www.profamilia.ro /scriptura.asp?psalmii=psalm008
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Psalmii comenta?i
achizitionare: 19.02.2007; sursa: Editura Sapientia

Psalmul 8

Maiestatea lui Dumnezeu si demnitatea omului

1 Maestrului de cor. Pe gittita. Psalm. Al lui David.

2 Doamne, Dumnezeul nostru,
        cât de minunat este numele tau
        pe tot pamântul!

Slava ta se înaltab
        mai presus de ceruri.
3 Din gura copiilor si a pruncilor
        ti-ai pregatit lauda împotriva vrajmasilor tai,
        ca sa nimicesti pe cel razvratit si pe dusman.
4 Când privesc cerurile, lucrarile mâinilor tale,
        luna si stelele pe care le-ai facut,
5 ma întreb: "Ce este omul, ca te gândesti la el,
        sau fiul omului, ca-l iei în seama?"

6 L-ai facut cu putin mai mic decât pe îngeric,
        l-ai încununat cu cinste si maretie.
7 I-ai dat în stapânire lucrarile mâinilor tale,
        toate le-ai pus la picioarele lui:
8 oile si boii laolalta,
        precum si fiarele câmpului,
9 pasarile cerului si pestii marii,
        tot ce strabate caile apelor.

10 Doamne, Dumnezeul nostru,
        cât de minunat este numele tau pe tot pamântul!

Fara îndoiala, putini alti psalmi se reveleaza atât de încuiati în paradigme conceptuale ca psalmul 8. Ceea ce ne transmite autorul poemului nu sunt doar senzatii si emotii nascute din fantezie, ci sunt concepte de o limpezime unica, concepte meditate si hranite îndelung, pâna când devin foc incandescent, poezie, rugaciune, "strafulgerari de lumina" (Pascal), "picaturi de etern si de infinit" (Leopardi). Încrângatura celor trei protagonisti ai psalmului - Dumnezeu, omul si cosmosul - este nucleul tainic al fiintei si al existentei. Psalmul este obiectul multor discutii si suspiciuni în aplicarea lor, pentru ca în centrul acestui poem se afla figura scandaloasa a omului. Într-adevar, psalmul 8 este o rugaciune riscanta, mai ales daca este citita în spiritul tehnicist al timpului nostru. Stapânirea omului pacatos asupra planetei se reveleaza a fi, mai degraba, o tiranie vanitoasa, oarba, adesea cruda.

Este un imn de lauda pentru marirea lui Dumnezeu care se manifesta în creatie. Observam, aici, o mare sensibilitate pentru frumusetea nobila a naturii si un simt profund al revelatiei lui Dumnezeu, care se ascunde în aceasta frumusete. Departe de a fi cautata pentru ea însasi, natura este contemplata doar ca un mijloc pentru a-l întelege mai bine pe Dumnezeu, creatorul, si pe om, creatura lui privilegiata. Psalmistul nu este un iubitor al naturii, în sens romantic sau modern, ci este un gânditor religios, care mediteaza si se roaga într-un ambient de recunostinta admirativa. Acest psalm poate fi considerat ca o meditatie senina asupra relatarii creatiei din Gen 1.

Omul despre care vorbeste psalmul, preamarind maretia si demnitatea Creatorului, este Cristos. Traditia crestina si liturgia recita psalmul ca pe un imn de lauda adus lui Cristos, celebrând glorificarea si înaltarea lui la cer. Biserica contempla maretia si stralucirea lui Cristos, omul perfect, reflectate pe chipul sfintilor sai. Însufletita de Duhul lui Cristos, Biserica este în cautarea acestei perfectiuni pentru ea însasi si se îndreapta spre perfectiunea finala a istoriei umane care corespunde pe deplin planului divin de recapitulare a tuturor lucrurilor în Cristos, cele din cer, ca si cele de pe pamânt. Pornind de la aceasta încredere, Biserica propune tuturor acea doctrina care poate salva demnitatea omului si-l poate ajuta sa ajunga, prin activitatea sa, la maretia si perfectiunea proclamate în psalm si actualizate în Cristos si în sfintii sai. Ea învata, cu Sfânta Scriptura, ca omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, capabil sa-l cunoasca si sa-l iubeasca pe Creatorul sau si a fost constituit de el deasupra tuturor creaturilor, pentru a le stapâni si a se folosi de ele spre gloria lui Dumnezeu. Din demnitatea omului deriva sensul si valoarea activitatilor sale.

Împartirea: titlu (v. 1); aclamarea numelui lui Dumnezeu (v. 2a); atotputernicia divina si omul (v. 2b-5); puterea umana si Dumnezeu (v. 6-9); aclamarea numelui lui Dumnezeu (v. 10).

Note:

[a] Întelesul cuvântului gittit este nesigur. El poate însemna: 1) melodie, ton sau instrument din Gat; 2) cântec legat de culesul si tescuitul strugurilor.
[b] Semnificatia verbului ebraic este nesigura. LXX si Vg au s-a înaltat. Exegetii propun verbul "a da" sau "a cânta", "a lauda", "a celebra". De aici, si diversitatea traducerilor: As vrea sa cânt maiestatea ta acolo, sus, în ceruri, 3 gângurind ca un copil si un sugar (Ravasi, Paolini).
[c] Lit.: decât Dumnezeu. Omul este comparat cu Dumnezeu, si nu cu fiinte intermediare, totusi LXX si Vg au forma redata mai sus.

Traducere, note oi comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budau, pr. Iosif Rachiteanu
© Editura Sapientia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?psalmii=psalm008
Vă rugăm să respectați drepturile de autor