigurându-l ca nu i se va întâmpla nimic: "Caci iata, Eu te-am facut astazi cetate întarita, stâlp de fier si zid de arama înaintea acestei tari întregi" (1,18). Dar Ierusalimul nu a dat ascultare amenintarilor si avertismentelor profetului; cuvintele lui n-au avut niciun efect. Ieremia renunta la misiunea sa, dezamagit si întristat din cauza insuccesului, pâna la moartea lui Iosia, pentru a iesi din nou în public în timpului succesorului la tron, Ioiakim (609-598).

A doua perioada a activitatii lui profetice cade sub domnia lui Ioiakim, pâna la prima cucerire a Ierusalimului în 609-597. Sunt datele cuprinse în capitolele 7-20, 26, 35-36. Imediat dupa întronarea lui Ioiakim, Ieremia a tinut o cuvântare provocatoare, asa numitul "discurs din templu" (7,1-5; 26,1-19). În timpul regelui precedent, templul de la Ierusalim devenise singurul sanctuar recunoscut, dar profetul, acum, în fata pacatelor poporului sau, defineste templul "o pestera de tâlhari" (7,11; cf Mt 21,13), destinat la aceeasi soarta ca si sanctuarul Arcei Legamântului de la Silo, distrus în jurul anului 1050 î.C. Daca numai apropierea dintre templu si cuib de tâlhari suna a sacrilegiu, vestirea distrugerii templului aparea o blasfemie atât de grava încât toti preotii si profetii, chiar populatia însasi, cautau sa-l elimine pe Ieremia. Numai interventia câtorva batrâni a reusit sa-l salveze pe Ieremia de la moarte.

Dar nici amenintarile de moarte, nici atacurile perfide n-au reusit sa-l convinga pe profet sa renunte la mesajele lui de judecata. Alteori a conferit o mai mare vigoare si incisivitate la cuvinte prin actiuni simbolice. Astfel, pentru a ilustra vizibil distrugerea Ierusalimului, a sfarâmat o oala de lut (19,1-15). La porunca Domnului, nu a putut sa se casatoreasca nici sa aiba copii, ceea ce în Vechiul Testament era considerata o rusine. Apasarea misiunii profetice l-a dus la limita oboselii psihologice. Zelul si angajarea cu care vestea cuvântul lui Dumnezeu, razvratirea si persecutia care decurgeau de aici, au creat în el o tensiune insuportabila, cum se observa în confesiunile sale de o profunzime cu totul a parte (a se vedea, în acest sens, pentru a cita numai un exemplu Ier 20, 7-18, unde profetul ajunge sa blesteme chiar si ziua în care s-a nascut).

În 605 î.C., dupa victoria lui Nabucodonosor asupra faraonului Necao, stapânirea lumii a trecut de la Egipt la Babilon, în care Ieremia individuase "dusmanul de la miazanoapte" (1,13; 6,22), destinat sa savârseasca asupra Israelului judecata si pedeapsa lui Dumnezeu. Pentru ca, de acum, profetiile lui începeau sa se împlineasca, era necesara conservarea lor, ca marturie a validitatii si actualitatii lor. Pentru aceasta, Ieremia s-a lasat ajutat de ucenicul fidel Baruh, un fel de "secretar", caruia i le-a dictat. Apoi, fiindu-i interzis accesul la templu, Ieremia l-a trimis pe Baruh sa citeasca poporului sulul profetiilor în ziua de post, în speranta ca va obtine în cele din urma convertirea lor. Cuvintele profetului au avut un impact enorm asupra populatiei si a functionarilor, în timp ce regele Ioiakim, caruia i s-a adus sulul si i s-a citit din el, a ramas indiferent si l-a aruncat în foc. Pentru acest blestem, Dumnezeu a amenintat sfârsitul regelui si al cetatii si a poruncit lui Ieremia sa înlocuiasca sulul ars, astfel încât Baruh a redactat un altul - tot la dictarea lui Ieremia - adaugând câteva lucruri la textul precedent (capitolul 36). Regele, însa, a emis un mandat de arestare împotriva lui Ieremia si a lui Baruh, si chiar era hotarât sa-i ucida pe amândoi - dupa soarta profetului Urie - daca ajutorul lui Dumnezeu nu i-ar fi scos din pericol.

A treia perioada a profetului Ieremia este din timpul regelui Sedecia, între prima si a doua cucerire a Ierusalimului (597-586). Despre aceste evenimente citim în capitolele 21-24; 27-29; 32; 37-39. La începutul domniei lui Sedecia se parea ca tensiunea din jurul lui Ieremia era în scadere, ba chiar se bucura de o oarecare pretuire. Dar lupta împotriva lui devenea din ce în ce mai aspra si a atins punctul culminant în timpul asediului Ierusalimului. Pe plan politic, sunt anii marcati de o ciocnire tot mai grea cu marea putere a timpului, Babilonia.

Dupa victoria lui Nabucodonosor asupra egiptenilor, regiunea siro-palestiniana a ajuns sub domnia babiloniana, iar Ioiakim a devenit vasal al lui Nabucodonosor. Dar dupa trei ani, a rupt raportul de dependenta si dupa moartea lui, fiul sau Ioiachin credea ca poate continua aceeasi politica de independenta. Nabucodonosor a pornit împotriva Ierusalimului si dupa un scurt asediu l-a cucerit în 597. Pentru a-si arata dreptul sau de suveran si a sufoca în fasa orice razmerita, Nabucodonosor l-a depus pe Ioiachin, care astfel a ramas pe tron doar trei luni, si l-a înlocuit cu Matania (un fiu al lui Iosia si frate cu Ioiakim) caruia, ca semn al puterii absolute, i-a schimbat numele în Sedecia. Nabucodonosor a expoliat templul, palatul regal, iar pe Ioiachin si familia lui i-a deportat la Babilonia, împreuna cu multi functionari, oameni buni de lupta si clasele de mestesugari. Din Ier 52,28 rezulta un total de 3.023 de persoane, printre care preotul si viitorul profet Ezechiel.

Profetul, omul simbolismului

Sedecia, initial s-a comportat ca un vasal fidel fata de Nabucodonosor, dar apoi au înflorit tot mai mult gruparile nationaliste care au impus din nou orientarea lor în politica externa si sperau sa schimbe situatia în favoarea lui Iuda. Ieremia, din nou, îi avertiza sa nu rupa dependenta de Babilonia. Printr-un gest simbolic, umbla în public purtând la gât un jug si strigând poporului si regelui: "plecati-va gâtul la jugul regelui Babiloniei si veti scapa cu viata" (27,12). În mod vehement, se rastea la toti acei profeti, ghicitori si visatori care vorbeau de o întoarcere imediata a deportatilor si de readucerea tezaurului templului furat, si în caz de neascultare fata de Babilonia, vestea amenintarea cu moartea si distrugerea. (...) Chiar si în rândul deportatilor în Babilonia si-au facut aparitia falsii profeti care promiteau exilatilor întoarcerea în patrie într-un viitor nu îndepartat. De aceea, Ieremia scrie o scrisoare catre cei din robie, în care îi invita sa se stabileasca în tara exilului, pentru ca robia lor avea sa mai dureze înca mult timp, mai precis 70 de ani (29,1-23).

Ieremia, însa, vesteste nu numai sfârsitul, dar si mântuirea. În asa numita "scriere de mângâiere" (30-31,40). Dumnezeu fagaduise sa încheie un Legamânt Nou cu poporul sau si sa scrie legea sa nu pe table de piatra, ca pe Sinai, ci în inima, în asa fel încât omul sa se simta pornit sa îl respecte din convingere interioara, în bucurie si libertate (31,31-34; 32,40).

Dar când Sedecia, într-un context care devenea tot mai amenintator, a vrut sa-l consulte înca o data pe Ieremia, profetul l-a sfatuit sa se predea de bunavoie babilonienilor, pentru a salva viata proprie si a cetatii. Dar pentru ca regele se temea de iudeii trecuti de partea dusmanului, nu luase nicio hotarâre în privinta capitularii. Frica lui de oameni era mai mare decât încrederea în Dumnezeu. În acest fel, se îndrepta spre distrugere, târând cu sine si poporul (38,14-28). Dupa un an si jumatate de asediu, babilonienii au reusit sa faca o deschizatura în zidurile cetatii, de acum epuizata de foame si mizerie, cucerind-o fara dificultate în 586 î.C. Regele Sedecia a fugit în timpul noptii împreuna cu ai sai, dar în apropiere de Ierihon a fost capturat si dus înaintea lui Nabucodonosor. Acesta, mai întâi l-a constrâns sa asiste la uciderea copiilor lui, apoi i-a scos ochii si împreuna cu nobilii si mestesugarii, l-a dus în robie la Babilon. Profetul Ieremia, din ordinul lui Nabucodonosor, a fost eliberat din închisoare (39, 11-14).

A patra perioada din viata lui Ieremia acopera spatiul restrâns de timp de la caderea Ierusalimului la sederea fortata a profetului în Egipt, despre care se vorbeste în capitolele 40-44. Ieremia, eliberat a doua oara, dupa ce fusese din nou închis, merge la Godolia, fiul unui înalt functionar care i-a oferit protectia sa în timpul prigoanei lui Ioiakim. Profetul alege sa ramâna în patrie, împreuna cu saracii tarii. Godolia, între timp, fusese numit guvernator al Iudeii. Cum Ierusalimul era distrus, profetul s-a dus la Mitpa, la 12 km nord de Orasul Sfânt, unde invita populatia sa ramâna spusa regelui Babiloniei. Dar un grup de nationalisti, strânsi în jurul lui Ismael, un barbat de neam regesc, l-au asasinat pe Godolia si numerosi babilonieni care au ramas ca forta de ocupatie. De frica razbunarii lui Nabucodonosor, asasinii lui Godolia au fugit de la ammoniti spre Egipt. Ieremia, caruia i-au cerut sa mijloceasca la Dumnezeu ca sa ocroteasca fuga lor în Egipt, i-a rugat staruitor sa ramâna în patrie, daca nu vor sa cada victima a judecatii lui Dumnezeu. Dar ei l-au acuzat pe Ieremia de minciuna si de instigare, si l-au constrâns sa fuga alaturi de ei luîndu-l cu sine pe Baruh. Pentru ca în Egipt, iudeii au cazut din nou în idolatrie si au reluat sacrificiile la idoli, Ieremia a trebuit sa le vesteasca drept pedeapsa pentru infidelitatea religioasa, distrugerea definitiva în Egipt. Când si în ce mod avea sa se împlineasca, nu stim, din lipsa de cunostinte istorice mai precise. Nici restul vietii lui Ieremia nu ne este cunoscut, nici nu stim câti ani a mai trait dupa aceste lucruri. Foarte probabil a murit în Egipt, unde a fost târât împotriva vointei lui, împartasind astfel soarta poporului sau.

În comunitatea crestina, numeroase texte ale profetului Ieremia au fost interpretate ca profetie a patimirii lui Cristos.

dupa Paul Maiberger ? Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizata de pr. Adrian Danca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?personaje=31
Vă rugăm să respectați drepturile de autor