www.profamilia.ro /scriptura.asp?vortodoxa=on&carte=Cantari
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Sfânta Scriptura - text integral
versiunea ortodoxa

achizitionare: 20.07.2003

Cântarea Cântarilor

Capitolul 1.

  1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voin?a lui Dumnezeu, oi Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreuna cu to?i sfin?ii care sunt în toata Ahaia: 

  2. Har voua oi pace de la Dumnezeu Tatal nostru oi de la Domnul Iisus Hristos. 

  3. Binecuvântat este Dumnezeu oi Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Parintele îndurarilor oi Dumnezeul a toata mângâierea, 

  4. Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca sa putem sa mângâiem oi noi pe cei care se afla în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înoine suntem mângâia?i de Dumnezeu. 

  5. Ca precum prisosesc patimirile lui Hristos întru noi, aoa prisoseote prin Hristos oi mângâierea noastra. 

  6. Deci fie ca suntem strâmtora?i, este pentru a voastra mângâiere oi mântuire, fie ca suntem mângâia?i, este pentru a voastra mângâiere, care va da putere sa îndura?i cu rabdare aceleaoi suferin?e pe care le suferim oi noi. 

  7. ai nadejdea noastra este tare pentru voi, otiind ca precum sunte?i partaoi suferin?elor, aoa oi mângâierii. 

  8. Caci nu voim, fra?ilor, ca voi sa nu oti?i de necazul nostru, care ni s-a facut în Asia, ca peste masura, peste puteri, am fost îngreuia?i, încât nu mai nadajduiam sa mai scapam cu via?a. 

  9. Ci noi, în noi înoine, ne-am socotit ca osândi?i la moarte, ca sa nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu, Cel ce înviaza pe cei mor?i, 

  10. Care ne-a izbavit pe noi dintr-o moarte ca aceasta oi ne izbaveote oi în Care nadajduim ca înca ne va mai izbavi, 

  11. Ajutându-ne oi voi cu rugaciunea pentru noi, aoa încât darul acesta facut noua, prin rugaciunea multora, sa ne fie prilej de mul?umire adusa de catre mul?i, pentru noi. 

  12. Caci lauda noastra aceasta este: marturia conotiin?ei noastre ca am umblat în lume, oi mai ales la voi, în sfin?enie oi în cura?ie dumnezeiasca, nu în în?elepciune trupeasca, ci în harul lui Dumnezeu. 

  13. Caci nu va scriem voua altele decât cele ce citi?i oi în?elege?i. ai am nadejde ca pâna în sfâroit ve?i în?elege; 

  14. Dupa cum ne-a?i oi în?eles în parte, - ca noi suntem lauda voastra, precum oi voi lauda noastra, în ziua Domnului nostru Iisus. 

  15. Cu aceasta încredin?are voiam sa vin întâi la voi, ca sa ave?i bucurie a doua oara, 

  16. ai sa trec pe la voi în Macedonia oi din Macedonia iaraoi sa vin la voi oi sa fiu petrecut de voi în Iudeea. 

  17. Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu uourin?a? Sau cele ce hotarasc, le hotarasc trupeote ca la mine da, da sa fie oi nu, nu? 

  18. Credincios este Dumnezeu, ca n-a fost cuvântul nostru catre voi da oi nu. 

  19. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovaduit voua - prin noi, prin mine, prin Silvan oi prin Timotei - nu a fost da oi nu, ci da a fost în El. 

  20. Caci toate fagaduin?ele lui Dumnezeu, în El, sunt da; oi prin El, amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi. 

  21. Iar Cel ce ne întareote pe noi împreuna cu voi, în Hristos, oi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, 

  22. Care ne-a oi pecetluit pe noi oi a dat arvuna Duhului, în inimile noastre. 

  23. ai eu chem pe Dumnezeu marturie asupra sufletului meu, ca din cru?are pentru voi n-am venit înca la Corint. 

  24. Nu ca doar avem stapânire peste credin?a voastra, dar suntem împreuna-lucratori ai bucuriei voastre; caci sta?i tari în credin?a. 

Capitolul 2.

  1. ai am judecat în mine aceasta, sa nu vin iaraoi la voi cu întristare. 

  2. Caci daca eu va întristez, cine este cel care sa ma înveseleasca, daca nu cel întristat de mine? 

  3. ai v-am scris voua aceasta, ca nu cumva la venirea mea sa am întristare de la aceia care trebuie sa ma bucure, fiind încredin?at despre voi to?i ca bucuria mea este oi a voastra a tuturor. 

  4. Caci din multa suparare oi cu inima strânsa de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca sa va întrista?i, ci ca sa cunoaote?i dragostea pe care o am cu prisosin?a catre voi. 

  5. ai daca m-a întristat cineva, nu pe mine m-a întristat, ci în parte - ca sa nu spun mai mult - pe voi to?i. 

  6. Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta data de catre cei mai mul?i. 

  7. Aoa încât voi, dimpotriva, mai bine sa-l ierta?i oi sa-l mângâia?i, ca sa nu fie copleoit de prea multa întristare unul ca acesta. 

  8. De aceea va îndemn sa întari?i în el dragostea. 

  9. Caci pentru aceasta v-am oi scris, ca sa cunosc încercarea voastra, daca sunte?i ascultatori în toate. 

  10. Iar cui îi ierta?i ceva, îi iert oi eu; pentru ca oi eu, daca am iertat ceva, am iertat pentru voi, în fa?a lui Hristos, 

  11. Ca sa nu ne lasam covâroi?i de satana, caci gândurile lui nu ne sunt necunoscute. 

  12. ai venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui Hristos, oi uoa fiindu-mi deschisa în Domnul, 

  13. N-am avut odihna în duhul meu, fiindca n-am gasit pe Tit, fratele meu, ci despar?indu-ma de ei, am plecat în Macedonia. 

  14. Mul?umire fie adusa deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos oi descopera prin noi, în tot locul, mireasma cunootin?ei Sale! 

  15. Pentru ca suntem lui Dumnezeu buna mireasma a lui Hristos între cei ce se mântuiesc oi între cei ce pier; 

  16. Unora, adica, mireasma a mor?ii spre moarte, iar altora mireasma a vie?ii spre via?a. ai pentru acestea, cine e destoinic? 

  17. Caci nu suntem ca cei mul?i, care strica cuvântul lui Dumnezeu, ci graim ca din cura?ia inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. 

Capitolul 3.

  1. Au doara începem iaraoi sa spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie - cum au unii - de scrisori de lauda catre voi sau de la voi? 

  2. Scrisoarea noastra sunte?i voi, scrisa în inimile noastre, cunoscuta oi citita de to?i oamenii, 

  3. Aratându-va ca sunte?i scrisoare a lui Hristos, slujita de noi, scrisa nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii. 

  4. ai o astfel de încredere avem în Hristos fa?a de Dumnezeu; 

  5. Nu ca de la noi înoine suntem destoinici sa cugetam ceva ca de la noi înoine, ci destoinicia noastra este de la Dumnezeu, 

  6. Cel ce ne-a învrednicit sa fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru ca litera ucide, iar duhul face viu. 

  7. Iar daca slujirea cea spre moarte, sapata în litere, pe piatra, s-a facut întru slava, încât fiii lui Israel nu puteau sa-oi a?inteasca ochii la fa?a lui Moise, din pricina slavei celei trecatoare a fe?ei lui, 

  8. Cum sa nu fie mai mult întru slava slujirea Duhului? 

  9. Caci de a avut parte de slava slujirea care aduce osânda, cu mult mai mult prisoseote în slava slujirea drepta?ii. 

  10. ai nici macar nu este slavit ceea ce era slavit în aceasta privin?a, fa?a de slava cea covâroitoare. 

  11. Caci daca ce este trecator s-a savâroit prin slava, cu atât mai mult ce e netrecator va fi în  slava. 

  12. Având deci o astfel de nadejde, noi lucram cu multa îndrazneala, 

  13. ai nu ca Moise, care îoi punea un val pe fa?a sa, ca fiii lui Israel sa nu priveasca sfâroitul a ceea ce era trecator. 

  14. Dar min?ile lor s-au învârtooat, caci pâna în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, ramâne acelaoi val, neridicându-se, caci el se desfiin?eaza prin Hristos; 

  15. Ci pâna astazi, când se citeote Moise, sta un val pe inima lor; 

  16. Iar când se vor întoarce catre Domnul, valul se va ridica. 

  17. Domnul este Duh, oi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 

  18. Iar noi to?i, privind ca în oglinda, cu fa?a descoperita, slava Domnului, ne prefacem în acelaoi chip din slava în slava, ca de la Duhul Domnului. 

Capitolul 4.

  1. De aceea, având aceasta slujire, dupa cum am fost milui?i, nu ne pierdem nadejdea, 

  2. Ci ne-am lepadat de cele ascunse ale ruoinii, neumblând în vicleoug, nici stricând cuvântul lui Dumnezeu, ci facându-ne cunoscu?i prin aratarea adevarului fa?a de orice conotiin?a omeneasca înaintea lui Dumnezeu. 

  3. Iar daca Evanghelia noastra este înca acoperita, este pentru cei pierdu?i, 

  4. În care Dumnezeul veacului acestuia a orbit min?ile necredinciooilor, ca sa nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu. 

  5. Caci nu ne propovaduim pe noi înoine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi înoine suntem slugile voastre, pentru Iisus. 

  6. Fiindca Dumnezeu, Care a zis: "Straluceasca, din întuneric, lumina" - El a stralucit în inimile noastre, ca sa straluceasca cunootin?a slavei lui Dumnezeu, pe fa?a lui Hristos. 

  7. ai avem comoara aceasta în vase de lut, ca sa se învedereze ca puterea covâroitoare este a lui Dumnezeu oi nu de la noi, 

  8. În toate patimind necaz, dar nefiind strivi?i; lipsi?i fiind, dar nu deznadajdui?i; 

  9. Prigoni?i fiind, dar nu parasi?i; doborâ?i, dar nu nimici?i; 

  10. Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca oi via?a lui Iisus sa se arate în trupul nostru. 

  11. Caci pururea noi cei vii suntem da?i spre moarte pentru Iisus, ca oi via?a lui Iisus sa se arate în trupul nostru cel muritor. 

  12. Astfel ca în noi lucreaza moartea, iar în voi via?a. 

  13. Dar având acelaoi duh al credin?ei, - dupa cum este scris: "Crezut-am, pentru aceea am oi grait", - oi noi credem: pentru aceea oi graim, 

  14. atiind ca Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia oi pe noi cu Iisus oi ne va înfa?ioa împreuna cu voi. 

  15. Caci toate sunt pentru voi, pentru ca, înmul?indu-se harul sa prisoseasca prin mai mul?i mul?umirea, spre slava lui Dumnezeu. 

  16. De aceea nu ne pierdem curajul oi, chiar daca omul nostru cel din afara se trece, cel dinauntru însa se înnoieote din zi în zi. 

  17. Caci necazul nostru de acum, uoor oi trecator, ne aduce noua, mai presus de orice masura, slava veonica covâroitoare, 

  18. Neprivind noi la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sunt trecatoare, iar cele ce nu se vad sunt veonice. 

Capitolul 5.

  1. Caci otim ca, daca acest cort, locuin?a noastra pamânteasca, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casa nefacuta de mâna, veonica, în ceruri. 

  2. Caci de aceea oi suspinam, în acest trup, dorind sa ne îmbracam cu locuin?a noastra cea din cer, 

  3. Daca totuoi vom fi gasi?i îmbraca?i, iar nu goi. 

  4. Ca noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinam îngreuia?i, de vreme ce dorim sa nu ne scoatem haina noastra, ci sa ne îmbracam cu cealalta pe deasupra, ca ceea ce este muritor sa fie înghi?it de via?a. 

  5. Iar Cel ce ne-a facut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat noua arvuna Duhului. 

  6. Îndraznind deci totdeauna oi otiind ca, petrecând în trup, suntem departe de Domnul, 

  7. Caci umblam prin credin?a, nu prin vedere, 

  8. Avem încredere oi voim mai bine sa plecam din trup oi sa petrecem la Domnul. 

  9. De aceea ne oi straduim ca, fie ca petrecem în trup, fie ca plecam din el, sa fim bineplacu?i Lui. 

  10. Pentru ca noi to?i trebuie sa ne înfa?ioam înaintea scaunului de judecata al lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau. 

  11. Cunoscând deci frica de Domnul, cautam sa înduplecam pe oameni, dar lui Dumnezeu Îi suntem binecunoscu?i oi nadajduiesc ca suntem binecunoscu?i oi în cugetele voastre. 

  12. Caci nu va spunem iaraoi cine suntem, ci va dam prilej de lauda pentru noi, ca sa ave?i ce sa spune?i acelora care se lauda cu fa?a oi nu cu inima. 

  13. Caci, daca ne-am ieoit din fire, este pentru Dumnezeu, iar daca suntem cu mintea întreaga, este pentru voi. 

  14. Caci dragostea lui Hristos ne stapâneote pe noi care socotim aceasta, ca daca unul a murit pentru to?i, au murit deci to?i. 

  15. ai a murit pentru to?i, ca cei ce viaza sa nu mai loruoi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit oi a înviat. 

  16. De aceea, noi nu mai otim de acum pe nimeni dupa trup; chiar daca am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cunoaotem. 

  17. Deci, daca este cineva în Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi. 

  18. ai toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împacat cu Sine prin Hristos oi Care ne-a dat noua slujirea împacarii. 

  19. Pentru ca Dumnezeu era în Hristos, împacând lumea cu Sine însuoi, nesocotindu-le greoelile lor oi punând în noi cuvântul împacarii. 

  20. În numele lui Hristos, aoadar, ne înfa?ioam ca mijlocitori, ca oi cum Însuoi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Va rugam, în numele lui Hristos, împaca?i-va cu Dumnezeu! 

  21. Caci pe El, Care n-a cunoscut pacatul, L-a facut pentru noi pacat, ca sa dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu. 

Capitolul 6.

  1. Fiind, dar, împreuna-lucratori cu Hristos, va îndemnam sa nu primi?i în zadar harul lui Dumnezeu. 

  2. Caci zice: "La vreme potrivita te-am ascultat oi în ziua mântuirii te-am ajutat"; iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mântuirii, 

  3. Nedând nici o sminteala întru nimic, ca sa nu fie slujirea noastra defaimata, 

  4. Ci în toate înfa?ioându-ne pe noi înoine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multa rabdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorari, 

  5. În batai, în temni?a, în tulburari, în osteneli, în privegheri, în posturi; 

  6. În cura?ie, în cunootin?a, în îndelunga-rabdare, în bunatate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefa?arnica; 

  7. În cuvântul adevarului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele drepta?ii, cele de-a dreapta oi cele de-a stânga, 

  8. Prin slava oi necinste, prin defaimare oi lauda; ca niote amagitori, deoi iubitori de adevar, 

  9. Ca niote necunoscu?i, deoi bine cunoscu?i, ca fiind pe pragul mor?ii, deoi iata ca traim, ca niote pedepsi?i, dar nu ucioi; 

  10. Ca niote întrista?i, dar pururea bucurându-ne; ca niote saraci, dar pe mul?i îmboga?ind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stapânesc. 

  11. O, corintenilor, gura noastra s-a deschis catre voi, inima noastra s-a largit. 

  12. În inima noastra nu sunte?i la strâmtorare; dar strâmtorare este pentru noi, în inimile voastre. 

  13. Plati?i-mi oi voi aceeaoi plata, va vorbesc ca unor copii ai mei - largi?i oi voi inimile voastre! 

  14. Nu va înjuga?i la jug strain cu cei necredinciooi, caci ce înso?ire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce împartaoire are lumina cu întunericul? 

  15. ai ce învoire este între Hristos oi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? 

  16. Sau ce în?elegere este între templul lui Dumnezeu oi idoli? Caci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis ca: "Voi locui în ei oi voi umbla oi voi fi Dumnezeul lor oi ei vor fi poporul Meu". 

  17. De aceea: "Ieoi?i din mijlocul lor oi va osebi?i, zice Domnul, oi de ce este necurat sa nu va atinge?i oi Eu va voi primi pe voi. 

  18. ai voi fi voua tata, oi ve?i fi Mie fii oi fiice", zice Domnul Atot?iitorul. 

Capitolul 7.

  1. Având deci aceste fagaduin?e, iubi?ilor, sa ne cura?im pe noi de toata întinarea trupului oi a duhului, desavâroind sfin?enia în frica lui Dumnezeu. 

  2. Face?i-ne loc în inimile voastre! N-am nedrepta?it pe nimeni; n-am vatamat pe nimeni, n-am înoelat pe nimeni. 

  3. Nu o spun spre osândirea voastra, caci v-am spus înainte ca sunte?i în inimile noastre, ca împreuna sa murim oi împreuna sa traim. 

  4. Multa îmi este încrederea în voi! Multa îmi este lauda pentru voi! Umplutu-m-am de mângâiere! Cu tot necazul nostru, sunt covâroit de bucurie! 

  5. Caci, dupa ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihna, necaji?i fiind în tot felul: din afara lupte, dinauntru temeri. 

  6. Dar Dumnezeu, Cel ce mângâie pe cei smeri?i, ne-a mângâiat pe noi cu venirea lui Tit. 

  7. ai nu numai cu venirea lui, ci oi cu mângâierea cu care el a fost mângâiat la voi, vestindu-ne noua dorin?a voastra, plânsul vostru, râvna voastra pentru mine, ca eu mai mult sa ma bucur. 

  8. Ca, chiar daca v-am întristat prin scrisoare, nu-mi pare rau, deoi îmi parea rau; caci vad ca scrisoarea aceea, fie oi numai pentru un timp, v-a întristat. 

  9. Acum ma bucur, nu pentru ca v-a?i întristat, ci pentru ca v-a?i întristat spre pocain?a. Caci v-a?i întristat dupa Dumnezeu, ca sa nu fi?i întru nimic pagubi?i de catre noi. 

  10. Caci întristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocain?a spre mântuire, fara parere de rau; iar întristarea lumii aduce moarte. 

  11. Ca iata, însaoi aceasta, ca v-a?i întristat dupa Dumnezeu, câta sârguin?a v-a adus, ba înca oi dezvinova?ire oi mâhnire oi teama oi dorin?a oi râvna oi ispaoire! Întru totul a?i dovedit ca voi înoiva sunte?i cura?i în acest lucru. 

  12. Deci, deoi v-am scris, aceasta n-a fost din cauza celui ce a nedrepta?it, nici din cauza celui ce a fost nedrepta?it, ci ca sa ne învedereze la voi sârguin?a voastra pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 

  13. De aceea, ne-am mângâiat; dar pe lânga mângâierea noastra, ne-am bucurat peste masura mai ales de bucuria lui Tit, caci duhul lui s-a liniotit din partea voastra a tuturor. 

  14. Caci daca m-am laudat înaintea lui cu ceva pentru voi, n-am fost dat de ruoine; ci precum toate vi le-am grait întru adevar, aoa oi lauda noastra pentru Tit s-a facut adevar. 

  15. ai inima lui este oi mai mult la voi, aducându-oi aminte de ascultarea voastra a tuturor, cum l-a?i primit cu frica oi cu cutremur. 

  16. Ma bucur ca în toate pot sa ma încred în voi. 

Capitolul 8.

  1. ai va fac cunoscut, fra?ilor, harul lui Dumnezeu cel daruit în Bisericile Macedoniei; 

  2. Ca în multa lor încercare de necaz, prisosul bucuriei lor oi saracia lor cea adânca au sporit în boga?ia darniciei lor, 

  3. Caci marturisesc ca de voia lor au dat, dupa putere oi peste putere, 

  4. Cu multa rugaminte cerând har de a lua oi ei parte la ajutorarea sfin?ilor. 

  5. ai au facut nu dupa cum au nadajduit, ci s-au dat pe ei înoioi întâi Domnului oi apoi noua, prin voia lui Dumnezeu, 

  6. Încât am rugat pe Tit ca, precum a început dinainte, aoa sa oi desavâroeasca, la voi, oi darul acesta. 

  7. Ci precum întru toate prisosi?i: în credin?a, în cuvânt, în cunootin?a, în orice sârguin?a, în iubirea voastra catre noi, aoa oi în acest dar sa prisosi?i. 

  8. Nu cu porunca o spun, ci încercând oi cura?ia dragostei voastre, prin sârguin?a altora. 

  9. Caci cunoaote?i harul Domnului nostru Iisus Hristos, ca El, bogat fiind, pentru voi a saracit, ca voi cu saracia Lui sa va îmboga?i?i. 

  10. ai sfat va dau în aceasta: ca aceasta va este de folos voua, care înca de anul trecut a?i început nu numai sa face?i, ci sa oi voi?i. 

  11. Duce?i dar acum pâna la capat fapta, ca precum a?i fost gata sa voi?i, tot aoa sa oi îndeplini?i din ce ave?i. 

  12. Caci daca este bunavoin?a, bine primit este darul, dupa cât are cineva, nu dupa cât nu are. 

  13. Nu doar ca sa fie altora uourare, iar voua necaz, ci ca sa fie potrivire: 

  14. Prisosin?a voastra sa împlineasca lipsa acelora, pentru ca oi prisosin?a lor sa împlineasca lipsa voastra, spre a fi potrivire, 

  15. Precum este scris: "Celui cu mult nu i-a prisosit, oi celui cu pu?in nu i-a lipsit". 

  16. Mul?umire fie adusa lui Dumnezeu, Care a dat aceeaoi râvna pentru voi în inima lui Tit. 

  17. Caci, pe de o parte, a primit îndemnul nostru, iar, pe de alta parte, facându-se oi mai sârguitor, de buna voie a plecat catre voi. 

  18. ai am trimis împreuna cu el oi pe fratele a carui lauda, întru Evanghelie, este în toate Bisericile; 

  19. Dar nu numai atât, ci este oi ales de catre Biserici ca împreuna-calator cu noi la darul acesta, slujit de noi, spre slava Domnului însuoi oi spre osârdia noastra. 

  20. Prin aceasta ne ferim ca sa nu ne defaimeze cineva, în aceasta îmbelougata strângere de daruri, de care ne îngrijim noi. 

  21. Pentru ca ne îngrijim de cele bune nu numai înaintea Domnului, ci oi înaintea oamenilor. 

  22. ai l-am trimis împreuna cu ei oi pe fratele nostru, pe care l-am încercat în multe, de multe ori, ca fiind sârguitor, iar acum este oi mai sârguitor, prin multa încredere în voi. 

  23. Astfel, daca e vorba de Tit, el este înso?itorul meu oi împreuna-lucrator la voi; daca e vorba despre fra?ii nootri, ei sunt apostoli ai Bisericilor, slava a lui Hristos. 

  24. Arata?i deci catre ei, în fa?a Bisericilor, dovada dragostei voastre, ca oi a laudei noastre pentru voi. 

Capitolul 9.

  1. Despre strângerea de ajutoare pentru sfin?i îmi este de prisos sa va scriu. 

  2. Ca otiu bunavoin?a voastra, cu care, pentru voi, ma laud catre macedoneni; ca Ahaia s-a pregatit din anul trecut, oi râvna voastra a însufle?it pe cei mai mul?i. 

  3. Am trimis dar pe fra?i, ca lauda noastra pentru voi, în privin?a aceasta, sa nu fie zadarnica, ci sa fi?i gata, precum ziceam, 

  4. Ca nu cumva, când macedonenii vor veni împreuna cu mine oi va vor gasi nepregati?i, sa fim ruoina?i noi, ca sa nu zicem voi, în aceasta lauda încrezatoare. 

  5. Am socotit deci ca este nevoie sa îndemn pe fra?i sa vina întâi la voi oi sa pregateasca darul vostru cel dinainte fagaduit, ca el sa fie gata, aoa ca un dar, nu ca o fapta de zgârcenie. 

  6. Aceasta însa zic: Cel ce seamana cu zgârcenie, cu zgârcenie va oi secera, iar cel ce seamana cu darnicie, cu darnicie va oi secera. 

  7. Fiecare sa dea cum socoteote cu inima sa, nu cu parere de rau, sau de sila, caci Dumnezeu iubeote pe cel care da cu voie buna. 

  8. ai Dumnezeu poate sa înmul?easca tot harul la voi, ca, având totdeauna toata îndestularea în toate, sa prisosi?i spre tot lucrul bun, 

  9. Precum este scris: "Împar?it-a, dat-a saracilor; dreptatea Lui ramâne în veac". 

  10. Iar Cel ce da samân?a semanatorului oi pâine spre mâncare, va va da oi va înmul?i samân?a voastra oi va face sa creasca roadele drepta?ii voastre, 

  11. Ca întru toate sa va îmboga?i?i, spre toata darnicia care aduce prin noi mul?umire lui Dumnezeu. 

  12. Pentru ca slujirea acestui dar nu numai ca împlineote lipsurile sfin?ilor, ci prisoseote prin multe mul?umiri în fa?a lui Dumnezeu; 

  13. Slavind ei pe Dumnezeu, prin adeverirea acestei ajutorari, pentru supunerea marturisirii voastre Evangheliei lui Hristos oi pentru darnicia împartaoirii catre ei oi catre to?i, 

  14. Se roaga pentru voi, oi va iubesc pentru harul lui Dumnezeu cel ce prisoseote la voi. 

  15. Iar lui Dumnezeu mul?umire pentru darul Sau cel negrait. 

Capitolul 10.

  1. Însumi eu, Pavel, va îndemn prin blânde?ea oi îngaduin?a lui Hristos - eu care de fa?a sunt smerit între voi, dar, în lipsa, îndraznesc fa?a de voi S 

  2. Va rog, dar, sa nu ma sili?i, când voi fi de fa?a, sa îndraznesc cu încrederea cu care gândesc ca voi îndrazni împotriva unora care ne socotesc ca umblam dupa trup. 

  3. Pentru ca, deoi umblam în trup, nu ne luptam trupeote. 

  4. Caci armele luptei noastre nu sunt trupeoti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre darâmarea întariturilor. Noi surpam iscodirile min?ii, 

  5. ai toata trufia care se ridica împotriva cunoaoterii lui Dumnezeu oi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos, 

  6. ai gata suntem sa pedepsim toata neascultarea, atunci când supunerea voastra va fi deplina. 

  7. Judeca?i lucrurile aoa cum se arata: daca cineva are încredere în sine ca este al lui Hristos, sa gândeasca iaraoi de la sine aceasta, ca precum este el al lui Hristos, tot aoa suntem oi noi. 

  8. ai chiar de ma voi lauda, ceva mai mult, cu puterea noastra, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidirea, iar nu spre darâmarea voastra, nu ma voi ruoina, 

  9. Ca sa nu par ca v-ao înfricooa prin scrisori. 

  10. Ca scrisorile lui, zic ei, sunt grele oi tari, dar înfa?ioarea trupului este slaba oi cuvântul lui este dispre?uit. 

  11. Cel ce vorbeote astfel sa-oi dea seama ca aoa cum suntem cu cuvântul prin scrisori, când nu suntem de fa?a, tot aoa suntem oi cu fapta, când suntem de fa?a. 

  12. Caci nu îndraznim sa ne numaram sau sa ne asemanam cu unii care se lauda singuri; dar aceia, masurându-se oi asemanându-se pe ei cu ei înoioi, nu au pricepere. 

  13. Iar noi nu ne vom lauda fara masura, ci dupa masura dreptarului cu care ne-a masurat noua Dumnezeu, ca sa ajungem oi pâna la voi. 

  14. Caci nu ne întindem peste masura, ca oi cum n-am fi ajuns la voi, caci am oi ajuns cu Evanghelia lui Hristos pâna la voi. 

  15. Nu ne laudam peste masura cu ostenelile altora, ci avem nadejde ca, tot crescând credin?a voastra, ne vom mari în voi cu prisosin?a, dupa masura noastra, 

  16. Ca sa propovaduim Evanghelia oi în ?inuturile de dincolo de voi, dar fara sa ne laudam cu masura straina, în cele de-a gata. 

  17. Iar cel ce se lauda, în Domnul sa se laude. 

  18. Pentru ca nu cel ce se lauda singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl lauda. 

Capitolul 11.

  1. O, de mi-a?i îngadui pu?ina neîn?elep?ie! Dar îmi oi îngadui?i, 

  2. Caci va râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu, pentru ca v-am logodit unui singur barbat, ca sa va înfa?ioez lui Hristos fecioara neprihanita. 

  3. Dar ma tem ca nu cumva, precum oarpele a amagit pe Eva în viclenia lui, tot aoa sa se abata oi gândurile voastre de la cura?ia oi nevinova?ia cea în Hristos. 

  4. Caci daca cel ce vine va propovaduieote un alt Iisus, pe care nu l-am propovaduit noi, sau lua?i un alt duh, pe care nu l-a?i luat, sau alta evanghelie pe care nu a?i primit-o, - voi l-a?i îngadui foarte bine. 

  5. Dar eu socotesc ca nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli. 

  6. ai chiar daca sunt neiscusit în cuvânt, nu însa în cunootin?a, ci v-am dovedit-o în totul fa?a de voi to?i. 

  7. Sau am facut pacat ca v-am propovaduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-ma pe mine însumi, pentru ca voi sa va înal?a?i? 

  8. Alte Biserici am pradat, luând plata ca sa va slujesc pe voi. 

  9. ai de fa?a fiind la voi oi în lipsuri aflându-ma, n-am facut suparare nimanui. Caci în cele ce mi-au lipsit, m-au îndestulat fra?ii veni?i din Macedonia. ai în toate m-am pazit oi ma voi pazi, sa nu va fiu povara. 

  10. Este în mine adevarul lui Hristos, ca lauda aceasta nu-mi va fi îngradita în ?inuturile Ahaei. 

  11. Pentru ce? Pentru ca nu va iubesc? Dumnezeu otie! 

  12. Dar ceea ce fac, voi face oi în viitor, ca sa tai pricina celor ce poftesc pricina, pentru a se afla ca oi noi în ceea ce se lauda. 

  13. Pentru ca unii ca aceotia sunt apostoli mincinooi, lucratori vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. 

  14. Nu este de mirare, deoarece însuoi satana se preface în înger al luminii. 

  15. Nu este deci lucru mare daca oi slujitorii lui iau chip de slujitori ai drepta?ii, al caror sfâroit va fi dupa faptele lor. 

  16. Iaraoi zic: Sa nu ma socoteasca cineva ca sunt fara minte, iar de nu primi?i-ma macar ca pe un fara-de-minte, ca sa ma laud oi eu pu?in. 

  17. Ceea ce graiesc, nu dupa Domnul graiesc, ci ca în neîn?elep?ie, în aceasta stare de lauda. 

  18. Deoarece mul?i se lauda dupa trup, ma voi lauda oi eu. 

  19. Pentru ca voi, în?elep?i fiind, îngadui?i bucuros pe cei neîn?elep?i. 

  20. Caci de va robeote cineva, de va manânca cineva, de va ia ce e al vostru, de va priveote cineva cu mândrie, de va loveote cineva peste obraz, - rabda?i. 

  21. Spre necinste o spun, ca noi ne-am aratat slabi. Dar în orice ar cuteza cineva - întru neîn?elep?ie zic, - cutez oi eu! 

  22. Sunt ei evrei? Sunt oi eu. Sunt ei israeli?i? Israelit sunt oi eu. Sunt ei samân?a lui Avraam? Sunt oi eu. 

  23. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneote spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în batai peste masura, la moarte adeseori. 

  24. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fara una. 

  25. De trei ori am fost batut cu vergi; o data am fost batut cu pietre; de trei ori s-a sfarâmat corabia cu mine; o noapte oi o zi am petrecut în largul marii. 

  26. În calatorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la pagâni; în primejdii în ceta?i, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fra?ii cei mincinooi; 

  27. În osteneala oi în truda, în privegheri adeseori, în foame oi în sete, în posturi de multe ori, în frig oi în lipsa de haine. 

  28. Pe lânga cele din afara, ceea ce ma împresoara în toate zilele este grija de toate Bisericile. 

  29. Cine este slab oi eu sa nu fiu slab? Cine se sminteote oi eu sa nu ard? 

  30. Daca trebuie sa ma laud, ma voi lauda cu cele ale slabiciunii mele! 

  31. Dumnezeu oi Tatal Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, otie ca nu mint! 

  32. În Damasc, dregatorul regelui Areta pazea cetatea Damascului, ca sa ma prinda, 

  33. ai printr-o fereastra am fost lasat în jos, peste zid, într-un coo, oi am scapat din mâinile lui. 

Capitolul 12.

  1. Daca trebuie sa ma laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuoi la vedenii oi la descoperiri de la Domnul. 

  2. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu otiu; fie în afara de trup, nu otiu, Dumnezeu otie - a fost rapit unul ca acesta pâna la al treilea cer. 

  3. ai-l otiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afara de trup, nu otiu, Dumnezeu otie S 

  4. Ca a fost rapit în rai oi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca. 

  5. Pentru unul ca acesta ma voi lauda; iar pentru mine însumi nu ma voi lauda decât numai în slabiciunile mele. 

  6. Caci chiar daca ao vrea sa ma laud, nu voi fi fara minte, caci voi spune adevarul; dar ma feresc de aceasta, ca sa nu ma socoteasca nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine. 

  7. ai pentru ca sa nu ma trufesc cu mare?ia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc. 

  8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca sa-l îndeparteze de la mine; 

  9. ai mi-a zis: Î?i este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavâroeote în slabiciune. Deci, foarte bucuros, ma voi lauda mai ales întru slabiciunile mele, ca sa locuiasca în mine puterea lui Hristos. 

  10. De aceea ma bucur în slabiciuni, în defaimari, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorari pentru Hristos, caci, când sunt slab, atunci sunt tare. 

  11. M-am facut ca unul fara minte, laudându-ma. Voi m-a?i silit! Caci se cuvenea sa vorbi?i voi de bine despre mine, pentru ca nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli, deoi nu sunt nimic. 

  12. Dovezile mele de apostol s-au aratat la voi în toata rabdarea, prin semne, prin minuni oi prin puteri. 

  13. Caci cu ce sunte?i voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât numai ca eu nu v-am fost povara? Darui?i-mi mie aceasta nedreptate. 

  14. Iata, a treia oara sunt gata sa vin la voi oi nu va voi fi povara, caci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru ca nu copiii sunt datori sa agoniseasca pentru parin?i, ci parin?ii pentru copii. 

  15. Deci eu foarte bucuros voi cheltui oi ma voi cheltui pentru sufletele voastre, deoi, iubindu-va mai mult, eu sunt iubit mai pu?in. 

  16. Dar fie! Eu nu v-am împovarat. Ci, fiind iste?, v-am prins cu înoelaciune. 

  17. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis? 

  18. L-am rugat pe Tit oi am trimis, împreuna cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi în acelaoi duh? N-am calcat noi pe aceleaoi urme? 

  19. De mult vi se pare ca ne aparam fa?a de voi. Dar noi graim în Hristos, înaintea lui Dumnezeu. ai toate acestea, iubi?ii mei, pentru zidirea voastra. 

  20. Caci ma tem ca nu cumva venind, sa nu va gasesc pe voi aoa precum voiesc, iar eu sa fiu gasit de voi aoa precum nu voi?i; ma tem adica de certuri, de pizma, de mânii, de întarâtari, de clevetiri, de murmure, de îngâmfari, de tulburari; 

  21. Ma tem ca nu cumva, venind iaraoi, sa ma umileasca Dumnezeul meu la voi oi sa plâng pe mul?i care au pacatuit înainte oi nu s-au pocait de necura?ia oi de desfrânarea oi de necumpatarea pe care le-au facut. 

Capitolul 13.

  1. A treia oara vin la voi. În gura a doi sau trei martori va sta tot cuvântul. 

  2. Am spus dinainte oi spun iaraoi dinainte, ca atunci când am fost de fa?a a doua oara, oi acum, nefiind de fa?a, scriu celor ce au pacatuit înainte oi tuturor celorlal?i ca, de voi veni iaraoi, nu voi cru?a, 

  3. De vreme ce voi cauta?i dovada ca Hristos graieote întru mine, Care nu este slab fa?a de voi, ci puternic în voi. 

  4. Caci, deoi a fost rastignit din slabiciune, din puterea lui Dumnezeu este însa viu. ai noi suntem slabi întru El, dar vom fi împreuna cu El, din puterea lui Dumnezeu fa?a de voi. 

  5. Cerceta?i-va pe voi înoiva daca sunte?i în credin?a; încerca?i-va pe voi înoiva. Sau nu va cunoaote?i voi singuri bine ca Hristos Iisus este întru voi? Afara numai daca nu sunte?i netrebnici. 

  6. Nadajduiesc însa ca ve?i cunoaote ca noi nu suntem netrebnici. 

  7. ai ne rugam lui Dumnezeu ca sa nu savâroi?i voi nici un rau, nu ca sa ne aratam noi încerca?i, ci pentru ca voi sa face?i binele, iar noi sa fim ca niote netrebnici. 

  8. Caci împotriva adevarului n-avem nici o putere; avem pentru adevar. 

  9. Caci ne bucuram când noi suntem slabi, iar voi sunte?i tari. Aceasta oi cerem în rugaciunea noastra: desavâroirea voastra. 

  10. Pentru aceea va scriu acestea, nefiind de fa?a, ca atunci, când voi fi de fa?a, sa nu cutez cu asprime, dupa puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre darâmare. 

  11. Deci, fra?ilor, bucura?i-va! Desavâroi?i-va, mângâia?i-va, fi?i uni?i în cuget, trai?i în pace oi Dumnezeul dragostei oi al pacii va fi cu voi. 

  12. Îmbra?ioa?i-va unii pe al?ii cu sarutare sfânta. Sfin?ii to?i va îmbra?ioeaza. 

  13. Harul Domnului nostru Iisus Hristos oi dragostea lui Dumnezeu oi împartaoirea Sfântului Duh sa fie cu voi cu to?i! 

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?vortodoxa=on&carte=Cantari
Vă rugăm să respectați drepturile de autor