www.profamilia.ro /scriptura.asp?vortodoxa=on&carte=3Macabei
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Sfânta Scriptura - text integral
versiunea ortodoxa

achizitionare: 20.07.2003

Cartea a treia a Macabeilor

Capitolul 1.
Ptolomeu Filopator vrea sa navaleasca în Sfânta Sfintelor oi mare tulburare se face în Ierusalim. 

  1. Iar Ptolomeu Filopator, în?elegând de la cei care s-au întors ca Antioh a luat locurile cele de sub stapânirea sa, a poruncit tuturor ootilor sale, pedestraoilor oi calare?ilor, sa se strânga. 

  2. ai luând cu sine pe sora sa Arsinoe, a mers pâna la locurile cele dinspre Rafia, unde erau tabarâ?i cei care erau cu Antioh. 

  3. Iar un oarecare Teodot, gândind sa faca viclenie, a luat cei mai viteji ostaoi ai lui Ptolomeu, care mai înainte fusesera supuoi lui, oi a pornit noaptea la cortul lui Ptolomeu, ca sa-l omoare el singur oi în acest chip sa se risipeasca razboiul. 

  4. Ci pe acesta l-a scapat Dositei, cel care se zicea al lui Drimilus, care de neam era iudeu, dar dupa aceea oi-a schimbat legea oi s-a înstrainat de la dogmele parinteoti; acesta a pus sa se culce în cortul regelui un necunoscut, caruia i s-a întâmplat ceea ce era sa patimeasca regele. 

  5. Iar dupa aceea, facându-se razboi mare oi izbânda fiind de partea lui Antioh, Arsinoe umbla oi ruga pe ostaoi cu jale oi cu lacrimi, cu parul despletit, ca oi pe sine oi pe pruncii sai oi pe femeile sale, barbateote sa le ajute, fagaduind ca celor care vor birui, fiecaruia va da doua mine de aur. 

  6. ai aoa s-a întâmplat ca mul?i vrajmaoi au pierit în lupte oi mul?i au fost robi?i. 

  7. Zadarnicind aceasta uneltire, Ptolomeu a socotit sa mearga în ceta?ile cele mai de aproape, ca sa le mângâie, oi dupa ce a facut aceasta oi a împar?it daruri capiotilor, a facut pe cei supuoi ai sai sa fie cu inima buna. 

  8. Iar Iudeii au trimis la el din marele sfat si dintre cei mai de frunte, ca sa i se închine oi sa-i duca daruri oi sa-i faca urari pentru cele ce s-au petrecut; dar s-a întâmplat ca oi el tocmai avea de gând sa mearga catre ei. 

  9. ai dupa ce s-a dus la Ierusalim, a jertfit prea marelui Dumnezeu oi a dat daruri oi semne de cinstire locului. 

  10. ai venind la templu oi cu sârguin?a oi cu buna cuviin?a minunându-se oi mirându-se de rânduiala cea buna a templului Domnului, a gândit sa se sfatuiasca, sa intre în el. 

  11. Iar când i s-a spus ca nu se cuvine a se face aceasta, ca nu numai celor din neamuri nu este slobod, ci nici tuturor preo?ilor, fara numai arhiereului, care pe to?i pova?uieote, ci oi acestuia o data în an, el nicidecum n-a vrut sa asculte. 

  12. Ci macar de s-a oi citit înaintea lui legea, tot n-a renun?at a intra, zicând ca trebuie sa intre, oi macar ca ei sunt lipsi?i de aceasta cinste, "eu nu trebuie sa fiu lipsit", oi i-a întrebat pentru ce, intrând el prin tot templul Domnului, nimeni din cei care erau acolo nu l-a oprit. 

  13. ai un oarecare, fara sa gândeasca, a zis: "Rau s-a facut aceasta; iar el a voit sa otie din care pricina nu trebuie sa intre cu voia sau fara voia lor? 

  14. Iar preo?ii, cu toate veomintele îmbraca?i, cazându-i înainte, se rugau prea marelui Dumnezeu sa le ajute la aceasta nevoie ce li s-a întâmplat oi sa întoarca pornirea raului navalitor, de strigare cu plâns umplând templul Domnului, iar cei care erau în cetate, tulburându-se, au sarit cuprinoi de groaza, neotiind ce se face. 

  15. ai fecioarele cele închise în camari, împreuna cu mamele ce le-au nascut, s-au pornit, oi cu cenuoa oi cu praf presarându-oi capetele, au umplut uli?ele de suspinuri oi de plânsete. 

  16. ai cele care se închisesera de curând în camarile lor de nunta, aoa cum erau gasite, lasând ruoinea ce li se cuvenea, degraba au alergat în cetate. 

  17. Iar mamele oi doicele lasând pruncii cei de curând nascu?i, încoace oi încolo, unele prin case, altele prin uli?e fara de opreala se adunau la prea marele locao. 

  18. ai de multe feluri era rugaciunea celor care se adunasera, din pricina lucrurilor fara de cuviin?a pe care încerca regele sa le faca. 

  19. ai împreuna cu aceotia, ceta?enii luând îndrazneala, nu-l sufereau sa plineasca planul din gândul lui; ci au strigat sa se porneasca la arme, oi barbateote pentru legea parinteasca sa moara, oi mare zarva au facut în sfânta cetate. 

  20. ai cu greu preo?ii oi batrânii l-au înduplecat oi s-au întors iaraoi la locul lor de rugaciune. 

  21. ai mul?imea ca oi mai înainte aotepta rugându-se; iar batrânii, care erau cu regele, în multe chipuri ispiteau, ca sa mute gândul lui cel seme? de la planul ce-l gândise. 

  22. Iar el mai îndrazne? facându-se, lasând toate, se gatea sa intre, ca sa savâroeasca cele ce mai înainte a zis. 

  23. Vazând acestea oi cei care erau cu regele, s-au întors sa se roage cu ai nootri Celui care are toata puterea, ca acelor care erau acolo sa le ajute oi sa nu treaca cu vederea aceasta fapta fara de lege oi semea?a. 

  24. ai strigarea cea necontenita oi plina de durere a mul?imii care se adunase s-a facut strigat neînchipuit, 

  25. Încât parea ca nu numai oamenii, ci oi pere?ii oi pamântul întreg striga, to?i vrând mai degraba moartea decât pângarirea locului sfânt. 

Capitolul 2.
Rugaciunea lui Simon arhiereul oi a celorlal?i Iudei; pedeapsa lui Ptolomeu oi însanatooirea lui. 

  1. Iar Simon arhiereul, îngenunchind înaintea templului oi cu cuviin?a întinzându-oi mâinile, s-a rugat aoa: 

  2. "Doamne! Doamne, Împaratul cerurilor oi Stapânul a toata faptura, Cel sfânt între sfin?i, singur stapânitor, atot?iitor, cauta spre noi, cel care suntem asupri?i de pagânul cel nelegiuit care este înfierbântat de îndrazneala oi de putere, 

  3. Ca Tu eoti Cel Care ai facut toate oi toate le stapâneoti; Doamne, drept eoti, Cel care judeci pe cei care cu seme?ie oi cu trufie se poarta. 

  4. Tu pe cei care mai înainte au facut strâmbatate, între care oi uriaoi erau, care intru vitejie oi întru îndrazneala nadajduiau, i-ai pierdut, aducând peste ei apa nemasurata. 

  5. Tu pe Sodomenii cei seme?i oi cuprinoi cu vadita oi cu nespusa rautate, cu foc oi cu pucioasa i-ai ars, pilda dându-i urmaoilor. 

  6. Tu, pe îndrazne?ul Faraon, care pe Israel, poporul Tau cel sfânt, l-a robit, cu multe oi osebite munci ispitindu-l, ai aratat puterea Ta. 

  7. ai dupa aceasta, ai aratat puterea Ta cea mare, când l-ai înecat în fundul marii, în timp ce gonea el dupa poporul Tau cu care oi cu mul?ime de gloate; iar pe cei care au crezut întru Tine, Cel care stapâneoti peste toata faptura, întregi i-ai trecut, care, cunoscând lucrul mâinilor Tale, Te-au laudat pe Tine Cel Atot?iitor. 

  8. Tu, Împarate, Cel care ai zidit acest pamânt nemarginit oi nemasurat, ales-ai cetatea aceasta oi ai sfin?it locul acesta spre numele Tau, Tu, Cel care nu ai trebuin?a de nimic oi l-ai preamarit cu stralucita aratare, înal?ându-l spre slava marelui oi preacinstitului Tau nume. 

  9. ai, iubind casa lui Israel, ai fagaduit ca oricând, abatându-ne noi de la Tine, ne va cuprinde strâmtorarea oi venind în locul acesta sa ne rugam, vei asculta rugaciunea noastra. 

  10. ai cu adevarat credincios oi adevarat eoti, ca de multe ori, când erau în nevoie parin?ii nootri, întru smerenia loz le-ai ajutat oi i-ai izbavit de mari nevoi. 

  11. Iata dar acum, împarate sfinte, pentru pacatele noastre cele multe si mari, ne asuprim oi suntem supuoi vrajmaoilor nootri oi parasi?i întru neputin?e. 

  12. ai într-aceasta cadere a noastra, îndrazne?ul oi nelegiuitul acesta se nevoieote ca sa ocarasca locul cel sfânt, pe care l-ai ales pe pamântul acesta numelui Tau celui slavit. 

  13. Ca locaoul Tau este cerul cerului, la care oamenii nu se pot apropia; dar Tu ai binevoit, întru slava Ta, sa sfin?eoti locul acesta pentru poporul Tau Israel. 

  14. Nu aduce peste noi razbunarea Ta prin necura?ii aceotia, nici ne pedepsi pe noi, prin cei nelegiui?i, ca sa nu se laude cei fara de lege întru mânia lor, nici sa se veseleasca întru trufia limbii lor, zicând: "Noi am calcat casa sfin?eniei, cum se calca locaoul urâciunilor". 

  15. aterge pacatele noastre oi risipeote greoelile noastre oi arata mila Ta în ceasul acesta, degraba sa ne întâmpine pe noi îndurarile Tale oi pune lauda în gura celor care au cazut oi s-au zdrobit cu sufletele, fa-ne noua pace". 

  16. Iar atotvazatorul Dumnezeu, Cel decât toate mai sfânt, întru sfânt locaoul Sau auzind rugaciunea cea dupa lege facuta, pe seme?ul oi îndrazne?ul acela trufao, foarte l-a lovit, 

  17. Încoace oi încolo clatinându-l pe el, cum se clatina trestia de vânt, încât zacea pe pamânt neputând face nimic oi era cu madularele slabanoage oi nici a grai nu putea, cu dreapta judecata fiind certat. 

  18. Deci prietenii oi pazitorii trupului lui vazând acea iute bataie care l-a apucat, temându-se ca sa nu fie lipsit de via?a, degraba l-au scos afara, spaimânta?i de nespusa frica. 

  19. Iar dupa câtava vreme, trezindu-se, nicidecum nu s-a pocait dupa acea bataie, ci cuvinte amare oi îngrozitoare graind, s-a dus. 

  20. ai sosind în Egipt oi adaugând rauta?ile cu ajutorul tovaraoilor celor lepada?i de toata dreptatea, pe care mai înainte i-am aratat, 

  21. Nu s-a îndestulat numai cu acele nenumarate nelegiuiri, ci oi la atâta îndraznire a venit, încât în toate locurile graia blesteme asupra poporului oi mul?i din prieteni, vazând gândul regelui, cautau sa-i faca voia. 

  22. Ca îoi pusese în gând regele ca asupra poporului iudeu sa dea hula, oi ridicând la turnul cel de linga curte stâlp, a sapat pe el scrisoare, 

  23. Ca niciunul din cei care nu aduc jertfa sa nu intre în templele lor oi to?i Iudeii sa fie scrioi de-a valma cu poporul de rând oi sa fie trecu?i la un loc cu baotinaoii; iar cei care ar raspunde împotriva, cu sila luându-i, sa-i omoare. 

  24. Pe cei înscrioi sa-i însemne cu foc, cu semnul lui Dionisie, încrustându-le pe trup frunza de iedera oi trecându-i astfel în rândul celor care au dreptul sa fie cru?a?i. 

  25. Însa ca sa nu se vada cum ca tuturor este vrajmao, a scris dedesubt: "Ca de vor voi unii dintre ei sa petreaca între cei care sunt aleoi spre slujbele jertfelor, aceotia sa aiba aceleaoi drepturi ca oi Alexandrinii". 

  26. Deci unii din cetate, urând rânduielile bunei credin?e ale ceta?ii, lesne s-au dat pe sine, ca oi cum mare cinste ar dobândi petrecerea ce vor avea cu regele. 

  27. Iar cei mai mul?i, cu vitejesc suflet întarindu-se, nu s-au despar?it de buna credin?a, ci, cu bani rascumparându-oi via?a, fara de frica se nevoiau a scapa de la înscriere, buna nadejde având ca le va veni aparare. 

  28. ai de cei care se departau de la ei se scârbeau oi ca pe niote vrajmaoi neamului lor ii judeca oi îi lipsea de petrecerea cea de obote oi de ajutor. 

Capitolul 3.
Ptolomeu Filopator porunceote pierzarea a toata suflarea din Iuda. 

  1. În?elegând acestea necredinciosul, atât s-a mâniat, încât s-a înfuriat nu numai pe Iudeii care locuiau în Alexandria, ci oi celor din ?ara se împotrivea cu mai multa straonicie oi a poruncit ca degraba sa-i strânga pe to?i la un loc oi cu moarte grea sa-i omoare. 

  2. ai acestea gatindu-se, veste rea asupra Iudeilor s-a vestit la oamenii cei poftitori de rau, carora li se da prilej a-oi împlini voia, oprindu-i de la legile lor. 

  3. Iar Iudeii în tot timpul pastrau dragoste oi credin?a regilor oi fiindca ei se temeau de Dumnezeu oi umblau în legea Lui, se osebeau prin mâncarurile lor oi pentru aceasta erau urâ?i de unii, dar pentru ca cinsteau pe Dumnezeu cu faptele cele bune ale lucrurilor celor drepte, împodobindu-oi petrecerea lor, tuturor oamenilor erau placu?i. 

  4. Buna vie?uire a neamului iudeu care la to?i era vestita, acei straini de neam nici într-un chip nu au socotit-o; iar osebirea închinaciunii oi a mâncarurilor o vesteau, zicând ca nici de rege, nici de puteri nu asculta oamenii aceotia, ci sunt rai la inima oi foarte împotrivitori lucrurilor oi mare defaimare au a?â?at. 

  5. Iar Elinii din cetate, nefiind cu nimic nedrepta?i?i de Iudei, vazând acea gâlceava neaoteptata oi navalire fara de veste asupra oamenilor acestora oi alergaturi împreuna neostenite facându-se, a le ajuta nu puteau, ca era porunca domneasca. 

  6. Ci se rugau oi cu greu sufereau gândind ca se vor schimba acestea, deoarece un popor atât de numeros nu putea fi lasat fara ajutor, întrucât el nu savâroise nimic rau. 

  7. Iar unii vecini oi prieteni oi negu?atori graiau pe ascuns unii cu al?ii, fagaduindu-le ca le vor fi credinciooi oi cu to?i dimpreuna îi vor apara oi bucurooi vor veni sa le ajute. 

  8. Iar Ptolomeu, pentru ca îi mergea bine acum, seme?indu-se oi necautând la puterea prea mare a lui Dumnezeu, ci gândind ca pururea acelaoi plan va ramâne, a scris asupra lor cartea aceasta: 

  9. "Regele Ptolomeu Filopator, pova?uitorului de ootire oi ostaoilor celor care sunt în Egipt oi în orice loc, bucurie oi sanatate oi eu sunt sanatos oi treburile noastre merg bine. 

  10. Ootirea noastra cea trimisa în Asia, de care oti?i oi voi, cu ajutorul zeilor oi cu vitejia noastra, foarte buna izbânda a avut; drept aceea am socotit ca nu cu sila armelor, ci cu blânde?e oi cu multa iubire de oameni sa câotigam neamurile care locuiesc în Cele-Siria oi în Fenicia oi bine sa le fac cu bucurie. 

  11. ai capiotilor celor de prin ceta?i împar?indu-le venituri multe, mers-am oi la Ierusalim, suindu-ne sa cinstim templul celor necredinciooi, care niciodata nu înceteaza de la nebunie. 

  12. Iar ei cu cuvântul au primit venirea noastra, însa cu fapta au lucrat vicleneote, caci vrând noi sa intram în templul lor oi cu cuviincioase oi frumoase daruri sa-l cinstim, ei seme?indu-se ca oi mai demult, ne-au oprit a intra; iar noi am ramas de buna socotin?a noastra. 

  13. ai ei n-au sim?it puterea noastra cu care noi ne aratam catre to?i oamenii, calauzi?i fiind de iubirea fa?a de oameni, ei gândul lor cel rau care îl au pentru noi l-au aratat aievea, ca acei care numai ei singuri se împotrivesc regilor oi binefacatorilor lor oi nimic ce este adevarat nu vor sa sufere. 

  14. ai noi, nepotrivindu-ne nebuniei lor oi întorcându-ne cu biruin?a în Egipt, am aratat dragoste tuturor neamurilor oi am facut ceea ce se cuvenea sa facem. 

  15. Pentru acestea nimanui din cei care sunt de un neam cu ei n-am ?inut vrajmaoie oi pentru ajutorul ce ne-au dat oi pentru cele ce le-am încredin?at lor de la început oi de care ei au avut grija, ca sa le schimbam starea lor de pâna acum, am voit ceta?eniei Alexandrinilor sa-i învrednicim oi partaoi preo?ilor celor de-a pururea sa-i facem. 

  16. Iar ei, împotrivire luând oi, cu rautatea cea împreuna cu ei nascuta, lepadând binele oi pururea la rau abatându-se, nu numai ca s-au întors de la cea nepre?uita ceta?enie, ci înca oi de la cei pu?ini dintre ei care se afla spre noi cu bunavoin?a se întorc oi cu cuvântul oi cu tacerea pururea marturisesc ura lor, pândind neîncetat ca noi, din pricina vie?uirii lor ticaloase, sa calcam rânduielile date. 

  17. Pentru aceea oi cu semne bine adeverindu-ni-se, ca aceotia în tot chipul au gând rau spre noi, oi mai înainte socotind, ca nu cumva mai pe urma, tulburare fara de veste facându-se, pe aceoti necredinciooi tainici vânzatori oi barbari, sa-i avem vrajmaoi, 

  18. Am poruncit, ca îndata ce va sosi la voi scrisoarea aceasta, pe cei însemna?i în ea, împreuna cu femeile oi cu pruncii, ocarâ?i-i oi-i jefui?i oi într-aceeaoi zi sa-i trimite?i la noi, de pretutindeni, cu legaturi de fier lega?i, ca, precum se cuvine celor rai, eu moarte nemiloasa oi de ocara sa piara. 

  19. Ca dupa ce se vor pedepsi to?i aceotia, am socotit ca de aici înainte lucrurile noastre se vor temeinici întru bunastare oi mai buna rânduiala. 

  20. Iar oricine va ascunde pe vre-un Iudeu, ori batrân, ori tânar, ori prunc la sânul mamei, cu groaznice chinuri se va chinui eu toata casa. 

  21. ai cine va spune pe cel care va ascunde, acela va lua averea celui care va cadea sub vina oi din argintul domnesc doua mii de drahme oi cu slobozenie se va încununa. 

  22. Iar tot locul unde se va afla ascuns Iudeu, pustiit oi ars de foc sa se faca, încât ia toata firea cea pieritoare fara de treaba sa se socoteasca în toata vremea". Aoa a fost scrisa cartea. 

Capitolul 4.
Nici o cetate nu era fara de plâns din cauza izgonirii Iudeilor, pe care nu-i pot înscrie trimioii în patruzeci de zile. Aceasta împiedicare era din rânduiala dumnezeiasca. 

  1. Iar oriunde sosea porunca aceasta pagânii faceau ospa? poporului cu strigari oi bucurie oi cu îndrazneala îoi aratau pizma cea rea, pe care o aveau demult în inima lor. 

  2. Însa printre Iudei era neîncetata plângere oi tânguire cu foarte mare strigare, cu lacrimi oi suspinuri fierbin?i ale inimii, pretutindeni plângând pieirea cea neaoteptata mai înainte, care fara de veste s-a hotarât asupra lor. 

  3. Ce ?inut sau cetate, sau ce aoezare locuita de pretutindeni sau ce cai nu erau pline de vaietele oi de plânsetele lor? 

  4. Ca aoa de groaznic oi fara de mila de mai marii ceta?ilor erau scooi afara to?i laolalta, încât oi unora dintre vrajmaoii lor, cu mintea privind cumplitele chinuri, li se facea mila oi, vazând neaoteptata schimbare a vie?ii, lacrimau pentru prigoana lor cea afara din cale de jalnica. 

  5. Ca se aducea mul?ime de batrâni albi de carunte?e, ale caror picioare, fiind încovoiate de batrâne?e oi paoind încet, îi sileau, fara ruoine, sa paoeasca iute. 

  6. ai femeile tinere, de curând maritate, în loc de a se veseli, se vaitau oi cosi?ele cele unse cu mir, cu praf presarându-le, erau aduse neacoperite cu val; oi în loc de cântari de nunta, toate laolalta începeau a plânge, ca oi cum ar fi smulse ca prazi de alte neamuri, oi fiind legate cu sila, poporul le tragea sa le bage în corabie. 

  7. ai barba?ii acestora cu lan?uri în loc de cununi erau lega?i la grumaji în vârsta cea ca o floare a tinere?ilor; în loc de desfatare oi de veselie tinereasca, zilele celelalte de nunta în plângeri le petreceau, vazându-oi lânga picioare groapa deschisa. 

  8. ai-i duceau ca pe niote fiare, lega?i cu lan?uri de fier: unii de cumpenele corabiilor aveau grumajii prinoi în cuie, al?ii aveau picioarele strâns legate cu obezi oi deasupra cu podine astupa?i, spre a nu vedea lumina oi de toate par?ile sa le fie ochii în întuneric, ca sa-i duca pe apa ca pe niote uneltitori. 

  9. Pe aceotia, dupa ce i-au bagat în corabie oi au savâroit calatoria precum poruncise regele, a dat ordin sa-i aoeze în tabara, înaintea ceta?ii, în locul cel de alergare al cailor, care era foarte larg împrejur oi bun de a-i putea vedea, pentru ca sa-i batjocoreasca to?i cei care intrau în cetate oi cei care ieoeau de calatoreau în ?ara, ca nici cu ootirile lui sa nu se împreune, nici în cetate sa nu fie primi?i. 

  10. Iar dupa ce s-a facut aceasta, auzind regele ca Iudeii cei din cetate adesea ies pe ascuns îoi plâng ticalooia cea de ocara a fra?ilor lor, mâniindu-se, a poruncit ca oi acestora sa le faca la fel ca oi celorlal?i oi nici într-un chip sa nu scape de chinuri. 

  11. ai a mai poruncit sa fie înscrisa pe nume toata semin?ia oi sa nu fie puoi la muncile oi la chinurile care au fost aratate pe scurt mai înainte, ci sa fie pedepsi?i cu chinurile din sentin?a regelui; apoi într-o singura zi sa fie omorâ?i. 

  12. Facutu-s-a dar înscrierea acestora cu amara silin?a oi cu seme?easca nevoin?a, de la rasaritul soarelui pâna la apus, lucru care nu s-a sfâroit deplin pâna dupa patruzeci de zile. 

  13. Iar regele tare oi neîncetat s-a umplut de bucurie oi a facut ospe?e la to?i idolii oi cu mintea ratacita, departata de la adevar, oi cu spurcata gura lauda pe idolii cei mul?i, care nici nu pot sa graiasca, nici nu pot sa vina în ajutor; iar asupra prea marelui Dumnezeu, lucruri necuvioase graia. 

  14. Iar dupa ce a trecut vremea cea mai înainte zisa, au adus scriitorii raspuns regelui ca nu mai pot face înscrierea Iudeilor mai departe din cauza nenumaratei lor mul?imi; ca cei mai mul?i erau aduna?i prin ?ara, al?ii aduna?i prin case, iar al?ii într-alte locuri, încât cu neputin?a era la to?i cârmuitorii care erau peste Egipt sa ispraveasca lucrul. 

  15. Deci a crezut regele ca este adevarat aceasta, dar îi înfricooa pe aceia, spunând ca ei ar fi luat daruri oi ar fi facut vicleoug ca sa scape; iar ei ziceau oi aratau cum ca oi hârtia oi condeiele cele de scris s-au sfâroit. 

  16. Iar aceasta a fost lucrarea purtarii de grija a lui Dumnezeu, cea nebiruita a Celui Care din cer ajuta iudeilor. 

Capitolul 5.
Regele poruncind lui Ermon sa înarmeze elefan?i în ziua urmatoare, ca sa omoare pe Iudei, a trimis Dumnezeu somn, oi a trecut ceasul, oi prin rugaciune i-a izbavit de moarte. 

  1. Atunci regele, chemând pe Ermon, care purta grija de elefan?i oi umplându-se de grea iu?ime oi de mânie oi neînduplecându-se în nici un chip, 

  2. A poruncit ca, spre ziua cea urmatoare, cu tamâie de ajuns oi cu vin mult neamestecat sa adape pe to?i elefan?ii - care erau de to?i cinci sute - oi dupa ce se vor salbatici de acea bautura multa, sa-i slobozeasca asupra Iudeilor ca sa-i omoare. 

  3. ai dupa ce a poruncit el acestea, s-a întors la ospa?, adunând pe cei mai mari dintre prieteni oi din ootire, care erau cei mai înverouna?i împotriva Iudeilor. 

  4. Iar Ermon, cel mai mare peste elefan?i, a îndeplinit dupa cuviin?a cele ce i s-au poruncit. 

  5. ai slujitorii cei rândui?i la aceasta, decuseara ieoind, au legat mâinile nenoroci?ilor Iudei oi alte meoteouguri au facut toata noaptea împrejurul lor, socotind ca va pieri deodata cu totul neamul acela. 

  6. Iar Iudeii, care se vedeau lipsi?i de tot acoperamântul între pagâni din cauza greuta?ii legaturilor, care de toate par?ile îi cuprinsese, 

  7. Catre Domnul cel Atot?iitor, Cel Care stapâneote toata puterea, catre Dumnezeu oi Parintele cel milostiv al lor, to?i cu lacrimi neîncetate au strigat, rugându-se, 

  8. Ca sa zadarniceasca planul cel nelegiuit oi cu marire aratata sa-i izbaveasca de moartea care era gata la picioarele lor. 

  9. ai rugaciunea acestora neîncetat se suia la cer. 

  10. Iar Ermon, dupa ce pe cumpli?ii elefan?i, adapându-i, i-a umplut de vin mult oi i-a saturat de tamâie, a venit de diminea?a a doua zi la curte, ca sa spuna regelui acestea. 

  11. Însa Cel care daruieote tuturor carora voieote acest lucru bun, facut de la început oi pentru noapte oi pentru zi, adica somnul, a trimis regelui un somn prelungit, 

  12. Încât prin purtarea de grija a Domnului, fiind cuprins cu prea dulce oi adânc somn, tot planul lui cel nelegiuit a fost rasturnat în întregime oi pentru hotarârea lui cea neschimbata a fost groaznic înoelat. 

  13. Iar Iudeii scapând de ceasul care mai înainte era însemnat, pe Dumnezeu cel Sfânt al lor L-au laudat oi iaraoi s-au rugat Celui care S-a împacat cu ei, ca sa arate taria mâinii Sale celei puternice asupra neamurilor trufaoe. 

  14. ai fiind ceasul aproape zece oi jumatate, crainicul regesc, vazând ca cei chema?i la masa s-au strâns, s-a dus la rege ca sa-l trezeasca. 

  15. ai abia deoteptându-l, i-a spus ca vremea ospa?ului aproape a trecut oi i-a mai dat de otire oi despre ceea ce se facuse. 

  16. ai acestea ascultându-le regele, s-a întors la ospa? oi a poruncit celor ce venisera la ospa? sa oada în preajma lui. 

  17. ai dupa ce s-a facut aceasta, i-a îndemnat sa fie voiooi oi sa se desfateze, ca aceasta este partea cea mai de cinste a ospa?ului. 

  18. Iar înmul?ind vorba, regele a chemat pe Ermon oi cu amara înfricooare l-a întrebat pentru ce pricina au fost lasa?i Iudeii sa fie vii astazi? 

  19. Iar el a spus ca în noaptea trecuta a împlinit ce i s-a poruncit. ai au marturisit oi prietenii lui. 

  20. Iar regele, având cruzime mai grea decât Falaris, a zis: Pentru somnul de astazi, sa-i lasam; iar tu, fara întârziere, pe mâine sa pregateoti la fel elefan?ii spre pieirea necuviooilor Iudei. 

  21. Acestea zicând regele, to?i cei ce erau aici au încuviin?at cu linguoire oi veseli s-au dus fiecare în casa sa, 

  22. Unde în acea noapte nu atâta au dormit, cât s-au chibzuit sa faca tot felul de batjocura împotriva celor care pareau uita?i de Dumnezeu. 

  23. ai când cânta cocooul de diminea?a, Ermon, înarmând elefan?ii, i-a adus la curtea cea mare unde se faceau jertfe; 

  24. Mul?imea din cetate s-a adunat sa vada acea priveliote ticaloasa, aoteptând cu nerabdare diminea?a, 

  25. Iar Iudeii, neîncetat tragându-oi sufletul, cu rugaciune, cu multe lacrimi oi cu cântari jalnice, cu mâinile întinse la cer, se rugau prea marelui Dumnezeu, ca iaraoi degraba sa le ajute. 

  26. ai când înca razele soarelui nu se revarsasera - regele primind prietenia venit Ermon oi l-a chemat sa iasa, spunându-i ca ceea ce a poftit este gata. 

  27. Iar el auzind oi îngrozindu-se de acea neobionuita îmbulzeala de popor, fiind cuprins de o desavâroita uitare, a întrebat pentru ce a facut el aceasta cu atâta sârguin?a. 

  28. Iar aceasta era lucrarea lui Dumnezeu atotstapânitorul, care a facut ca mintea lui sa-oi uite de cele ce mai înainte a gândit sa faca. 

  29. Ermon oi prietenii to?i i-au spus: elefan?ii oi oastea, o, rege, sunt gata din porunca ta. 

  30. Iar el umplându-se de grea mânie pentru aceste cuvinte - pentru ca cu purtarea de grija a lui Dumnezeu i se risipise tot gândul cel despre acestea - oi cautând groaznic catre eu, a zis: 

  31. "De ar fi parin?ii tai aici sau fii fiilor, aceotia ar fi gata de mâncare fiarelor salbatice, încât s-ar satura din trupurile lor în locul nevinova?ilor Iudei, care, mie oi parin?ilor mei, întreaga oi nemutata credin?a au aratat. 

  32. ai de ce nu m-ao gândi la dragostea de a fi crescut împreuna oi la slujba ta, î?i ridicam via?a pentru acestea". 

  33. Atunci Ermon de naprazna s-a umplut de covâroitoare frica, oi cu vederea oi cu fa?a s-a speriat. 

  34. Iar prietenii s-au furioat trist unul câte unul oi pe cei aduna?i i-a slobozit pe fiecare la lucrul sau. 

  35. Iar Iudeii, auzind de purtarea regelui, au laudat pe luminatul Dumnezeu, Domnul oi împaratul împara?ilor, ca unii care au dobândit de la el acest ajutor. 

  36. Dupa aceea, iaraoi facând regele ospa? oi îndemnând pe oaspe?i sa fie cu voie buna, 

  37. A chemat pe Ermon oi cu înfricooare i-a zis: "De câte ori trebuie sa-?i poruncesc un lucru, netrebnicule? 

  38. ai acum înarmeaza elefan?ii pe mâine sa piarda pe iudei". 

  39. Iar rudeniile care oedeau împreuna cu el, mirându-se de acest nestatator gând, au zis acestea: 

  40. "Doamne! Pâna când ca pe niote dobitoace necuvântatoare ne vei ispiti, acum a treia oara poruncind sa-i piarda oi apoi când va sa faca, schimbându-?i gândul, iaraoi strici cele ce ai poruncit? 

  41. De aceea cetatea aceasta se tulbura aoteptând, ca de multe ori s-au adunat oi acum este primejdie sa nu se lase târâta spre tulburari". 

  42. Pentru aceea, regele, tocmai ca Falaris, s-a umplut de nesocotin?a oi de schimbarile sufletului, care s-au facut în el din pricina Iudeilor, nebagând nici o seama, cu juramânt spurcat s-a jurat cum ca el, fara de nici o zabava, îi va trimite la iad pe aceotia, aruncându-i la genunchii oi la picioarele fiarelor. 

  43. Dupa aceea porni-va razboi împotriva Iudeii, ca sa o faca tot una cu pamântul, cu foc oi cu sabie degrab sa o bata oi templul lor cel necalcat de el, cu foc sa-l arda curând, oi pentru cei ce aduc acolo jertfe, pustietate sa devina pentru toata vremea. 

  44. Atunci, bucurooi ducându-se prietenii oi rudeniile, cu credin?a rânduiau ootirile gata de paza în locurile cele mai potrivite ale ceta?ii. 

  45. Iar cel mai mare peste elefan?i a adus fiarele la patima nebuna - ca sa zicem aoa - cu bauturi foarte mirositoare oi cu vin netamâiat, groaznic pregatindu-le. 

  46. Drept aceea, catre luminarea de ziua, când era cetatea plina de nenumarata mul?ime care se îndrepta spre locul de alergare al cailor, el a intrat în palat ca sa pofteasca pe rege la priveliotea care fusese pregatita. 

  47. ai el umplându-oi mintea sa cea pagâna de mânie grea, cu toata greutatea împreuna cu fiarele s-a pornit, dorind sa vada cu inima tare oi cu ochii sai jalnica oi ticaloasa pieire a celor mai înainte însemna?i. 

  48. Iar când au vazut Iudeii pe la poarta praful elefan?ilor care ieoeau oi al ootirii celei înarmate, care venea pe urma, oi al picioarelor mul?imii oi au auzit larma cea cu groaznic sunet, 

  49. Socotind ca aceea este clipa cea mai de pe urma a vie?ii oi sfâroitul chinuitei aoteptari, spre jale oi plângere întorcându-se, se sarutau unul pe altul oi, îmbra?ioându-se, cadeau pe grumajii rudelor, parin?ii peste fii oi maicile peste fiice, oi unele având la sâni pruncii de curând nascu?i, îi aplecau sa suga laptele cel de pe urma. 

  50. ai aducându-oi aminte oi de ajutorin?ele cele de mai înainte, care li s-au facut din cer, to?i odata cazând cu fa?a la pamânt oi pe prunci luându-i de la sâni, 

  51. Au strigat cu glas foarte mare, rugându-se Celui Atotputernic, ca, cu aratarea sa se milostiveasca spre ei, cei ce sunt acum la por?ile pieirii. 

Capitolul 6.
Rugaciunea preotului Eleazar. Aratarea îngerilor aparatori. Întoarcerea fiarelor asupra ostaoilor. Schimbarea inimii regelui spre bine oi izbavirea Iudeilor. 

  1. Iar un oarecare Eleazar, om de treaba, unul din preo?ii ?arii, în vârsta batrâne?ilor fiind oi cu toata fapta vie?ii celei bune împodobit, potolind pe batrânii cei dimprejurul sau, chemând pe Dumnezeu cel sfânt, acesta s-a rugat: 

  2. "Împarate mare, ?iitorule prea înalte, atotputernice Dumnezeule! Cel ce toata zidirea o cârmuieoti, cauta cu milostivire, 

  3. Cauta spre samân?a lui Avraam, spre fiii lui Iacov celui sfin?it, poporul mootenirii Tale celei sfinte, cel ce este acum strain în pamânt strain oi care fara vina piere, Parinte! 

  4. Tu pe Faraon, regele Egiptului acestuia, cel ce avea multe, oi cel ce s-a înal?at cu seme?ie nelegiuita oi cu limba laudaroasa, împreuna cu ootirea lui cea trufaoa, în mare, îneca?i i-ai pierdut, cu lumina milii luminând pe neamul lui Israel. 

  5. Tu pe Sanherib, cel ce cu nenumarate puteri s-a seme?it, regele cel crud al Asirienilor, cel ce cu sabia supunea tot pamântul oi se ridica asupra sfintei Tale ceta?i, cu mândrie oi cu îndrazneala blasfemii graind, Doamne, l-ai înfrânt, luminat aratând neamurilor taria ta cea multa; 

  6. Tu pe cei trei tineri în Babilon care de buna voie oi-au dat focului via?a lor, ca sa nu se închine celor deoarte, racorind cuptorul cel aprins, i-ai izbavit, pazindu-le oi parul nevatamat, trimi?ând para focului asupra tuturor vrajmaoilor; 

  7. Tu pe Daniel, cel de învinuirile cele pline de pizma, aruncat în groapa spre mâncare leilor, nevatamat l-ai scos la lumina. 

  8. ai pe Iona cel hranit întru adâncuri, chinuit fara de cru?are în pântecele chitului, nevatamat la to?i ai lui l-ai aratat, o, Parinte! 

  9. ai acum nu zabovi mult milostive, scaparea tuturor, degraba Te arata celor din neamul lui Israel, care asuprit este de neamurile cele urâte oi fara de lege. 

  10. Iar daca, prin robirea în ?ara straina, ne-am întinat via?a cu faradelegi, scapa-ne din mâna vrajmaoilor nootri oi apoi pierde-ne, Doamne, cum vei vrea. 

  11. Ca sa nu se laude cei ce cugeta cele deoarte, din pricina pieirii celor iubi?i ai Tai, zicând: Nici Dumnezeul lor nu i-a izbavit. 

  12. Iar Tu, cel veonic, cel ce ai toata taria oi toata puterea, cauta acum oi ne miluieote pe noi, cei ce cu silnicia nedreapta a celor fara de lege, ca niote tâlhari, suntem omorâ?i. 

  13. Înfricooeaza neamurile cu puterea Ta cea nebiruita astazi, Cel ce po?i izbavi pe neamul lui Iacov. 

  14. ?ie se roaga toata mul?imea pruncilor oi parin?ii acestora cu lacrimi. 

  15. Vadit sa fie tuturor neamurilor ca eoti cu noi, Doamne, oi nu ?i-ai întors fa?a de la noi, ci, precum ai zis, ca nici în pamântul vrajmaoilor pe ai Tai nu i-ai trecut cu vederea, aoa savâroeote, Doamne". 

  16. Iar Eleazar, sfâroind rugaciunea, regele, cu fiarele oi cu tot alaiul ostaoesc, a venit la locul de alergare al cailor, 

  17. ai vazând Iudeii, au strigat tare la cer, încât oi vaile cele de aproape împreuna rasunând, mare plângere au facut în toata tabara. 

  18. Atunci marele, slavitul, atot?iitorul oi adevaratul Dumnezeu, aratând sfânta Sa fa?a, a deschis por?ile cele cereoti , din care doi slavi?i îngeri înfricooa?i la chip s-au pogorât vazu?i de to?i, afara de Iudei. 

  19. ai s-au aoezat în fa?a ootirii vrajmaoilor, oi puterea vrajmaoilor au umplut-o de zbucium oi de frica, oi cu obezi au legat-o din care nu s-au putut mioca, 

  20. ai sub frica a fost oi trupul regelui, îndraznirea lui cea cu grea mânie uitând-o. 

  21. ai s-au întors fiarele asupra puterii celei înarmate, care venea dinapoi, oi-i calcau e aceia oi-i pierdeau. 

  22. ai s-a întors mânia regelui spre jale oi spre lacrimi, din pricina celor ce uneltise mai înainte, 

  23. Ca auzind strigarea oi vazându-i pe to?i cu fa?a la pamânt spre pieire, lacrimând el, cu mânie pe prieteni îi mustra, zicând: 

  24. "Alaturi cu mine domni?i oi pe tirani i-a?i covâroit cu tirania oi pe mine însumi, cel care sunt al vostru binefacator, va ispiti?i sa ma lipsi?i de domnie oi de suflet, în ascuns uneltind cele ce nu folosesc domniei. 

  25. Cine a strâns aici pe cei care cu credin?a ne-au ?inut tariile ?arii, departându-i de la casele lor pe fiecare fara de socoteala? 

  26. Cine a chinuit aoa fara de cuviin?a pe cei care sunt din început cu bun cuget catre noi, înaintea tuturor neamurilor, oi de multe ori foarte rele primejdii au primit mai mult decât to?i oamenii? 

  27. Dezlega?i! Dezlega?i aceste nedrepte legaturi oi cu pace îi slobozi?i la casele lor, rugându-va sa se ierte cele mai înainte facute. 

  28. Slobozi?i pe fiii Atot?iitorului, cerescului Dumnezeu cel viu, caci ei din vremea stramooilor nootri oi pâna astazi fac sa propaoeasca pe deplin oi neîncetat treburile noastre". 

  29. Deci el acestea a zis; iar ei, îndata ce au fost dezlega?i, pe Sfântul Dumnezeu, Izbavitorul lor, L-au binecuvântat, caci au scapat de la moarte. 

  30. Dupa aceea, regele mergând în cetate oi chemând pe cel care era peste venituri, a poruncit ca vinuri oi celelalte, care sunt trebuincioase la ospa?, sa le dea pe oapte zile Iudeilor, judecând ca în locul în care li s-a parut ca vor pieri, în acela sa praznuiasca cu toata veselia zilele de izbavire. 

  31. Atunci cei care mai înainte erau asupri?i oi aproape de locuin?a mor?ilor, în care erau ca oi intra?i prin moartea cea amara oi plina de jale, desfatare de izbavire facând în locul cel gatit de pieire oi de îngropaciunea lor, cu tihna l-au împar?it plini de bucurie. 

  32. ai parasind glasul plângerii cel cu totul înlacrimat, au luat cântare parinteasca, laudând pe Izbavitorul oi Facatorul de minuni Dumnezeu oi toata plângerea oi vaietul lepadând, dan?uri de veselie au prins sa joace, în semn de pace oi de bucurie. 

  33. De asemenea oi regele, pentru acestea facând ospa? mare, neîncetat marturisire înal?a la cer cu mare cuviin?a pentru izbavirea cea minunata, ce s-a facut. 

  34. Iar cei care mai înainte cu bucurie îi rânduiau la pieire oi îi puneau sa fie mâncare pasarilor, au suspinat, cu ruoine îmbracându-se oi îndraznirea cea înfocata fiind stinsa fara de cinste. 

  35. Iar Iudeii, precum mai înainte am zis, întru veselie oi desfatare cu marturisiri bune oi cu cântari petreceau. 

  36. Apoi în privin?a aceasta au luat hotarâre de obote, pentru toata vremea robirii lor petrecuta între pagâni oi au rânduit ca neam de neam sa se ?ina aceste zile de veselie, care mai înainte s-au zis, nu pentru bautura oi pentru lacomie, ci pentru izbavirea cea facuta lor prin Dumnezeu. 

  37. ai s-au rugat de rege, cerându-i sa le dea voie sa se întoarca în ?ara lor. 

  38. Iar înscrierea lor s-a facut din douazeci oi cinci ale lui Pahon pâna în patru ale lui Epifi, în patruzeci de zile oi din cinci ale lui Epifi pâna la oapte, în trei zile, urma sa-i piarda, 

  39. Întru care cu mare marire aratând mila Sa, Stapânul tuturor, fara vatamare i-a izbavit deodata. 

  40. ai se ospatau, toate de la rege dându-li-se, pâna la a paisprezecea zi, în care au facut oi rugaciunea pentru slobozenia lor. 

  41. ai laudându-i regele catre mai marii ceta?ilor, a scris aceasta carte plina de marinimie, ce urmeaza mai jos: 

Capitolul 7.
Cartea regelui Ptolomeu catre supuoii sai, cu privire la întoarcerea Iudeilor. 

  1. "Regele Ptolomeu Filopator, celor mai mari din Egipt oi tuturor celor rândui?i peste treburile domneoti, bucurie oi sanatate. 

  2. Sanatooi suntem oi noi oi fiii nootri, îndreptându-ne marele Dumnezeu lucrurile dupa cum voim. 

  3. Unii dintre prieteni, cu rau narav adeseori îndemnându-se, ne-au facut ca sa adunam pe to?i Iudeii de sub stapânirea noastra la un loc, sa-i muncim ca pe niote vicleni cu mari chinuri, 

  4. Zicând ca, din cauza urii, pe care o au aceotia catre, toate neamurile, niciodata lucrurile noastre nu vor fi bine aoezate pâna ce se va face aceasta. 

  5. Pe aceotia lega?i aducându-i, cu batjocuri, ca pe niote robi oi mai vârtos ca pe niote vicleni, fara de nici o cercetare oi iscodire s-au apucat a-i ucide, mai cu salbatica cruzime fiind cuprinoi decât în datinile Sci?ilor. 

  6. Iar noi, pentru aceasta, aspru certându-i pe aceotia, dupa blânde?ea pe care o avem catre to?i oamenii, cu greu le-am cru?at via?a, cunoscând ca Dumnezeul cel ceresc apara oi scuteote pe Iudei, ca un tata care pururea ajuta pe fii; 

  7. Socotind oi prietenia, pe care au adeverit catre noi oi catre parin?ii nootri, cugetând bine dupa dreptate i-am slobozit pentru orice vina ar fi, 

  8. ai am poruncit fiecaruia, to?i la casele lor sa se întoarca în tot locul, oi nimeni întru nimic sa nu-i vatame, nici sa-i ocarasca pentru cele ce fara de socoteala s-au facut. 

  9. Ca sa oti?i ca asupra acestora, de vom meoteougi cu vreun rau vicleoug sau îi vom mâhni cu totul, nu pe om, ci pe Dumnezeul cel Preaînalt, Care stapâneote toata puterea, Împotrivitor noua spre izbândirea lucrurilor, totdeauna neaparat întru toate Îl vom avea. Fi?i sanatooi". 

  10. ai luând Iudeii de la rege cartea aceasta, nu s-au nevoit îndata a pleca, ci l-au rugat pentru cei din neamul Iudeilor, care de buna voie au facut rau înaintea lui Dumnezeu cel Sfânt oi legea lui Dumnezeu au calcat-o, sa li se faca prin ei mustrarea care li se cuvine, 

  11. Zicând ca cei care pentru pântece au calcat poruncile cele dumnezeieoti niciodata nu vor cugeta bine, nici poruncilor regelui nu vor fi credinciooi. 

  12. ai spunând ei adevarul, regele a primit oi, laudându-i, le-a dat voie sloboda la toate, ca pe cei care au calcat legea lui Dumnezeu sa-i piarda în tot locul cel de sub stapânirea sa, cu îndrazneala, fara de nici o împuternicire sau cercetare domneasca. 

  13. Atunci, facându-oi urari de plecare unii altora, precum se cadea, preo?ii oi toata mul?imea lor glasuind aliluia, cu bucurie s-au despar?it. 

  14. ai aoa pe cei care le cadea în mâna din cei pângari?i, care erau de un neam cu ei, pe drum îi certa oi cu aratari din lege îi omora. 

  15. ai în acea zi au omorât mai mult decât trei sute de barba?i oi s-au bucurat oi s-au veselit omorând pe cei fara de lege. 

  16. Iar cei ce s-au lipit de Dumnezeu pâna la moarte, desavâroit dobândirea izbavirii luând, au plecat din cetate, încununa?i cu toate felurile de flori cu bun miros, cu veselie oi cu strigate de laude oi cu cântari de toate viersurile, mul?umind Dumnezeului celui Sfânt al parin?ilor, Izbavitorul lui Israel. 

  17. ai sosind în Ptolemaida, care pentru firea locului se numeote Rodoforon (adica aducatoare de trandafir), unde-i aotepta tabara, dupa sfatul lor cel de obote, 

  18. aapte zile au facut acolo ospa? de izbavire, dându-le regele cu buna inima toate cele trebuincioase la calatorie fiecaruia pâna la casa lui. 

  19. ai sosind în pace cu cuvioase marturisiri, asemenea oi acolo au rânduit a ?ine aceste zile de veselie, 

  20. ai ei le-au sfin?it oi printr-o inscrip?ie sapata pe o columna, apoi au înal?at pe locul ospa?ului o casa de rugaciune oi s-au întors acasa sanatooi, liberi oi foarte veseli, scapa?i din primejdii, cu porunca regelui, pe uscat, pe mare oi pe fluviu. 

  21. ai mai multa putere decât mai înainte având între vrajmaoi, cu marire oi cu frica oi de nimeni întru nimic n-au fost tulbura?i în averile lor, 

  22. ai toate ale sale fiecare dupa scrisoare le-au luat, încât cei care aveau câte ceva de ale lor, cu mare frica li le da, slava desavâroita aducând lui Dumnezeu cel prea mare, pentru izbavirea lor. 

  23. Bine este cuvântat Dumnezeu, izbavitorul lui Israel, în vremuri veonice. Amin. 

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?vortodoxa=on&carte=3Macabei
Vă rugăm să respectați drepturile de autor