www.profamilia.ro /scriptura.asp?vortodoxa=on&carte=Ecclesiastul
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Sfânta Scriptura - text integral
versiunea ortodoxa

achizitionare: 20.07.2003

Ecclesiastul

Capitolul 1.

  1. Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim. 

  2. Deoertaciunea deoertaciunilor, zice Ecclesiastul, deoertaciunea deoertaciunilor, toate sunt deoertaciuni! 

  3. Ce folos are omul din toata truda lui cu care se trudeote sub soare? 

  4. Un neam trece oi altul vine, dar pamântul ramâne totdeauna! 

  5. Soarele rasare, soarele apune oi zoreote catre locul lui ca sa rasara iaraoi. 

  6. Vântul sufla catre miazazi, vântul se întoarce catre miazanoapte oi, facând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. 

  7. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, caci ele se întorc din nou la locul din care au plecat. 

  8. Toate lucrurile se zbuciuma mai mult decât poate omul sa o spuna: ochiul nu se satura de câte vede oi urechea nu se umple de câte aude. 

  9. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, oi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare. 

  10. Daca este vreun lucru despre care sa se spuna: "Iata ceva nou!" aceasta a fost în vremurile stravechi, de dinaintea noastra. 

  11. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, oi tot aoa despre cei ce vor veni pe urma; nici o pomenire nu va fi la urmaoii lor. 

  12. Eu  Ecclesiastul  am fost regele lui Israel în Ierusalim. 

  13. ai m-am sârguit în inima mea sa cercetez oi sa iau aminte cu în?elepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca sa se chinuiasca întru el. 

  14. M-am uitat cu luare aminte la toate lucrarile care se fac sub soare oi iata: totul este deoertaciune oi vânare de vânt. 

  15. Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta oi ceea ce lipseote nu se poate numara. 

  16. Grait-am în inima mea: Cu adevarat am adunat oi am strâns în?elepciune - mai mult decât to?i cei care au fost înaintea mea în Ierusalim caci inima mea a avut cu beloug în?elepciune oi otiind. 

  17. ai mi-am silit inima ca sa patrund în?elepciunea oi otiin?a, nebunia oi prostia, dar am în?eles ca oi aceasta este vânare de vânt, 

  18. Ca unde este multa în?elepciune este oi multa amaraciune, oi cel ce îoi înmul?eote otiin?a îoi sporeote suferin?a. 

Capitolul 2.

  1. Graiam inimii mele: "Vino sa te ispitesc cu veselia oi sa te fac sa guoti placerea!" ai iata ca oi aceasta este deoertaciune. 

  2. "E nebunie!" am zis despre râs. ai despre veselie: "La ce poate sa foloseasca!" 

  3. Am cugetat apoi în inima mea, sa desfatez trupul meu cu vin - pe când cugetul meu umbla dupa în?elepciune oi cerceta nebunia - pâna ce voi vedea ceea ce este bun pentru fiii oamenilor sa faca sub cer în vremea vie?ii lor. 

  4. Am început lucrari mari: am zidit case, am sadit vii, 

  5. Am facut gradini oi parcuri oi am sadit în ele tot felul de pomi roditori; 

  6. Mi-am facut iazuri, ca sa pot uda din ele o dumbrava unde creoteau copacii; 

  7. Am cumparat robi oi roabe oi am avut feciori nascu?i în casa, asemenea oi turme de vite, oi oi fara de numar, mai mult decât to?i cei care au fost înaintea mea în Ierusalim. 

  8. Am strâns aur oi argint oi numar mare de regi oi de satrapi; am adus cântare?i oi cântare?e oi desfatarea fiilor anului mi-am agonisit: o prin?esa oi alte prin?ese. 

  9. Am fost mare oi am întrecut pe to?i cei ce au trait înaintea mea în Ierusalim oi în?elepciunea a ramas cu mine. 

  10. ai tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte oi n-am oprit inima mea de la nici o veselie, caci inima mea s-a bucurat de toata osteneala mea, oi aceasta mi-a fost partea din toata munca mea. 

  11. Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au facut mâinile mele oi la truda cu care m-am trudit ca sa le savâroesc oi iata, totul este deoertaciune oi vânare de vânt oi fara nici un folos sub soare. 

  12. ai mi-am întors privirea sa vad în?elepciunea, nebunia oi prostia. Caci ce poate sa faca un om de rând peste ceea ce a facut un rege? 

  13. Atunci m-am încredin?at ca în?elepciunea are întâietate asupra nebuniei tot atât cât are lumina asupra întunericului. 

  14. În?eleptul are ochii în cap, iar nebunul merge întru întuneric. Dar am cunoscut oi eu ca aceeaoi soarta vor avea to?i. 

  15. Deci am zis în inima mea: "Aceeaoi soarta ca oi cel nebun avea-voi oi eu; atunci la ce îmi foloseote în?elepciunea?" ai am zis în mintea mea ca oi aceasta este deoertaciune. 

  16. Caci pomenirea celui în?elept ca oi a celui nebun nu este veonica, fiindca în zilele ce vor veni amândoi vor fi uita?i; atunci în?eleptul moare ca oi nebunul. 

  17. Drept aceea am urât via?a, caci rele sunt cele ce se fac sub soare; oi totul este deoertaciune oi vânare de vânt. 

  18. ai am urât toata munca pe care am muncit-o sub soare, fiindca voi lasa-o omului care va veni dupa mine. 

  19. ai cine otie daca el va fi în?elept sau nebun! ai el va face ce va gasi cu cale din tot lucrul cu care m-am trudit oi m-am chibzuit sub soare! ai aceasta este deoertaciune! 

  20. ai am început sa ma las deznadejdii pentru toata munca cea de sub soare, 

  21. Caci un om care a pus în lucrul lui în?elepciune oi otiin?a oi a avut izbânda, îl împarte cu cel care n-a lucrat. ai aceasta aste deoertaciune oi un rau nespus de mare. 

  22. Oare, ce-i ramâne omului din toata munca lui oi din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare? 

  23. Toate zilele lui nu sunt decât suferin?a oi îndeletnicirea lui nu-i decât necaz; nici chiar noaptea n-are odihna inima lui. ai aceasta este deoertaciune! 

  24. Nimic nu este mai bun pentru om decât sa manânce oi sa bea oi sa-oi desfateze sufletul cu mul?umirea din munca sa. ai am vazut ca oi aceasta vine numai din mâna lui Dumnezeu. 

  25. Cine poate oare sa manânce oi sa bea fara sa mul?umeasca Lui? 

  26. Omului care este bun înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu îi da în?elepciune, otiin?a oi bucurie, iar pacatosului îi da sarcina sa adune oi sa strânga pentru a da celui ce este bun în fa?a lui Dumnezeu. ai aceasta este deoertaciune oi vinare de vânt! 

Capitolul 3.

  1. Pentru orice lucru este o clipa prielnica oi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. 

  2. Vreme este sa te naoti oi vreme sa mori; vreme este sa sadeoti oi vreme sa smulgi ceea ce ai sadit. 

  3. Vreme este sa raneoti oi vreme sa tamaduieoti; vreme este sa darâmi oi vreme sa zideoti. 

  4. Vreme este sa plângi oi vreme sa râzi; vreme este sa jeleoti oi vreme sa dan?uieoti. 

  5. Vreme este sa arunci pietre oi vreme sa le strângi; vreme este sa îmbra?ioezi oi vreme este sa fugi de îmbra?ioare. 

  6. Vreme este sa agoniseoti oi vreme sa prapadeoti; vreme este sa pastrezi oi vreme sa arunci. 

  7. Vreme este sa rupi oi vreme sa cooi; vreme este sa taci oi vreme sa graieoti. 

  8. Vreme este sa iubeoti oi vreme sa uraoti. Este vreme de razboi oi vreme de pace. 

  9. Care este folosul celui ce lucreaza întru osteneala pe care o ia asupra-oi? 

  10. Am vazut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca sa se zbuciume. 

  11. Toate le-a facut Dumnezeu frumoase oi la timpul lor; El a pus în inima lor oi veonicia, dar fara ca omul sa poata în?elege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început pâna la sfâroit. 

  12. Atunci mi-am dat cu socoteala ca nu este fericire decât sa te bucuri oi sa traieoti bine în timpul vie?ii tale. 

  13. Drept aceea daca un om manânca oi bea oi traieote bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu. 

  14. Atunci mi-am dat seama ca tot ceea ce a facut Dumnezeu va ?ine în veac de veac oi nimic nu se poate adauga, nici nu se poate micoora oi ca Dumnezeu lucreaza aoa ca sa ne temem de fa?a Lui. 

  15. Ceea ce este a mai fost oi ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri; oi Dumnezeu cheama iaraoi aceea ce a lasat sa treaca. 

  16. Dar am mai vazut sub soare ca în locul drepta?ii este faradelegea oi în locul celui cucernic, cel nelegiuit. 

  17. ai am gândit în inima mea: "Dumnezeu va judeca pe cel drept ca oi pe cel nelegiuit", caci este vreme pentru orice punere la cale oi pentru orice fapta. 

  18. oi am zis iar în inima mea despre fiii oamenilor: "Dumnezeu a orânduit sa-i încerce, ca ei sa-oi dea seama ca nu sunt decât dobitoace". 

  19. Caci soarta omului oi soarta dobitocului este aceeaoi: precum moare unul, moare oi celalalt oi to?i au un singur duh de viata, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. ai totul este deoertaciune! 

  20. Amândoi merg în acelaoi loc: amândoi au ieoit din pulbere oi amândoi în pulbere se întorc. 

  21. Cine otie daca duhul omului se urca în sus oi duhul dobitocului se coboara în jos catre pamânt? 

  22. ai mi-am dat seama ca nimic nu este mai de pre? pentru om decât sa se bucure de lucrurile sale, ca aceasta este partea lui, fiindca cine îi va da lui putere sa mai vada ceea ce se va întâmpla în urma lui? 

Capitolul 4.

  1. ai iaraoi am luat aminte la toate silniciile care se savâroesc sub soare. ai iata lacrimile celor apasa?i oi nimeni nu era care sa-i mângâie, iar în mâna celor silnici toata asuprirea oi nici un mângâietor nu se gasea! 

  2. ai am fericit pe cei ce au murit în vremi stravechi mai mult decât pe cei vii care sunt acum în via?a. 

  3. Iar mai fericit oi decât unii oi decât al?ii este cel ce n-a venit pe lume, cel care n-a vazut faptele cele rele care se savâroesc sub soare. 

  4. ai am vazut ca toata stradania oi toata izbânda omului la lucru nu este decât pizma unuia fa?a de altul. ai aceasta este deoertaciune oi vânare de vânt! 

  5. Nebunul sta cu mâinile în sân oi îoi manânca singur timpul zicând: 

  6. "Mai de pre? este un pumn plin de odihna decât doi pumni plini de truda oi de vânare de vânt". 

  7. ai iaraoi am vazut o nepotrivire sub soare: 

  8. Este câte un om care este stingher oi care nu are nici copil, nici frate oi totuoi lucrul nu-l mai sfâroeote oi ochii lui nu se mai satura de boga?ie. Dar vine o vreme când zice: "Pentru cine m-am trudit oi am lipsit sufletul meu de traiul cel bun?" ai aceasta este deoertaciune oi rea îndeletnicire. 

  9. Mai ferici?i sunt doi laolalta decât unul, fiindca au rasplata buna pentru munca lor; 

  10. Caci daca unul cade, îl scoala tovaraoul lui. Dar vai de cel singur care cade oi nu este cel de-al doilea ca sa-l ridice! 

  11. Asemenea când doi se culca se încalzesc, iar unul cum s-ar putea încalzi? 

  12. ai daca unul este luat fara de veste, cel de-al doilea sare pentru el; caci sfoara pusa în trei nu se rupe degraba. 

  13. Mai de pre? este un copil sarman oi în?elept decât un rege batrân oi nebun, care nu mai este în stare sa asculte de sfaturi; 

  14. Caci el poate sa iasa din închisoare ca sa domneasca, deoi s-a nascut sarac în ?ara celuilalt. 

  15. Vazut-am pe to?i cei vii care merg sub soare îmbulzindu-se lânga tânarul care va sta în locul regelui ca mootenitor. 

  16. ai nu se mai sfâroea poporul în fruntea caruia era; totuoi urmaoii lui nu se vor bucura de el. ai aceasta este deoertaciune oi vânare de vânt. 

  17. Ia seama la picioarele tale când te duci în templul Domnului. Daca te apropii sa ascul?i este mai bine, decât sa aduci jertfa nebunilor, caci ei nu otiu decât sa faca rau. 

Capitolul 5.

  1. Nu te grabi sa deschizi gura ta oi inima ta sa nu se pripeasca sa scoata o vorba înaintea lui Dumnezeu, ca Dumnezeu este în ceruri, iar tu pe pamânt; pentru aceasta sa fie cuvintele tale pu?ine. 

  2. Visurile vin din multele griji, iar glasul celui nebun din mul?imea de vorbe. 

  3. Daca ai facut un juramânt lui Dumnezeu, nu pierde din vedere sa-l împlineoti, ca nebunii nu au nici o trecere; tu însa împlineote ce ai fagaduit. 

  4. Mai bine sa nu fagaduieoti decât sa nu împlineoti ce ai fagaduit. 

  5. Nu îngadui gurii tale sa traga spre pacat trupul tau oi înaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: "A fost o ratacire!" Pentru ce sa Se mânie Dumnezeu de cuvântul tau oi sa nimiceasca lucrul mâinilor tale? 

  6. Caci din mul?imea grijilor se nasc visele oi deoertaciunile din prea multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu! 

  7. Daca vezi asuprirea celui sarac oi obijduirea dreptului oi a drepta?ii în cetate, nu te mira de lucrul acesta, caci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic vegheaza peste to?i. 

  8. Totuoi este un folos pentru tara oi anume: un rege care sa poarte grija muncii pamântului. 

  9. Cine iubeote banii nu se va satura de bani, iar cel ce iubeote boga?ia nu va avea parte de rodul ei. ai aceasta este deoertaciune! 

  10. Când se înmul?esc averile, sporesc oi cei ce le manânca oi ce folos are stapânul lor ca numai le vede? 

  11. Dulce este somnul lucratorului, fie ca manânca mult, fie ca manânca pu?in, dar belougul bogatului nu-i da ragaz sa doarma. 

  12. Este un rau cumplit pe care l-am vazut sub soare: boga?ii puse la o parte de stapânul lor pentru a lui nenorocire. 

  13. ai daca boga?ia se pierde dintr-o întâmplare nenorocita oi el are un copil, acestuia nu-i ramâne nimic în mina. 

  14. Precum a ieoit din pântecele maicii sale, gol se va duce, aoa cum a venit, oi pentru munca lui el nu va primi nimic, ca sa poata lua în mâna lui. 

  15. ai aceasta este o întâmplare nenorocita, ca sa se duca aoa cum a venit; oi ce folos ca i-a fost munca în vânt? 

  16. Mai mult înca, toata via?a lui este întuneric oi suparare, necaz peste fire oi boala oi durere! 

  17. Cu adevarat iata ceea ce am vazut ca este bine oi frumos: sa manânce oi sa bea oi sa traiasca omul bine din tot lucrul cu care se trudeote sub soare în vremea vie?ii daruite lui de Dumnezeu, caci aceasta este partea lui. 

  18. ai ori de câte ori Dumnezeu da omului boga?ii oi bunuri oi ii îngaduie sa manânce oi sa-oi ia partea lui oi sa se bucure de munca lui, acesta este un dar de la Dumnezeu; 

  19. Caci el nu se gândeote prea mult la zilele vie?ii lui, fiindca Dumnezeu îl sine prins cu bucuria inimii lui. 

Capitolul 6.

  1. Este un rau pe care l-am vazut sub soare oi care apasa greu asupra omului; 

  2. Omului caruia Dumnezeu i-a dat averi oi bunuri, iar sufletului lui nu-i lipseote nimic din ceea ce ar putea sa doreasca, Dumnezeu nu-i îngaduie însa sa se bucure de ele, ci un strain le va mânca. Iata o deoertaciune oi un rau nespus de mare! 

  3. Daca un om ar fi sa aiba o suta de fii oi sa traiasca mul?i ani oi numeroase sa fie zilele anilor sai, daca nu s-a saturat sufletul lui de bine oi el nu are loc de îngropare zic: "Chiar oi fatul lepadat e mai fericit decât el!" 

  4. A venit în zadar oi se duce în întuneric oi în întuneric numele lui va fi învaluit; 

  5. Nici n-a vazut, nici n-a cunoscut soarele, oi fatul lepadat a avut mai multa odihna decât omul acesta. 

  6. ai daca ar fi trait de doua ori câte o mie de ani oi nu s-a bucurat de fericire, oare nu toii se duc în acelaoi loc? 

  7. Toata munca omului este pentru gura lui oi cu toate acestea pofta lui nu e astâmparata. 

  8. Caci ce are în?eleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are saracul care otie sa se poarte înaintea celor vii? 

  9. Mai bine sa te ui?i cu ochii decât sa pribegeoti cu dorin?a. ai aceasta este deoertaciune oi vinare de vânt! 

  10. La tot ce îoi ia fiin?a i s-a hotarât numele de mai înainte; se otie ce va fi omul; el nu poate sa intre în pricina cu cel ce este mai tare decât el. 

  11. Cu cit se spun mai multe cuvinte, cu atât este mai multa deoertaciune. Ce folos trage omul? 

  12. Caci cine otie ce este de folos pentru om în via?a, în vremea zilelor sale de nimicnicie pe care le trece asemenea unei umbre? ai cine va spune mai dinainte omului ce va fi dupa el sub soare? 

Capitolul 7.

  1. Mai de pre? este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor oi ziua mor?ii decât ziua naoterii. 

  2. Mai bine este sa mergi în casa de plâns, decât sa te duci în casa de ospa?, caci acolo se vede sfâroitul omului oi cine îl vede pune la inima. 

  3. Mai bun este necazul decât râsul, caci întristarea fe?ei este buna pentru inima. 

  4. Inima celor în?elep?i este în casa cea cu tânguire, iar inima celor nebuni în casa veseliei. 

  5. Mai degraba sa auzi certarea unui în?elept, decât sa ascul?i cântecul celor nebuni; 

  6. Ca precum este pârâitul spinilor sub caldare, tot aoa este oi râsul celui nebun. ai aceasta este deoertaciune!... 

  7. Caci asuprirea poate sa faca nebun pe un în?elept, oi mita strica inima. 

  8. Mai bun este sfâroitul unui lucru decât începutul lui; mai de pre? este un duh rabdator decât un duh seme?. 

  9. Nu te grabi sa te întarâ?i întru duhul tau, pentru ca mânia  salaoluieote în sânul celor nebuni. 

  10. Nu spune niciodata: "Cum se face ca zilele cele de altadata au fost mai bune decât acestea?" Caci nu din în?elepciune întrebi una ca aceasta. 

  11. În?elepciunea este tot atât ?ie buna ca oi o mootenire de folos celor ce vad soarele, 

  12. Ca aoa este ocrotirea în?elepciunii oi a banului; dar folosul otiin?ei este ca în?elepciunea ?ine cu via?a pe stapânul ei. 

  13. Socoteote cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate sa îndrepte ceea ce El a strâmbat? 

  14. În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeote-te ca Dumnezeu a facut oi pe una oi pe cealalta, aoa ca omul sa nu descopere nimic din cele viitoare. 

  15. Aceste doua lucruri le-am vazut eu în zilele nimicniciei mele: este câte un drept, care piere întru dreptatea lui, oi este câte un nelegiuit care traieote mereu în rautatea lui. 

  16. Nu fii drept peste masura oi nu te arata prea în?elept! Pentru ce vrei sa te nimiceoti? 

  17. Nu fii nelegiuit pâna la sfâroit oi nu fii nici nebun; de ce sa mori înainte de timpul tau? 

  18. Este bine sa te ?ii de una oi de cealalta sa nu te desfaci, ca cine se teme de Dumnezeu scapa din toate. 

  19. În?elepciunea da în?eleptului mai multa putere decât au zece nerozi într-o cetate. 

  20. Caci nu este om drept pe pamânt care sa faca binele oi sa nu pacatuiasca. 

  21. Nu lua aminte la toate vorbele pe care cineva le spune, ca nu cumva sa auzi ca sluga ta te graieote de rau; 

  22. Caci inima ta singura otie de câte ori oi tu ai defaimat pe al?ii. 

  23. Toate acestea le-am încercat prin în?elepciune oi am zis: "Vreau sa fiu în?elept!" dar în?elepciunea a ramas departe de mine. 

  24. Ceea ce a fost este departe, oi adânc, adânc! Cine poate acum sa-i dea de în?eles? 

  25. ai eu m-am silit oi inima mea a cercetat oi a urmarit otiin?a oi în?elepciunea oi buna chibzuiala oi mi-am dat seama ca rautatea este o nebunie, iar prostia este zanatica rautate. 

  26. ai am gasit femeia mai amara decât moartea, pentru ca ea este o cursa, inima ei este un la? oi mâinile ei sunt catuoe. Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu scapa, iar pacatosul este prins. 

  27. Iata ce am aflat, zice Ecclesiastul, oi înca oi altele ca sa pot descoperi în?elesul, 

  28. Pe care sufletul meu l-a cautat oi nu l-a aflat. Am gasit însa un om la o mie, dar n-am gasit nici o femeie din toate câte sunt. 

  29. Dar iata numai ce am gasit: Dumnezeu a facut pe om drept, iar oamenii nascocesc multe vicleouguri. 

Capitolul 8.

  1. Cine este ca în?eleptul oi cine poate sa otie ca el tâlcuirea lucrurilor? În?elepciunea unui om îi lumineaza fata oi asprimea felei lui i se schimba. 

  2. Asculta de porunca regelui din pricina juramântului facut lui Dumnezeu. 

  3. Nu te grabi sa te departezi de fata lui. Nu starui în lucrul cel rau, ca ceea ce voieote face. 

  4. Cuvântul regelui este hotarâtor oi cine poate sa-i spuna: "Ce faci?" 

  5. Celui ce asculta porunca nu i se va întâmpla nimic rau, ca inima unui om în?elept va cunoaote timpul oi judecata. 

  6. Pentru orice lucru este un timp oi o judecata; ca mare este nenorocirea care apasa asupra omului, 

  7. De vreme ce el nu poate sa otie mai dinainte ceea ce se va întâmpla. Oare, cine îi va da de otire ceea ce va fi cu el? 

  8. Omul nu este stapân pe duhul sau de via?a, ca sa-l poata opri; la fel nu este stapân pe ziua mor?ii oi în aceasta lupta nu încape amânare. Nelegiuirea nu va scapa pe cel care o savâroeote. 

  9. Am vazut toate aceste lucruri oi mi-am sârguit inima mea spre tot lucrul care se face sub soare într-o vreme când omul stapâneote pe altul spre nenorocirea lui. 

  10. ai am vazut pacatooi în mare cinste purta?i la locul de odihna, pe când cei ce lucrasera drept au fost izgoni?i de la locul cel sfânt oi au fost uita?i în cetate. ai aceasta este deoertaciune! 

  11. Din pricina ca hotarârea pentru pedepsirea rauta?ii nu este îndeplinita de îndata, pentru aceasta se umple de rautate inima oamenilor ca sa faca rau. 

  12. Dar deoi pacatosul face rau de o suta de ori oi îoi lungeote zilele, eu otiu ca fericirea este a acelora care se tem de Dumnezeu oi se sfiesc în fa?a Lui. 

  13. Fericirea nu va fi pentru cel fara de lege, care, asemenea umbrei, nu-oi va lungi via?a, fiindca el nu se teme de Domnul. 

  14. Este înca o nepotrivire care se petrece pe pamânt, adica: sunt drep?i carora li se rasplateote ca dupa faptele celor nelegiui?i oi sunt pacatooi carora li se rasplateote ca dupa faptele celor drep?i. Am zis ca oi aceasta este înca o deoertaciune! 

  15. ai am ridicat în slavi veselia, caci nu este nimic mai bun pentru om sub soare, decât sa manânce, sa bea oi sa se veseleasca. Numai de l-ar întovaraoi la lucrul lui în tot timpul vie?ii pe care Dumnezeu i-o da sub soare! 

  16. Când mi-am îndreptat inima ca sa cunosc în?elepciunea oi sa patrund care este menirea omului pe pamânt, caci nici zi, nici noapte ochii lui nu vad somnul, 

  17. Atunci mi-am dat seama, privind lucrarea lui Dumnezeu, ca omul nu poate sa în?eleaga toate câte se fac sub soare, dar se osteneote cautându-le, fara sa le dea de rost; iar daca în?eleptul crede ca le cunoaote, el nu poate sa le patrunda. 

Capitolul 9.

  1. Cu adevarat toate acestea le-am pus la inima oi inima mea le-a vazut: ca cei drep?i oi cei în?elep?i împreuna cu toate faptele lor sunt în mina lui Dumnezeu. Nici macar iubirea, nici ura nu o cunoaote omul; ci totul este deoertaciune înaintea oamenilor, 

  2. Caci to?i au aceeaoi soarta: cel drept ca oi cel pacatos, cel bun ca oi cel rau, cel curat ea oi cel necurat, cel ce aduce jertfa ca oi cel ce nu aduce, cel bun ca oi cel rau, cel ce jura ca oi cel ce cinsteote juramântul. 

  3. Este un mare rau în tot ceea ce se face sub soare, caci to?i au aceeaoi soarta oi pe lânga aceasta inima oamenilor este plina de rautate oi nebunia în inima lor dainuieote toata via?a lor oi se duc în acelaoi loc cu cei mor?i; 

  4. Oare cine va ramâne în via?a? Pentru to?i cei vii este o nadejde, caci un câine viu este mai de pre? decât un câine mort. 

  5. Cei vii otiu ca vor muri, dar cei mor?i nu otiu nimic oi parte de rasplata nu mai au, caci numele lor a fost uitat. 

  6. ai dragostea lor, ura lor oi pizma lor a pierit de mult oi nu se vor mai bucura niciodata de ceea ce se face sub soare. 

  7. Du-te oi manânca cu bucurie pâinea ta oi bea cu inima buna vinul tau, pentru ca Dumnezeu este îndurator pentru faptele tale. 

  8. Toata vremea veomintele tale sa fie albe oi untdelemnul sa nu lipseasca de pe capul tau! 

  9. Bucura-te de via?a cu femeia pe care o iubeoti în toate zilele vie?ii tale celei deoarte, pe care ?i-a harazit-o Dumnezeu sub soare; caci aceasta este partea ta în via?a oi în mijlocul trudei cu care te osteneoti sub soare. 

  10. Tot ceea ce mâna ta prinde sa savâroeasca, fa cu hotarâre, caci în locuin?a mor?ilor în care te vei duce nu se afla nici fapta, nici punere la cale, nici otiin?a, nici în?elepciune. 

  11. ai iaraoi am vazut sub soare ca izbânda în alergare nu este a celor iu?i oi biruin?a a celor viteji, oi pâinea a celor în?elep?i, nici boga?ia a celor pricepu?i, nici faima pentru cei înva?a?i, caci timpul oi întâmplarea întâmpina pe to?i. 

  12. Ca omul nu otie nici macar vremea lui: întocmai ea oi peotii care sunt prinoi în vicleanul navod, întocmai ca oi pasarile în la?, aoa sunt prinoi fara de veste oamenii în vremea de restriote, când vine dintr-odata peste ei. 

  13. ai am mai vazut sub soare acest fapt de în?elepciune care mi s-a parut într-adevar mare: 

  14. A fost odata o cetate mica, locuita de oameni pu?ini oi împotriva ei a pornit un rege vestit, care a împresurat-o oi a ridicat de jur împrejur întarituri puternice. 

  15. Într-însa se afla un sarac în?elept care a scapat cetatea prin în?elepciunea lui oi nimeni nu-oi mai aduce aminte de acest om sarman. 

  16. ai am zis: "Mai buna este în?elepciunea decât puterea; dar în?elepciunea celui sarac este urgisita, oi cuvintele lui nu sunt luate în seama". 

  17. Vorbele celui în?elept spuse domol sunt mai ascultate decât strigatul unui stapân între nebuni. 

  18. În?elepciunea este mai de pre? decât armele de lupta; dar o singura greoeala nimiceote mult bine. 

Capitolul 10.

  1. O musca moarta strica amestecul de untdelemn al celui ce pregateote miresme; pu?ina nebunie strica pre?ul la multa în?elepciune. 

  2. Inima celui în?elept este la dreapta lui, iar inima celui nebun la stânga. 

  3. La fel celui nebun când merge pe drum îi lipseote dreapta pricepere, iar toata lumea zice: "E nebun!" 

  4. Daca mânia stapânitorului se ridica împotriva ta, nu te clinti din locul tau. Caci firea domoala înlatura mari neajunsuri. 

  5. Am mai luat seama la înca un rau de sub soare, ca o greoeala care porneote de la stapânitor: 

  6. Nebunul este ridicat la dregatorii înalte, iar cei vrednici stau în locuri de jos. 

  7. Am vazut robi calari pe cai oi capetenii mergând ca robii pe jos. 

  8. Cel ce sapa o groapa poate sa cada în ea oi cel ce darâma un zid poate fi muocat de oarpe. 

  9. Cel ce sfarâma pietre se poate rani cu ele, iar cel ce despica lemne se primejduieote. 

  10. Daca o unealta s-a tocit oi nu a fost ascu?ita, trebuie sa îndoim puterile, dar în?elepciunea are ca parte izbânda. 

  11. Daca oarpele muoca înainte de a fi descântat, atunci descântatorul nu are nici un folos. 

  12. Graiurile gurii celui în?elept sunt har, iar buzele celui nebun îl doboara. 

  13. Începutul cuvintelor gurii lui este prostia, iar sfâroitul graiului lui nebunie curata. 

  14. Nebunul sporeote vorbele. Omul nu otie ce va fi dupa el, caci cine îi va spune ce se va întâmpla dupa el? 

  15. Munca oboseote pe cel nebun; cine nu otie drumul nu poate sa se duca în cetate. 

  16. Vai de tine, ?ara, care ai un copil rege oi capeteniile tale manânca dis-de-diminea?a! 

  17. Fericita eoti tu, ?ara, care ai rege un fecior de neam mare oi capeteniile tale manânca la vreme, ca to?i oamenii, oi nu se dau la bautura. 

  18. Din pricina lenei, grinzile casei se lasa, iar când stai cu mâinile în sin, apa picura în casa. 

  19. Ospe?ele se fac pentru a gusta placerea; vinul înveseleote via?a oi banii raspund la toate. 

  20. Chiar în gândul tau nu blestema pe rege oi în camara unde dormi nu defaima pe cel puternic; caci pasarile cerului pot sa duca un cuvânt oi neamul celor înaripate sa dea vorba ta pe fa?a. 

Capitolul 11.

  1. Arunca pâinea ta pe apa, caci o vei afla dupa multe zile. 

  2. Împarte o bucata în oapte oi chiar în opt, caci nu otii ce nenorocire se poate întâmpla în ?ara. 

  3. Când norii se umplu de ploaie, ei se deoarta pe pamânt. ai daca un capac cade la miazazi sau la miazanoapte, unde a cazut, acolo ramâne. 

  4. Cel ce pazeote vântul nu seamana, oi cel ce se uita la nori nu secera. 

  5. Dupa cum nu otii care este calea vântului, cum se întocmesc oasele în pântecele maicii, tot aoa nu cunooti lucrarea lui Dumnezeu, care face toate. 

  6. Dis-de-diminea?a seamana samân?a oi pâna seara nu odihni mâna ta, caci nu otii care va izbuti, aceasta sau aceea, sau daca amândoua sunt deopotriva de bune. 

  7. ai lumina este dulce oi placut este ochilor sa priveasca soarele. 

  8. Chiar daca ar trai mul?i ani, omul sa se bucure de toate oi sa-oi aduca aminte de zilele cele din întuneric, caci multe vor fi. Tot ce se întâmpla este deoertaciune. 

  9. Bucura-te, omule, cât eoti tânar oi inima ta sa fie vesela în zilele tinere?ii tale oi mergi în caile inimii tale oi dupa ce-?i arata ochii tai, dar sa otii ca, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alunga necazul din inima ta oi departeaza suferin?ele de trupul tau, caci copilaria oi tinere?ea sunt deoertaciune. 

Capitolul 12.

  1. Adu-?i aminte de Ziditorul tau în zilele tinere?ii tale, înainte ca sa vina zilele de restriote oi sa se apropie anii despre care vei zice: "N-am nici o placere de ei ..." 

  2. Înainte ca sa se întunece soarele oi lumina oi luna oi stelele oi ca norii sa mai vina dupa ploaie; 

  3. Atunci este vremea când strajerii casei tremura oi oamenii cei tari se încovoaie la pamânt oi cele ce macina nu mai lucreaza, caci sunt pu?ine la numar oi privitoarele de la ferestre se întuneca; 

  4. ai se închid por?ile care dau spre uli?a oi se domoleote huruitul morii oi te scoli la ciripitul de diminea?a al pasarii oi se potolesc toate cântare?ele; 

  5. ai te temi sa mai urci colina oi spaimele pândesc în cale oi capul se face alb ca floarea de migdal oi lacusta sprintena se face grea oi to?i mugurii s-au deschis, fiindca omul merge la locaoul sau de veci oi bocitoarele dau târcoale pe uli?a; 

  6. Mai înainte ca sa se rupa funia de argint oi sa se sparga vasul de aur oi sa se strice ulciorul la izvor oi sa se sfarâme roata fântânii, 

  7. ai ca pulberea sa se întoarca în pamânt cum a fost, iar sufletul sa se întoarca la Dumnezeu, Care l-a dat. 

  8. Deoertaciunea deoertaciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sunt deoertaciuni! 

  9. ai pe lânga ca Ecclesiastul a fost un în?elept, el a mai înva?at pe popor cunootin?a oi a cercetat oi a privit cu luare aminte oi a cules multe pilde. 

  10. Ecclesiastul s-a straduit sa gaseasca sfaturi folositoare oi îndrumari adevarate oi sa le scrie întocmai. 

  11. Cuvintele celor în?elep?i sunt ca boldurile de îmboldit dobitoacele oi ca niote cuie înfipte oi ascu?ite oi sunt date de un Pastor. 

  12. ai peste toate acestea, fiul meu, sa fii cu luare aminte: scrisul de car?i este fara sfâroit, iar înva?atura multa este oboseala pentru trup. 

  13. Iata pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu oi pazeote poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecarui om. 

  14. Caci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele. 

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?vortodoxa=on&carte=Ecclesiastul
Vă rugăm să respectați drepturile de autor