www.profamilia.ro /scriptura.asp?personaje=41
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Tobia, la brat cu îngerii din cer

Numele ebraic "Tobiia", preluat în greaca prin "Tobias", înseamna "Iahve este bun"; numele lui se întâlneste si în scrierile de la Qumran si mai poate însemna "om din Tob", o regiune aramaica din estul izvoarelor Iordanului.

Tobia este tânarul protagonist al cartii omonime, o scriere tardiva a Vechiului Testament, compusa direct în greaca. Tobia este fiul lui Tobi sau Tobit, dar în Biblia latina se foloseste pentru amândoi numele Tobia.

La Ninive

Tobi era un iudeu pios si fidel fata de Legea Domnului, din tribul lui Neftali, în Galilea. Dupa caderea regatului din Nord, în 722 î.C., el a ajuns împreuna cu sotia Ana si fiul Tobia între israelitii exilati în capitala asirienilor Ninive, pe fluviul Tigri. Aici, ocupându-se cu comertul la curtea regelui, a ajuns un nivel atât de ridicat de bunastare încât putea sa încredinteze unui prieten cu numele Gabael, în orasul mezilor Rage (astazi, în apropiere de Teheran), cifra deloc indiferenta de 10 talanti de argint. Departe de patrie, Tobi nutrea un atasament profund pentru cetatea sfânta a Ierusalimului si dovedea o fidelitate exemplara fata de Lege. Facea tot ce-i era cu putinta ca sa-i ajute pe membrii suferinzi ai tribului sau si nu se temea sa-i înmormânteze pe iudeii justitiati de Senaherib (705-681), lucru pentru care a fost apoi denuntat. Numai prin fuga a reusit sa-si salveze viata, dar prin aceasta si-a pierdut si averea. Gratie ocrotirii lui Achikar, un nepot ajuns la contabilitatea curtii regale a lui Asarhadon (681-668), a reusit sa se întoarca la Ninive. Într-o noapte, întors acasa dupa ce a înmormântat mai multi defuncti, fiind impur, s-a dus sa doarma afara si necuratia unei pasari i-a cazut în ochi si a orbit. Aceasta nenorocire a adus mai multa suferinta sotiei decât directului interesat: în loc sa-l compatimeasca, aceasta continua sa-i ceara disperata si cu glas de dojana la ce i-au folosit toate faptele lui de milostenie si iubirea fata de aproapele. Tobi, în schimb, a considerat ca cele întâmplate sunt spre ispasirea pacatelor sale si ale parintilor lui, s-a adresat lui Dumnezeu în rugaciune si, cu sufletul mâhnit, si-a dorit sa moara în curând.

La Ecbatana

În acelasi timp, în îndepartata Ecbatana (în apropiere de actualul oras persan Hamadan), Sara, fiica lui Raguel, se ruga si ea lui Dumnezeu cerându-si moartea, pentru ca Asmodeu (în persana, "duh rau") i-a ucis pe cei sapte soti în timpul primei nopti a casatoriei. Atunci, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Rafael ("Dumnezeu a vindecat") pentru a a-i elibera pe amândoi de nenorocirea care s-a abatut asupra lor.

Tobi si-a amintit de banii depusi la Rage si l-a trimis acolo pe fiul sau Tobia ca sa-i aduca. În vederea unei lungi calatorii într-o tara straina, Tobia a cautat un însotitor de încredere si cunoscator, gâsindu-l, fara sa stie, în îngerul Rafael care luase asemanare umana si se prezentase cu numele de Azaria ("Dumnezeu a ajutat"). În timpul calatoriei, în timp ce facea baie în Tigru, Tobia era în pericol: a fost atacat de un peste de mari proportii. La sfatul lui Azaria, Tobia a capturat pestele, l-a taiat si i-a luat inima, ficatu si bila, pentru a face un medicament. La Ecbatana, cei doi l-au vizitat pe Raguel si pe fiica acestuia Sara, frumoasa dar nefericita, pe care însa Dumnezeu o destinase sa ajunga sotie a lui Tobia. Pentru ca Tobia era singura ruda, numai lui îi revenea dreptul de a o lua în casatorie pe Sara. Dupa întocmirea documentelor pentru casatorie, Tobia a fost condus în camera nuptiala a Sarei, unde Asmodeu i-a ucis pe cei sapte soti precedenti. Tobia, însa, a urmat sfaturile lui Azaria si a ars inima si ficatul de peste, prin care duhul necurat a fost alungat pentru totdeauna. Contrar a ceea ce toti se temeau, a doua zi dimineata Tobia era înca în viata, astfel încât Raguel l-a laudat pe Dumnezeu cu inima sincera si în bucuria lui îmbelsugata, a organizat o sarbatoare nuptiala de 14 zile. Între timp, Azaria a mers la Rage sa retraga banii lui Tobia. Dupa ce si socrul sau i-a daruit multe bunuri, Tobia cu sotia s-a întors fericit la Ninive, unde parintii era îngrijorati, de acum, pentru lunga lui absenta.

Din nou la Ninive si apoi la Ecbatana

Urmând sfatul lui Azaria, Tobia a frecat ochii tatalui orb cu fierea pestelui si tatal a început din nou sa vada. Dar atunci când s-au hotarât sa-l rasplateasca în mod cuviincios pe Azaria pentru ajutorul sau, acesta si-a revelat adevarata identitate: Rafael, unul din cei sapte îngeri sfinti (12,15), care a prezentat lui Dumnezeu rugaciunea lor. Asigurând ca în realitate nu a mâncat si baut niciodata si ca ceea ce ei au vazut era numai o aparenta, a disparut din ochii lor. În fata rezultatului fericit al întregului sir de evenimente, Tobi a intonat o cântare de lauda si multumire. Tobi a mai trait multi ani dupa aceste lucruri si cu putin timp înainte de moarte l-a sfatuit pe Tobia sa plece cu întreaga familie din Ninive, pentru ca în curând cetatea avea sa fie distrusa. Astfel, dupa moartea parintilor, Tobia s-a mutat la socrul sau Raguel, la Ecbatana, unde a murit la vârsta respectabila de 127 de ani, dupa ce a vazut si distrugerea cetatii Ninive (612 î.C.).

Lectura posteritatii

Cartea lui Tobia, o capodopera de arta narativa, nu este desigur o cronica istorica, ci o scriere edificatoare în genul nuvelei istorice, care si-a însusit motive legendare si diverse materiale. Transmisa numai în greaca, aceasta carte a fost compusa catre anul 200 î.C., probabil în limba aramaica. Prin stilul parenetic, terminologia teologica si caracterizarea lui Tobi, autorul datoreaza mult literaturii sapientiale. Momentul didactic ocupa un rol foarte mare în partea exortativa, în proverbe si rugaciuni. Chiar daca povestitorul transfera evenimentele în diaspora orientala a secolului VII î.C., mâna lui este condusa însa de problemele timpului sau. Tututor evreilor timpului, constrânsi sa traiasca în ambiente ostile si pagâne, autorul vrea sa le propuna în Tobi un exemplu de fidelitate fata de credinta mostenita si de ascultare fata de Lege chiar si în conditii vitrege. Tobi este un model de solidaritate fata de coreligionari, iar încrederea lui în Dumnezeu nu s-a pierdut nici în timpuri de persecutie sau de încercari personale, toate, acestea din urma, instante care si-au pastrat si astazi toata actualitatea. Cartea elogiaza, în plus, o familie buna si unita, iubirea pentru fii si preocuparea parintilor. Dar mai presus de toate, este laudata providenta lui Dumnezeu care se îngrijeste de cei drepti, în aceeasi termeni în care se va exprima, peste secole, Sfântul Paul: "Stim ca toate se întâmpla spre binele celor care-l iubesc pe Dumnezeu" (8,28). Dupa cum i s-a întâmplat lui Tobia, si credinciosilor sai li se asigura compania unui înger bun (5,2), care sa-i conduca dincolo de greutatile si pericolele vietii.

dupa Paul Maiberger - Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizata de pr. Adrian Danca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?personaje=41
Vă rugăm să respectați drepturile de autor