www.profamilia.ro /scriptura.asp?vortodoxa=on&carte=Romani
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Sfânta Scriptura - text integral
versiunea ortodoxa

achizitionare: 20.07.2003

Epistola catre Romani a Sfântului Apostol Pavel

Capitolul 1.
Evanghelia arata îndreptarea din credin?a, pentru neamuri. Judecata lor, pentru ca nu pazesc legea firii.

  1. Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu, 

  2. Pe care a fagaduit-o mai înainte, prin proorocii Sai, în Sfintele Scripturi, 

  3. Despre Fiul Sau, Cel nascut din samân?a lui David, dupa trup, 

  4. Care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, dupa Duhul sfin?eniei, prin învierea Lui din mor?i, Iisus Hristos, Domnul nostru, 

  5. Prin Care am primit har oi apostolie, ca sa aduc, în numele Sau, la ascultarea credin?ei, toate neamurile, 

  6. Întru care sunte?i oi voi chema?i ai lui Iisus Hristos: 

  7. Tuturor celor ce sunte?i în Roma, iubi?i de Dumnezeu, chema?i oi sfin?i: har voua oi pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, oi de la Domnul Iisus Hristos! 

  8. Mul?umesc, întâi Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi to?i, fiindca credin?a voastra se vesteote în toata lumea. 

  9. Caci martor îmi este Dumnezeu, Caruia Îi slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului Sau, ca neîncetat fac pomenire despre voi, 

  10. Cerând totdeauna în rugaciunile mele ca sa am cumva, prin voin?a Lui, vreodata, bun prilej ca sa vin la voi. 

  11. Pentru ca doresc mult sa va vad ca sa va împartaoesc vreun dar duhovnicesc, spre întarirea voastra. 

  12. ai aceasta ca sa ma mângâi împreuna cu voi prin credin?a noastra laolalta, a voastra oi a mea. 

  13. Fra?ilor, nu vreau ca voi sa nu oti?i ca, de multe ori, mi-am pus în gând sa vin la voi, dar am fost pâna acum împiedicat, ca sa am oi între voi vreo roada, ca oi la celelalte neamuri. 

  14. Dator sunt oi elinilor oi barbarilor oi înva?a?ilor oi neînva?a?ilor; 

  15. Astfel, cât despre mine, sunt bucuros sa va vestesc Evanghelia oi voua, celor din Roma. 

  16. Caci nu ma ruoinez de Evanghelia lui Hristos, pentru ca este putere a lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi, oi elinului. 

  17. Caci dreptatea lui Dumnezeu se descopera în ea din credin?a spre credin?a, precum este scris: "Iar dreptul din credin?a va fi viu". 

  18. Caci mânia lui Dumnezeu se descopera din cer peste toata faradelegea oi peste toata nedreptatea oamenilor care ?in nedreptatea drept adevar. 

  19. Pentru ca ceea ce se poate cunoaote despre Dumnezeu este cunoscut de catre ei; fiindca Dumnezeu le-a aratat lor. 

  20. Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, în?elegându-se din fapturi, adica veonica Lui putere oi dumnezeire, aoa ca ei sa fie fara cuvânt de aparare, 

  21. Pentru ca, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mul?umit, ci s-au ratacit în gândurile lor oi inima lor cea nesocotita s-a întunecat. 

  22. Zicând ca sunt în?elep?i, au ajuns nebuni. 

  23. ai au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios oi al pasarilor oi al celor cu patru picioare oi al târâtoarelor. 

  24. De aceea Dumnezeu i-a dat necura?iei, dupa poftele inimilor lor, ca sa-oi pângareasca trupurile lor între ei, 

  25. Ca unii care au schimbat adevarul lui Dumnezeu în minciuna oi s-au închinat oi au slujit fapturii, în locul Facatorului, Care este binecuvântat în veci, amin! 

  26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci oi femeile lor au schimbat fireasca rânduiala cu cea împotriva firii; 

  27. Asemenea oi barba?ii lasând rânduiala cea dupa fire a par?ii femeieoti, s-au aprins în pofta lor unii pentru al?ii, barba?i cu barba?i, savâroind ruoinea oi luând cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor. 

  28. ai precum n-au încercat sa aiba pe Dumnezeu în cunootin?a, aoa oi Dumnezeu i-a lasat la mintea lor fara judecata, sa faca cele ce nu se cuvine. 

  29. Plini fiind de toata nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de înoelaciune, de purtari rele, bârfitori, 

  30. Graitori de rau, urâtori de Dumnezeu, ocarâtori, seme?i, trufaoi, laudarooi, nascocitori de rele, nesupuoi parin?ilor, 

  31. Neîn?elep?i, calcatori de cuvânt, fara dragoste, fara mila; 

  32. Aceotia, deoi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le oi încuviin?eaza celor care le fac. 

Capitolul 2.
Iudeii sunt tot atât de plini de pacate ca oi pagânii.

  1. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eoti fara cuvânt de raspuns, caci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însu?i te osândeoti, caci acelaoi lucruri faci oi tu care judeci. 

  2. ai noi otim ca judecata lui Dumnezeu este dupa adevar, fa?a de cei ce fac unele ca acestea. 

  3. ai socoteoti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci oi tu, ca tu vei scapa de judecata lui Dumnezeu? 

  4. Sau dispre?uieoti tu boga?ia bunata?ii Lui oi a îngaduin?ei oi a îndelungii Lui rabdari, neotiind ca bunatatea lui Dumnezeu te îndeamna la pocain?a? 

  5. Dar dupa învârtooarea ta oi dupa inima ta nepocaita, î?i aduni mânie în ziua mâniei oi a aratarii dreptei judeca?i a lui Dumnezeu, 

  6. Care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui: 

  7. Via?a veonica celor ce, prin staruin?a în fapta buna, cauta marire, cinste oi nestricaciune, 

  8. Iar iubitorilor de cearta, care nu se supun adevarului, ci se supun nedrepta?ii: mânie oi furie. 

  9. Necaz oi strâmtorare peste sufletul oricarui om care savâroeote raul, al iudeului mai întâi, oi al elinului; 

  10. Dar marire, cinste oi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, oi elinului. 

  11. Caci nu este partinire la Dumnezeu! 

  12. Câ?i, deci, fara lege, au pacatuit, fara lege vor oi pieri; iar câ?i au pacatuit în lege, prin lege vor fi judeca?i. 

  13. Fiindca nu cei ce aud legea sunt drep?i la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndrepta?i. 

  14. Caci, când pagânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceotia, neavând lege, îoi sunt loruoi lege, 

  15. Ceea ce arata fapta legii scrisa în inimile lor, prin marturia conotiin?ei lor oi prin judeca?ile lor, care îi învinova?esc sau îi oi apara, 

  16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, dupa Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor. 

  17. Dar daca tu te numeoti iudeu oi te reazimi pe lege oi te lauzi cu Dumnezeu, 

  18. ai cunooti voia Lui oi otii sa încuviin?ezi cele bune, fiind înva?at din lege, 

  19. ai eoti încredin?at ca tu eoti calauza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, 

  20. Pova?uitor celor fara de minte, înva?ator celor nevârstnici, având în lege dreptarul cunootiin?ei oi al adevarului, 

  21. Deci tu, cel care înve?i pe altul, pe tine însu?i nu te înve?i? Tu cel care propovaduieoti: Sa nu furi - oi tu furi? 

  22. Tu, cel care zici: Sa nu savâroeoti adulter, savâroeoti adulter? Tu cel care uraoti idolii, furi cele sfinte? 

  23. Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteoti pe Dumnezeu, prin calcarea legii? 

  24. "Caci numele lui Dumnezeu, din pricina voastra, este hulit între neamuri", precum este scris. 

  25. Caci taierea împrejur foloseote, daca pazeoti legea; daca însa eoti calcator de lege, taierea ta împrejur s-a facut netaiere împrejur. 

  26. Deci daca cel netaiat împrejur pazeote hotarârile legii, netaierea lui împrejur nu va fi, oare, socotita ca taiere împrejur? 

  27. Iar el - din fire netaiat împrejur, dar împlinitor al legii - nu te va judeca, oare, pe tine, care, prin litera legii oi prin taierea împrejur, eoti calcator de lege? 

  28. Pentru ca nu cel ce se arata pe din afara e iudeu, nici cea aratata pe dinafara în trup, este taiere împrejur; 

  29. Ci este iudeu cel întru ascuns, iar taierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în litera; a carui lauda nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu. 

Capitolul 3.
To?i oamenii, fara osebire, sunt pacatooi.

  1. Care este deci întâietatea iudeului oi folosul taierii împrejur? 

  2. Este mare în toate privin?ele. Întâi, pentru ca lor li s-au încredin?at cuvintele lui Dumnezeu. 

  3. Caci ce este daca unii n-au crezut? Oare necredin?a lor va nimici credinciooia lui Dumnezeu? 

  4. Nicidecum! Ci Dumnezeu se vadeote în adevarul Sau, pe când tot omul întru minciuna, precum este scris: "Drept eoti Tu întru cuvintele Tale oi biruitor când vei judeca Tu". 

  5. Iar daca nedreptatea noastra învedereaza dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om vorbesc. 

  6. Nicidecum! Caci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? 

  7. Caci daca adevarul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt oi eu judecat ca pacatos? 

  8. ai de ce n-am face cele rele, ca sa vina cele bune, precum suntem huli?i oi precum spun unii ca zicem noi? Osânda aceasta este dreapta. 

  9. Dar ce? Avem noi vreo precadere? Nicidecum. Caci am învinuit mai înainte oi pe iudei, oi pe elini, ca to?i sunt sub pacat, 

  10. Dupa cum este scris: "Nu este drept nici unul; 

  11. Nu este cel ce în?elege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu. 

  12. To?i s-au abatut, împreuna, netrebnici s-au facut. Nu este cine sa faca binele, nici macar unul nu este. 

  13. Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de vipera este sub buzele lor; 

  14. Gura lor e plina de blestem oi amaraciune; 

  15. Iu?i sunt picioarele lor sa verse sânge; 

  16. Pustiire oi nenorocire sunt în drumurile lor; 

  17. ai calea pacii ei nu au cunoscut-o; 

  18. Nu este frica de Dumnezeu înaintea ochilor lor". 

  19. Dar otim ca cele câte zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gura sa fie închisa oi ca toata lumea sa fie vinovata înaintea lui Dumnezeu. 

  20. Pentru ca din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, caci prin Lege vine cunootin?a pacatului. 

  21. Dar acum, în afara de Lege, s-a aratat dreptatea lui Dumnezeu, fiind marturisita de Lege oi de prooroci. 

  22. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credin?a în Iisus Hristos, pentru to?i oi peste to?i cei ce cred, caci nu este deosebire. 

  23. Fiindca to?i au pacatuit oi sunt lipsi?i de slava lui Dumnezeu; 

  24. Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin rascumpararea cea în Hristos Iisus. 

  25. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfa de) ispaoire, prin credin?a în sângele Lui, ca sa-ai arate dreptatea Sa, pentru iertarea pacatelor celor mai înainte facute, 

  26. Întru îngaduin?a lui Dumnezeu - ca sa-ai arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuoi drept, oi îndreptând pe cel ce traieote din credin?a în Iisus. 

  27. Deci, unde este pricina de lauda? A fost înlaturata. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credin?ei. 

  28. Caci socotim ca prin credin?a se va îndrepta omul, fara faptele Legii. 

  29. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El oi Dumnezeul pagânilor? Da, oi al pagânilor. 

  30. Fiindca este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credin?a pe cei taia?i împrejur oi, prin credin?a, pe cei netaia?i împrejur. 

  31. Desfiin?am deci noi Legea prin credin?a? Nicidecum! Dimpotriva, întarim Legea. 

Capitolul 4.
Îndreptarea prin credin?a e întarita cu pilda lui Avraam oi cu marturia lui David.

  1. Deci, ce vom zice ca a dobândit dupa trup stramooul nostru Avraam? 

  2. Caci daca Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce sa se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 

  3. Caci, ce spune Scriptura? ai "Avraam a crezut lui Dumnezeu oi i s-a socotit lui ca dreptate". 

  4. Celui care face fapte, nu i se socoteote plata dupa har, ci dupa datorie; 

  5. Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndrepteaza pe cel pacatos, credin?a lui i se socoteote ca dreptate. 

  6. Precum oi David vorbeote despre fericirea omului caruia Dumnezeu îi socoteote dreptatea fara fapte: 

  7. "Ferici?i aceia, carora li s-au iertat faradelegile oi ale caror pacate li s-au acoperit! 

  8. Fericit barbatul caruia Domnul nu-i va socoti pacatul". 

  9. Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei taia?i împrejur sau oi pentru cei netaia?i împrejur? Caci zicem: "I s-a socotit lui Avraam credin?a ca dreptate". 

  10. Dar cum i s-a socotit? Când era taiat împrejur sau când era netaiat împrejur? Nu când era taiat împrejur, ci când era netaiat împrejur. 

  11. Iar semnul taierii împrejur l-a primit ca pecete a drepta?ii pentru credin?a lui din vremea netaierii împrejur, ca sa fie el parinte al tuturor celor ce cred, netaia?i împrejur, pentru a li se socoti oi lor (credin?a) ca dreptate, 

  12. ai parinte al celor taia?i împrejur. Dar nu numai al celor care sunt taia?i împrejur, ci oi care umbla pe urmele credin?ei pe care o avea parintele nostru Avraam, pe când era netaiat împrejur. 

  13. Pentru ca Avraam oi semin?ia lui nu prin lege au primit fagaduin?a ca vor mooteni lumea, ci prin dreptatea cea din credin?a. 

  14. Caci daca mootenitorii sunt cei ce au legea, atunci credin?a a ajuns zadarnica, iar fagaduin?a s-a desfiin?at, 

  15. Caci legea pricinuieote mâine; dar unde nu este lege, nu este nici calcare de lege. 

  16. De aceea (mootenirea fagaduita) este din credin?a, ca sa fie din har oi ca fagaduin?a sa ramâna sigura pentru to?i urmaoii, nu numai pentru to?i cei ce se ?in de lege, ci oi pentru cei ce se ?in de credin?a lui Avraam, care este parinte al nostru al tuturor, 

  17. Precum este scris: "Te-am pus parinte al multor neamuri", în fa?a Celui în Care a crezut, a lui Dumnezeu, Care înviaza mor?ii oi cheama la fiin?a cele ce înca nu sunt; 

  18. Împotriva oricarei nadejdi, Avraam a crezut cu nadejde ca el va fi parinte al multor neamuri, dupa cum i s-a spus: "Aoa va fi semin?ia ta"; 

  19. ai neslabind în credin?a, nu s-a uitat la trupul sau amor?it - caci era aproape de o suta de ani - oi nici la amor?irea pântecelui Sarrei; 

  20. ai nu s-a îndoit, prin necredin?a, de fagaduin?a lui Dumnezeu, ci s-a întarit în credin?a, dând slava lui Dumnezeu, 

  21. ai fiind încredin?at ca ceea ce i-a fagaduit are putere sa oi faca. 

  22. De acea, credin?a lui i s-a socotit ca dreptate. 

  23. ai nu s-a scris numai pentru el ca i s-a socotit ca dreptate, 

  24. Ci se va socoti oi pentru noi, cei care credem în Cel ce a înviat din mor?i pe Iisus, Domnul nostru, 

  25. Care S-a dat pentru pacatele noastre oi a înviat pentru îndreptarea noastra. 

Capitolul 5.
Roadele îndreptarii din credin?a. Adam oi Hristos.

  1. Deci fiind îndrepta?i din credin?a, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, 

  2. Prin Care am avut oi apropiere, prin credin?a, la harul acesta, în care stam, oi ne laudam întru nadejdea slavei lui Dumnezeu. 

  3. ai nu numai atât, ci ne laudam oi în suferin?e, bine otiind ca suferin?a aduce rabdare, 

  4. ai rabdarea încercare, oi încercarea nadejde 

  5. Iar nadejdea nu ruoineaza pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel daruit noua. 

  6. Caci Hristos, înca fiind noi neputinciooi, la timpul hotarât a murit pentru cei necredinciooi. 

  7. Caci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotaraote cineva sa moara. 

  8. Dar Dumnezeu Îoi arata dragostea Lui fa?a de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit când noi eram înca pacatooi. 

  9. Cu atât mai vârtos, deci, acum, fiind îndrepta?i prin sângele Lui, ne vom izbavi prin El de mânie. 

  10. Caci daca, pe când eram vrajmaoi, ne-am împacat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu atât mai mult, împaca?i fiind, ne vom mântui prin via?a Lui. 

  11. ai nu numai atât, ci oi ne laudam în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împacarea. 

  12. De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul în lume oi prin pacat moartea, aoa oi moartea a trecut la to?i oamenii, pentru ca to?i au pacatuit în el. 

  13. Caci, pâna la lege, pacatul era în lume, dar pacatul nu se socoteote când nu este lege. 

  14. Ci a împara?it moartea de la Adam pâna la Moise oi peste cei ce nu pacatuisera, dupa asemanarea greoelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea sa vina. 

  15. Dar nu este cu greoeala cum este cu harul, caci daca prin greoeala unuia cei mul?i au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu oi darul Lui au prisosit asupra celor mul?i, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. 

  16. ai ce aduce darul nu seamana cu ce a adus acel unul care a pacatuit; caci judecata dintr-unul duce la osândire, iar harul din multe greoeli duce la îndreptare. 

  17. Caci, daca prin greoeala unuia moartea a împara?it printr-unul, cu mult mai mult cei ce primesc prisosin?a harului oi a darului drepta?ii vor împara?i în via?a prin Unul Iisus Hristos. 

  18. Aoadar, precum prin greoeala unuia a venit osânda pentru to?i oamenii, aoa oi prin îndreptarea adusa de Unul a venit, pentru to?i oamenii, îndreptarea care da via?a; 

  19. Caci precum prin neascultarea unui om s-au facut pacatooi cei mul?i, tot aoa prin ascultarea unuia se vor face drep?i cei mul?i. 

  20. Iar Legea a intrat oi ea ca se înmul?easca greoeala; iar unde s-a înmul?it pacatul, a prisosit harul; 

  21. Pentru ca precum a împara?it pacatul prin moarte, aoa oi harul sa împara?easca prin dreptate, spre via?a veonica, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. 

Capitolul 6.
Lucrarea faptelor bune ce se cuvine sa urmeze credin?ei.

  1. Ce vom zice deci? Ramâne-vom, oare, în pacat, ca sa se înmul?easca harul? 

  2. Nicidecum! Noi care am murit pacatului, cum vom mai trai în pacat? 

  3. Au nu oti?i ca to?i câ?i în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? 

  4. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din mor?i, prin slava Tatalui, aoa sa umblam oi noi întru înnoirea vie?ii; 

  5. Caci daca am fost altoi?i pe El prin asemanarea mor?ii Lui, atunci vom fi partaoi oi ai învierii Lui, 

  6. Cunoscând aceasta, ca omul nostru cel vechi a fost rastignit împreuna cu El, ca sa se nimiceasca trupul pacatului, pentru a nu mai fi robi ai pacatului. 

  7. Caci Cel care a murit a fost cura?it de pacat. 

  8. Iar daca am murit împreuna cu Hristos, credem ca vom oi vie?ui împreuna cu El, 

  9. atiind ca Hristos, înviat din mor?i, nu mai moare. Moarta nu mai are stapânire asupra Lui. 

  10. Caci ce a murit, a murit pacatului o data pentru totdeauna, iar ce traieote, traieote lui Dumnezeu. 

  11. Aoa oi voi, socoti?i-va ca sunte?i mor?i pacatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru. 

  12. Deci sa nu împara?easca pacatul în trupul vostru cel muritor, ca sa va supune?i poftelor lui; 

  13. Nici sa nu pune?i madularele voastre ca arme ale nedrepta?ii în slujba pacatului, ci, înfa?ioa?i-va pe voi lui Dumnezeu, ca vii, scula?i din mor?i, oi madularele voastre ca arme ale drepta?ii lui Dumnezeu. 

  14. Caci pacatul nu va avea stapânire asupra voastra, fiindca nu sunte?i sub lege, ci sub har. 

  15. Oare, atunci sa pacatuim fiindca nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum! 

  16. Au nu oti?i ca celui ce va da?i spre ascultare robi, sunte?i robi aceluia caruia va supune?i: fie ai pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate? 

  17. Mul?umim însa lui Dumnezeu, ca (deoi) era?i robi ai pacatului, v-a?i supus din toata inima dreptarului înva?aturii careia a?i fost încredin?a?i, 

  18. ai izbavindu-va de pacat, v-a?i facut robi ai drepta?ii. 

  19. Omeneote vorbesc, pentru slabiciunea trupului vostru. - Caci precum a?i facut madularele voastre roabe necura?iei oi faradelegii, spre faradelege, tot aoa face?i acum madularele voastre roabe drepta?ii, spre sfin?ire. 

  20. Caci atunci, când era?i robi ai pacatului, era?i liberi fa?a de dreptate. 

  21. Deci ce roada avea?i atunci? Roade de care acum va e ruoine; pentru ca sfâroitul acelora este moartea. 

  22. Dar acum, izbavi?i fiind de pacat oi robi facându-va lui Dumnezeu, ave?i roada voastra spre sfin?ire, iar sfâroitul, via?a veonica. 

  23. Pentru ca plata pacatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, via?a veonica, în Hristos Iisus, Domnul nostru. 

Capitolul 7.
Osânda pacatului sub Lege. Lupta între carne oi duh.

  1. Oare nu oti?i, fra?ilor - caci celor ce cunosc Legea vorbesc - ca Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el traieote? 

  2. Caci femeia maritata e legata, prin lege, de barbatul sau atâta timp cât el traieote; iar daca i-a murit barbatul, este dezlegata de legea barbatului. 

  3. Deci, traindu-i barbatul, se va numi adultera daca va fi cu alt barbat; iar daca i-a murit barbatul este libera fa?a de lege, ca sa nu fie adultera, luând un alt barbat. 

  4. Aoa ca, fra?ii mei, oi voi a?i murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din mor?i, ca sa aducem roade lui Dumnezeu. 

  5. Caci pe când eram în trup, patimile pacatelor, care erau prin Lege, lucrau în madularele noastre, ca sa aducem roade mor?ii; 

  6. Dar acum ne-am desfacut de Lege, murind aceluia în care eram ?inu?i robi, ca noi sa slujim întru înnoirea Duhului, iar nu dupa slova cea veche. 

  7. Ce vom zice deci? Au doara Legea este pacat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut pacatul,  decât prin Lege. Caci n-ao fi otiut pofta, daca Legea n-ar fi zis: Sa nu pofteoti! 

  8. Dar pacatul, luând pricina prin porunca, a lucrat în mine tot felul de pofte. Caci fara lege, pacatul era mort. 

  9. Iar eu cândva traiam fara lege, dar dupa ce a venit porunca, pacatul a prins via?a; 

  10. Iar eu am murit! ai porunca, data spre via?a, mi s-a aflat a fi spre moarte. 

  11. Pentru ca pacatul, luând îndemn prin porunca, m-a înoelat oi m-a ucis prin ea. 

  12. Deci, Legea e sfânta oi porunca e sfânta oi dreapta oi buna. 

  13. Atunci, ce era bun s-a facut pentru mine pricina mor?ii? Nicidecum! Ci pacatul, ca sa se arate pacat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca pacatul, prin porunca, sa fie peste masura de pacatos. 

  14. Caci otim ca Legea e duhovniceasca; dar eu sunt trupesc, vândut sub pacat. 

  15. Pentru ca ceea ce fac nu otiu; caci nu savâroesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urasc. 

  16. Iar daca fac ceea ce nu voiesc, recunosc ca Legea este buna. 

  17. Dar acum nu eu fac acestea, ci pacatul care locuieote în mine. 

  18. Fiindca otiu ca nu locuieote în mine, adica în trupul meu, ce este bun. Caci a voi se afla în mine, dar a face binele nu aflu; 

  19. Caci nu fac binele pe care îl voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela îl savâroesc. 

  20. Iar daca fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci pacatul care locuieote în mine. 

  21. Gasesc deci în mine, care voiesc sa fac bine, legea ca raul este legat de mine. 

  22. Ca, dupa omul cel launtric, ma bucur de legea lui Dumnezeu; 

  23. Dar vad în madularele mele o alta lege, luptându-se împotriva legii min?ii mele oi facându-ma rob legii pacatului, care este în madularele mele. 

  24. Om nenorocit ce sunt! Cine ma va izbavi de trupul mor?ii acesteia? 

  25. Mul?umesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii pacatului. 

Capitolul 8.
Credinciooii sunt slobozi fa?a de osânda. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu oi împreuna-mootenitori cu Hristos. Sfântul Duh Mijlocitorul.

  1. Drept aceea nici o osânda nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus. 

  2. Caci legea duhului vie?ii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea pacatului oi a mor?ii, 

  3. Pentru ca ceea ce era cu neputin?a Legii - fiind slaba prin trup - a savâroit Dumnezeu, trimi?ând pe Fiul Sau întru asemanarea trupului pacatului oi pentru pacat a osândit pacatul în trup, 

  4. Pentru ca îndreptarea din Lege sa se împlineasca în noi, care nu umblam dupa trup, ci dupa duh. 

  5. Caci cei ce sunt dupa trup cugeta cele ale trupului, iar cei ce sunt dupa Duh, cele ale Duhului. 

  6. Caci dorin?a carnii este moarte dar dorin?a Duhului este via?a oi pace; 

  7. Fiindca dorin?a carnii este vrajmaoie împotriva lui Dumnezeu, caci nu se supune legii lui Dumnezeu, ca nici nu poate. 

  8. Iar cei ce sunt în carne nu pot sa placa lui Dumnezeu. 

  9. Dar voi nu sunte?i în carne, ci în Duh, daca Duhul lui Dumnezeu locuieote în voi. Iar daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. 

  10. Iar daca Hristos este în voi, trupul este mort pentru pacat; iar Duhul, via?a pentru dreptate, 

  11. Iar daca Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din mor?i locuieote în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din mor?i va face vii oi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Sau care locuieote în voi. 

  12. Drept aceea, fra?ilor, nu suntem datori trupului, ca sa vie?uim dupa trup. 

  13. Caci daca vie?ui?i dupa trup, ve?i muri, iar daca ucide?i, cu Duhul, faptele trupului, ve?i fi vii. 

  14. Caci câ?i sunt mâna?i de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 

  15. Pentru ca n-a?i primit iaraoi un duh al robiei, spre temere, ci a?i primit Duhul înfierii, prin care strigam: Avva! Parinte! 

  16. Duhul însuoi marturiseote împreuna cu duhul nostru ca suntem fii ai lui Dumnezeu. 

  17. ai daca suntem fii, suntem oi mootenitori - mootenitori ai lui Dumnezeu oi împreuna-mootenitori cu Hristos, daca patimim împreuna cu El, ca împreuna cu El sa ne oi preamarim. 

  18. Caci socotesc ca patimirile vremii de acum nu sunt vrednice de marirea care ni se va descoperi. 

  19. Pentru ca faptura aoteapta cu nerabdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu. 

  20. Caci faptura a fost supusa deoertaciunii - nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o - cu nadejde, 

  21. Pentru ca oi faptura însaoi se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa fie partaoa la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu. 

  22. Caci otim ca toata faptura împreuna suspina oi împreuna are dureri pâna acum. 

  23. ai nu numai atât, ci oi noi, care avem pârga Duhului, oi noi înoine suspinam în noi, aoteptând înfierea, rascumpararea trupului nostru. 

  24. Caci prin nadejde ne-am mântuit; dar nadejdea care se vede nu mai e nadejde. Cum ar nadajdui cineva ceea ce vede? 

  25. Iar daca nadajduim ceea ce nu vedem, aoteptam prin rabdare. 

  26. De asemenea oi Duhul vine în ajutor slabiciunii noastre, caci noi nu otim sa ne rugam cum trebuie, ci Însuoi Duhul Se roaga pentru noi cu suspine negraite. 

  27. Iar Cel ce cerceteaza inimile otie care este dorin?a Duhului, caci dupa Dumnezeu El Se roaga pentru sfin?i. 

  28. ai otim ca Dumnezeu toate le lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chema?i dupa voia Lui; 

  29. Caci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a oi hotarât sa fie asemenea chipului Fiului Sau, ca El sa fie întâi nascut între mul?i fra?i. 

  30. Iar pe care i-a hotarât mai înainte, pe aceotia i-a oi chemat; oi pe care i-a chemat, pe aceotia i-a oi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceotia i-a oi marit. 

  31. Ce vom zice deci la acestea? Daca Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastra? 

  32. El, Care pe Însuoi Fiul Sau nu L-a cru?at, ci L-a dat mor?ii, pentru noi to?i, cum nu ne va da, oare, toate împreuna cu El? 

  33. Cine va ridica pâra împotriva aleoilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce îndrepteaza; 

  34. Cine este Cel ce osândeote? Hristos, Cel ce a murit, oi mai ales Cel ce a înviat, Care oi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceote pentru noi! 

  35. Cine ne va despar?i pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbracaminte, sau primejdia, sau sabia? 

  36. Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorâ?i toata ziua, socoti?i am fost ca niote oi de junghiere". 

  37. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. 

  38. Caci sunt încredin?at ca nici moartea, nici via?a, nici îngerii, nici stapânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, 

  39. Nici înal?imea, nici adâncul oi nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru. 

Capitolul 9.
Israel cel cazut s-a lepadat. Chemarea neamurilor. Israel cel adevarat.

  1. Spun adevarul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conotiin?a mea în Duhul Sfânt, 

  2. Ca mare îmi este întristarea oi necurmata durerea inimii. 

  3. Caci ao fi dorit sa fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fra?ii mei, cei de un neam cu mine, dupa trup, 

  4. Care sunt israeli?i, ale carora sunt înfierea oi slava oi legamintele oi Legea oi închinarea oi fagaduin?ele, 

  5. Ai carora sunt parin?ii oi din care dupa trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin! 

  6. Dar nu aoa ca ar fi cazut cuvântul lui Dumnezeu: caci nu to?i cei din Israel sunt oi israeli?i; 

  7. Nici pentru ca sunt urmaoii lui Avraam, sunt to?i fii, ci "întru Isaac, a zis, se vor chema ?ie urmaoi", 

  8. Adica: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii fagaduin?ei se socotesc urmaoi. 

  9. Caci al fagaduin?ei este cuvântul acesta: "(La anul) pe vremea aceasta voi veni oi Sara va avea un fiu". 

  10. Dar nu numai ea, ci oi Rebeca, având copii gemeni dintr-unul, Isaac, parintele nostru; 

  11. ai nefiind ei înca nascu?i oi nefacând ei ceva bun sau rau, ca sa ramâna voia lui Dumnezeu cea dupa alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheama, 

  12. I s-a zis ei ca "cel mai mare va sluji celui mai mic", 

  13. Precum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urât". 

  14. Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum! 

  15. Caci graieote catre Moise: "Voi milui pe cine vreau sa-l miluiesc oi Ma voi îndura de cine vreau sa Ma îndur". 

  16. Deci, dar, nu este nici de la cel care voieote, nici de la cel ce alearga, ci de la Dumnezeu care miluieote. 

  17. Caci Scriptura zice lui Faraon: "Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca sa arat în tine puterea Mea oi ca numele Meu sa se vesteasca în tot pamântul". 

  18. Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieote îl miluieote, iar pe cine voieote îl împietreote. 

  19. Îmi vei zice deci: De ce mai dojeneote? Caci voin?ei Lui cine i-a stat împotriva? 

  20. Dar, omule, tu cine eoti care raspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare faptura va zice Celui ce a facut-o: De ce m-ai facut aoa? 

  21. Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeaoi framântatura sa faca un vas de cinste, iar altul de necinste? 

  22. ai ce este daca Dumnezeu, voind sa-ai arate mânia oi sa faca cunoscuta puterea Sa, a suferit cu multa rabdare vasele mâniei Sale, gatite spre pierire, 

  23. ai ca sa faca cunoscuta boga?ia slavei Sale catre vasele milei, pe care mai dinainte le-a gatit spre slava? 

  24. Adica pe noi, pe care ne-a oi chemat, nu numai dintre iudei, ci oi dintre pagâni, 

  25. Precum zice El oi la Osea: "Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, oi iubita pe cea care nu era iubita; 

  26. ai va fi în locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunte?i poporul Meu - acolo se vor chema fii ai Dumnezeului Celui viu". 

  27. Iar Isaia striga pentru Israel : "Daca numarul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul marii, ramaoi?a se va mântui. 

  28. Pentru ca împlinind oi scurtând, Domnul va îndeplini, pe pamânt, cuvântul Sau". 

  29. ai precum a proorocit Isaia: "Daca Domnul Savaot nu ne-ar fi lasat noua urmaoi, am fi ajuns ca Sodoma oi ne-am fi asemanat cu Gomora". 

  30. Ce vom zice, deci? Ca neamurile care nu cautau dreptatea au dobândit dreptatea, însa dreptatea din credin?a; 

  31. Iar Israel, urmarind legea drepta?ii, n-a ajuns la legea drepta?ii. 

  32. Pentru ce? Pentru ca nu o cautau din credin?a, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de piatra poticnirii, 

  33. Precum este scris: "Iata pun în Sion piatra de poticnire oi piatra de sminteala; oi tot cel ce crede în El nu se va ruoina". 

Capitolul 10.
Iudeii cauta îndreptare din faptele Legii, iar nu din sfâroitul Legii, care este Hristos.

  1. Fra?ilor, bunavoin?a inimii mele oi rugaciunea mea catre Dumnezeu, pentru Israel, este spre mântuire. 

  2. Caci le marturisesc ca au râvna pentru Dumnezeu, dar sunt fara cunootin?a. 

  3. Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu oi cautând sa statorniceasca dreptatea lor, drepta?ii lui Dumnezeu ei nu s-au supus. 

  4. Caci sfâroitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede. 

  5. Caci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, ca: "Omul care o va îndeplini va trai prin ea". 

  6. Iar dreptatea din credin?a graieote aoa: "Sa nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer?", ca adica sa coboare pe Hristos! 

  7. Sau: "Cine se va coborî întru adânc?", ca sa ridice pe Hristos din mor?i! 

  8. Dar ce zice Scriptura? "Aproape este de tine cuvântul, în gura ta oi în inima ta", - adica cuvântul credin?ei pe care-l propovaduim. 

  9. Ca de vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul oi vei crede în inima ta ca Dumnezeu L-a înviat pe El din mor?i, te vei mântui. 

  10. Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseote spre mântuire. 

  11. Caci zice Scriptura: "Tot cel ce crede în El nu se va ruoina". 

  12. Caci nu este deosebire între iudeu oi elin, pentru ca Acelaoi este Domnul tuturor, Care îmboga?eote pe to?i cei ce-L cheama pe El. 

  13. Caci: "Oricine va chema numele Domnului se va mântui". 

  14. Dar cum vor chema numele Aceluia în Care înca n-au crezut? ai cum vor crede în Acela de Care n-au auzit? ai cum vor auzi, fara propovaduitor? 

  15. ai cum vor propovadui, de nu vor fi trimioi? Precum este scris: "Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!" 

  16. Dar nu to?i s-au supus Evangheliei, caci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?" 

  17. Prin urmare, credin?a este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos. 

  18. Dar întreb: Oare n-au auzit? Dimpotriva: "În tot pamântul a ieoit vestirea lor oi la marginile lumii cuvintele lor". 

  19. Dar zic: Nu cumva Israel n-a în?eles? Moise spune cel dintâi: "Voi întarâta râvna voastra prin cel ce nu este poporul (Meu) oi voi a?â?a mânia voastra cu un popor nepriceput". 

  20. Isaia îndrazneote oi zice: "Am fost aflat de cei ce nu Ma cautau oi M-am facut aratat celor ce nu întrebau de Mine". 

  21. Dar catre Israel zice: "Toata ziua întins-am mâinile Mele catre un popor neascultator oi împotriva graitor". 

Capitolul 11.
Alegerea lui Israel ramâne neschimbata, dar trecatoarea lui necredin?a a adus miluirea pagânilor. Caile Domnului sunt de-a pururi minunate oi nepatrunse.

  1. Întreb deci: Oare lepadat-a Dumnezeu pe poporul Sau? Nicidecum! Caci oi eu sunt israelit, din urmaoii lui Avraam, din semin?ia lui Veniamin. 

  2. Nu a lepadat Dumnezeu pe poporul Sau, pe care mai înainte l-a cunoscut. Nu oti?i, oare, ce zice Scriptura despre Ilie? Cum se roaga el împotriva lui Israel, zicând: 

  3. "Doamne, pe proorocii Tai i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat oi eu am ramas singur oi ei cauta sa-mi ia sufletul!". 

  4. Dar ce-i spune dumnezeiescul raspuns? "Mi-am pus deoparte oapte mii de barba?i, care nu oi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal". 

  5. Deci tot aoa oi în vremea de acum este o ramaoi?a aleasa prin har. 

  6. Iar daca este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este har. Iar daca este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este fapta. 

  7. Ce este deci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce cauta; ci cei aleoi au dobândit, iar ceilal?i s-au împietrit, 

  8. Precum este scris: "Dumnezeu le-a dat duh de amor?ire, ochi ca sa nu vada oi urechi ca sa nu auda pâna în ziua de azi". 

  9. Iar David zice: "Faca-se masa lor cursa oi la? oi sminteala oi rasplatire lor! 

  10. Întunce-se ochii lor ca sa nu vada oi spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna!" 

  11. Deci, întreb: S-a poticnit, oare, ca sa cada? Nicidecum! ai prin caderea lor, neamurilor le-a venit mântuirea, ca Israel sa-oi întarâte râvna fa?a de ele. 

  12. Dar daca greoeala lor a fost boga?ie lumii oi micoorarea lor boga?ie neamurilor, cu cât mai mult întreg numarul lor! 

  13. Caci v-o spun voua, neamurilor: Întru cât sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slavesc slujirea mea, 

  14. Doar voi izbuti sa a?â? râvna celor din neamul meu oi sa mântuiesc pe unii dintre ei. 

  15. Caci daca înlaturarea lor a adus împacarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, daca nu o înviere din mor?i? 

  16. Iar daca este pârga (de faina) sfânta, oi framântatura este sfânta; oi daca radacina este sfânta, oi ramurile sunt. 

  17. Iar daca unele din ramuri au fost taiate, oi tu, care erai maslin salbatic, ai fost altoit printre cele ramase, oi partao te-ai facut radacinii oi grasimii maslinului, 

  18. Nu te mândri fa?a de ramuri; iar daca te mândreoti, nu tu por?i radacina, ci radacina pe tine. 

  19. Dar vei zice: Au fost taiate ramurile, ca sa fiu altoit eu. 

  20. Bine! Din cauza necredin?ei au fost taiate, iar tu stai prin credin?a. Nu te îngâmfa, ci teme-te; 

  21. Caci daca Dumnezeu n-a cru?at ramurile fireoti, nici pe tine nu te va cru?a. 

  22. Vezi deci bunatatea oi asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui catre cei ce au cazut în bunatatea Lui catre tine, daca vei starui în aceasta bunatate; altfel oi tu vei fi taiat. 

  23. Dar oi aceia, de nu vor starui în necredin?a, vor fi altoi?i; caci puternic este Dumnezeu sa-i altoiasca iaraoi. 

  24. Caci daca tu ai fost taiat din maslinul cel din fire salbatic oi împotriva firii ai fost altoit în maslin bun, cu atât mai vârtos aceotia, care sunt dupa fire, vor fi altoi?i în însuoi maslinul lor. 

  25. Pentru ca nu voiesc, fra?ilor, ca voi sa nu oti?i taina aceasta, ca sa nu va socoti?i pe voi înoiva în?elep?i; ca împietrirea s-a facut lui Israel în parte, pâna ce va intra tot numarul neamurilor. 

  26. ai astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: "Din Sion va veni Izbavitorul oi va îndeparta nelegiuirile de la Iacov; 

  27. ai acesta este legamântul Meu cu ei, când voi ridica pacatele lor". 

  28. Cât priveote Evanghelia, ei sunt vrajmaoi din pricina voastra, dar cu privire la alegere ei sunt iubi?i, din cauza parin?ilor. 

  29. Caci darurile oi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi. 

  30. Dupa cum voi, cândva, n-a?i ascultat de Dumnezeu, dar acum a?i fost milui?i prin neascultarea acestora, 

  31. Tot aoa oi aceotia n-au ascultat acum, ca, prin mila catre voi, sa fie milui?i oi ei acum. 

  32. Caci Dumnezeu i-a închis pe to?i în neascultare, pentru ca pe to?i sa-i miluiasca. 

  33. O, adâncul boga?iei oi al în?elepciunii oi al otiin?ei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judeca?ile Lui oi cât sunt de nepatrunse caile Lui! 

  34. Caci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui? 

  35. Sau cine mai înainte I-a dat Lui oi va lua înapoi de la El? 

  36. Pentru ca de la El oi prin El oi întru El sunt toate. A Lui sa fie marirea în veci. Amin! 

Capitolul 12.
Îndemnuri la sfin?enie. Întrebuin?area folositoare a deosebitelor daruri.

  1. Va îndemn, deci, fra?ilor, pentru îndurarile lui Dumnezeu, sa înfa?ioa?i trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfânta, bine placuta lui Dumnezeu, ca închinarea voastra cea duhovniceasca, 

  2. ai sa nu va potrivi?i cu acest veac, ci sa va schimba?i prin înnoirea min?ii, ca sa deosebi?i care este voia lui Dumnezeu, ce este bun oi placut oi desavâroit. 

  3. Caci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecaruia din voi sa nu cugete despre sine mai mult decât trebuie sa cugete, ci sa cugete fiecare spre a fi în?elept, precum Dumnezeu i-a împar?it masura credin?ei. 

  4. Ci precum într-un singur trup avem multe madulare oi madularele nu au toate aceeaoi lucrare, 

  5. Aoa oi noi, cei mul?i, un trup suntem în Hristos oi fiecare suntem madulare unii altora; 

  6. Dar avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat. Daca avem proorocie, sa proorocim dupa  masura credin?ei; 

  7. Daca avem slujba, sa staruim în slujba; daca unul înva?a, sa se sârguiasca în înva?atura; 

  8. Daca îndeamna, sa fie la îndemnare; daca împarte altora, sa împarta cu fireasca nevinova?ie; daca sta în frunte, sa fie cu tragere de inima; daca miluieote, sa miluiasca cu voie buna! 

  9. Dragostea sa fie nefa?arnica. Urâ?i raul, alipi?i-va de bine. 

  10. În iubire fra?easca, unii pe al?ii iubi?i-va; în cinste, unii altora da?i-va întâietate. 

  11. La sârguin?a, nu pregeta?i; cu duhul fi?i fierbin?i; Domnului sluji?i. 

  12. Bucura?i-va în nadejde; în suferin?a fi?i rabdatori; la rugaciune starui?i. 

  13. Face?i-va partaoi la trebuin?ele sfin?ilor, iubirea de straini urmând. 

  14. Binecuvânta?i pe cei ce va prigonesc, binecuvânta?i-i oi nu-i blestema?i. 

  15. Bucura?i-va cu cei ce se bucura; plânge?i cu cei ce plâng. 

  16. Cugeta?i acelaoi lucru unii pentru al?ii; nu cugeta?i la cele înalte, ci lasa?i-va duoi de spre cele smerite. Nu va socoti?i voi înoiva în?elep?i. 

  17. Nu rasplati?i nimanui raul cu rau. Purta?i grija de cele bune înaintea tuturor oamenilor. 

  18. Daca se poate, pe cât sta în puterea voastra, trai?i în buna pace cu to?i oamenii. 

  19. Nu va razbuna?i singuri, iubi?ilor, ci lasa?i loc mâniei (lui Dumnezeu), caci scris este: "A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul". 

  20. Deci, daca vrajmaoul tau este flamând, da-i de mâncare; daca îi este sete, da-i sa bea, caci, facând acestea, vei gramadi carbuni de foc pe capul lui. 

  21. Nu te lasa biruit de rau, ci biruieote raul cu binele. 

Capitolul 13.
Sa ne supunem stapânirilor.

  1. Tot sufletul sa se supuna înaltelor stapâniri, caci nu este stapânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. 

  2. Pentru aceea, cel ce se împotriveote stapânirii se împotriveote rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îoi vor lua osânda. 

  3. Caci dregatorii nu sunt frica pentru fapta buna, ci pentru cea rea. Voieoti, deci, sa nu-?i fie frica de stapânire? Fa binele oi vei avea lauda de la ea. 

  4. Caci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tau. Iar daca faci rau, teme-te; caci nu în zadar poarta sabia; pentru ca ea este slujitoare a lui Dumnezeu oi razbunatoare a mâniei Lui, asupra celui ce savâroeote raul. 

  5. De aceea este nevoie sa va supune?i, nu numai pentru mânie, ci oi pentru conotiin?a. 

  6. Ca pentru aceasta plati?i oi dari. Caci (dregatorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, staruind în aceasta slujire neîncetat. 

  7. Da?i deci tuturor cele ce sunte?i datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinste. 

  8. Nimanui cu nimic nu fi?i datori, decât cu iubirea unuia fa?a de altul; ca cel care iubeote pe aproapele a împlinit legea. 

  9. Pentru ca (poruncile): Sa nu savâroeoti adulter; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturiseoti strâmb; sa nu pofteoti... oi orice alta porunca ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Sa iubeoti pe aproapele tau ca pe tine însu?i. 

  10. Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii. 

  11. ai aceasta, fiindca oti?i în ce timp ne gasim, caci este chiar ceasul sa va trezi?i din somn; caci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. 

  12. Noaptea e pe sfâroite; ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile întunericului oi sa ne îmbracam cu armele luminii. 

  13. Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu în ospe?e oi în be?ii, nu în desfrânari oi în fapte de ruoine, nu în cearta oi în pizma; 

  14. Ci îmbraca?i-va în Domnul Iisus Hristos oi grija de trup sa nu o face?i spre pofte. 

Capitolul 14.
Cum sa ne purtam cu cei slabi oi sa nu dam prilej de sminteala nimanui.

  1. Primi?i-l pe cel slab în credin?a fara sa-i judeca?i gândurile. 

  2. Unul crede sa manânce de toate; cel slab însa manânca legume. 

  3. Cel ce manânca sa nu dispre?uiasca pe cel ce nu manânca; iar cel ce nu manânca sa nu osândeasca pe cel ce manânca, fiindca Dumnezeu l-a primit. 

  4. Cine eoti tu, ca sa judeci pe sluga altuia? Pentru stapânul sau sta sau cade. Dar va sta, caci Domnul are putere ca sa-l faca sa stea. 

  5. Unul deosebeote o zi de alta, iar altul judeca toate zilele la fel. Fiecare sa fie deplin încredin?at în mintea lui. 

  6. Cel ce ?ine ziua, o ?ine pentru Domnul; oi cel ce nu ?ine ziua, nu o ?ine pentru Domnul. ai cel ce manânca pentru Domnul manânca, caci mul?umeote lui Dumnezeu; oi cel ce nu manânca pentru Domnul nu manânca, oi mul?umeote lui Dumnezeu. 

  7. Caci nimeni dintre noi nu traieote pentru sine oi nimeni nu moare pentru sine. 

  8. Ca daca traim, pentru Domnul traim, oi daca murim, pentru Domnul murim. Deci oi daca traim, oi daca murim, ai Domnului suntem. 

  9. Caci pentru aceasta a murit oi a înviat Hristos, ca sa stapâneasca oi peste mor?i oi peste vii. 

  10. Dar tu, de ce judeci pe fratele tau? Sau oi tu, de ce dispre?uieoti pe fratele tau? Caci to?i ne vom înfa?ioa înaintea judeca?ii lui Dumnezeu. 

  11. Caci scris este: "Viu sunt Eu! - zice Domnul - Tot genunchiul sa Mi se plece oi toata limba  sa dea slava lui Dumnezeu". 

  12. Deci, dar, fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu. 

  13. Deci sa nu ne mai judecam unii pe al?ii, ci mai degraba judeca?i aceasta: Sa nu da?i fratelui prilej de poticnire sau de sminteala. 

  14. atiu oi sunt încredin?at în Domnul Iisus ca nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeote ca e ceva întinat; pentru acela întinat este. 

  15. Dar daca, pentru mâncare, fratele tau se mâhneote, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos. 

  16. Nu lasa?i ca bunul vostru sa fie defaimat. 

  17. Caci împara?ia lui Dumnezeu nu este mâncare oi bautura, ci dreptate oi pace oi bucurie în Duhul Sfânt. 

  18. Iar cel ce slujeote lui Hristos, în aceasta este placut lui Dumnezeu oi cinstit de oameni. 

  19. Drept aceea sa urmarim cele ale pacii oi cele ale zidirii unuia de catre altul. 

  20. Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rau este pentru omul care manânca spre poticnire. 

  21. Bine este sa nu manânci carne, nici sa bei vin, nici sa faci ceva de care fratele tau se poticneote, se sminteote sau slabeote (în credin?a). 

  22. Credin?a pe care o ai, s-o ai pentru tine însu?i, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judeca pe sine în ceea ce aproba! 

  23. Iar cel ce se îndoieote, daca va mânca, se osândeote, fiindca n-a fost din credin?a. ai tot ce nu este din credin?a este pacat. 

Capitolul 15.
Îndemnuri la rabdare cu cei slabi oi la unirea fra?easca. Izbânda oi raspândirea Evangheliei prin predica apostolului.

  1. Datori suntem noi cei tari sa purtam slabiciunile celor neputinciooi oi sa nu cautam placerea noastra. 

  2. Ci fiecare dintre noi sa caute sa placa aproapelui sau, la ce este bine, spre zidire. 

  3. Ca oi Hristos n-a cautat placerea Sa, ci, precum este scris: "Ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine, au cazut asupra Mea". 

  4. Caci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre înva?atura noastra, ca prin rabdarea oi mângâierea, care vin din Scripturi, sa avem nadejde. 

  5. Iar Dumnezeul rabdarii oi al mângâierii sa va dea voua a gândi la fel unii pentru al?ii, dupa Iisus Hristos, 

  6. Pentru ca to?i laolalta oi cu o singura gura sa slavi?i pe Dumnezeu oi Tatal Domnului nostru Iisus Hristos. 

  7. De aceea, primi?i-va unii pe al?ii, precum oi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu. 

  8. Caci spun: Ca Hristos S-a facut slujitor al taierii împrejur pentru adevarul lui Dumnezeu, ca sa întareasca fagaduin?ele date parin?ilor, 

  9. Iar neamurile sa slaveasca pe Dumnezeu pentru mila Lui, precum este scris: "Pentru aceasta Te voi lauda între neamuri oi voi cânta numele Tau". 

  10. ai iaraoi zice Scriptura: "Veseli?i-va, neamuri, cu poporul Lui". 

  11. ai iaraoi: "Lauda?i pe Domnul toate neamurile; lauda?i-L pe El toate popoarele". 

  12. ai iaraoi Isaia zice: "ai Se va arata radacina lui Iesei, Cel care Se ridica sa domneasca peste neamuri; întru Acela neamurile vor nadajdui". 

  13. Iar Dumnezeul nadejdii sa va umple pe voi de toata bucuria oi pacea în credin?a, ca sa prisoseasca nadejdea voastra, prin puterea Duhului Sfânt. 

  14. ai, fra?ii mei, sunt încredin?at eu însumi despre voi, ca oi voi sunte?i plini de bunatate, plini de toata cunootin?a, putând sa va pova?ui?i unii pe al?ii. 

  15. ai v-am scris, fra?ilor, mai cu îndrazneala, în parte, ca sa va amintesc despre harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu, 

  16. Ca sa fiu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, slujind Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca prinosul neamurilor, fiind sfin?it în Duhul Sfânt, sa fie bine primit. 

  17. Aoadar, în Hristos Iisus am lauda, în cele catre Dumnezeu. 

  18. Caci nu voi cuteza sa spun ceva din cele ce n-a savâroit Hristos prin mine, spre ascultarea neamurilor, prin cuvânt oi prin fapta, 

  19. Prin puterea semnelor oi a minunilor, prin puterea Duhului Sfânt, aoa încât de la Ierusalim oi din ?inuturile de primprejur pâna la Iliria, am împlinit propovaduirea Evangheliei lui Hristos, 

  20. Râvnind astfel sa binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca sa nu zidesc pe temelie straina, 

  21. Ci precum este scris: "Carora nu li s-a vestit despre El, aceia Îl vor vedea; oi cei ce n-au auzit Îl vor în?elege". 

  22. De aceea am oi fost împiedicat, de multe ori, ca sa vin la voi. 

  23. Dar acum, nemaiavând loc în aceste ?inuturi oi având dorin?a de mul?i ani sa vin la voi, 

  24. Când ma voi duce în Spania, voi veni la voi. Caci nadajduiesc sa va vad în trecere oi, de catre voi, sa fiu înso?it pâna acolo, dupa ce ma voi bucura întâi, în parte, de voi. 

  25. Acum însa ma duc la Ierusalim, ca sa slujesc sfin?ilor. 

  26. Caci Macedonia oi Ahaia au binevoit sa faca o strângere de ajutoare pentru saracii dintre sfin?ii de la Ierusalim. 

  27. Caci ei au binevoit oi sunt datori fa?a de ei. Caci daca neamurile s-au împartaoit de cele duhovniceoti ale lor, datori sunt oi ei sa le slujeasca în cele trupeoti. 

  28. Savâroind deci aceasta oi încredin?ându-le roada aceasta, voi trece pe la voi, în Spania. 

  29. ai otiu ca, venind la voi, voi veni cu deplinatatea binecuvântarii lui Hristos. 

  30. Dar va îndemn, fra?ilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos oi pentru iubirea Duhului Sfânt, ca împreuna cu mine sa lupta?i în rugaciuni catre Dumnezeu pentru mine, 

  31. Ca sa scap de necredinciooii din Iudeea oi ca ajutorul meu la Ierusalim sa fie bine primit de catre sfin?i, 

  32. Ca sa vin la voi cu bucurie prin voia lui Dumnezeu oi sa-mi gasesc liniotea împreuna cu voi. 

  33. Iar Dumnezeul pacii sa fie cu voi cu to?i. Amin! 

Capitolul 16.
Apostolul da în grija pe diaconi?a Febe. Închinaciuni celor din Roma. Primejdia dezbinarii.

  1. ai va încredin?ez pe Febe, sora noastra, care este diaconi?a a Bisericii din Chenhrea, 

  2. Ca s-o primi?i în Domnul, cu vrednicia cuvenita sfin?ilor oi sa-i fi?i de ajutor la orice ar avea nevoie de ajutorul vostru. Caci oi ea a ajutat pe mul?i oi pe mine însumi. 

  3. Îmbra?ioa?i pe Priscila oi Acvila, împreuna-lucratori cu mine în Hristos Iisus, 

  4. Care oi-au pus grumazul lor pentru via?a mea oi carora nu numai eu le mul?umesc, ci oi toate Bisericile dintre neamuri, 

  5. ai Biserica din casa lor.  Îmbra?ioa?i pe Epenet, iubitul meu, care este pârga Asiei, în Hristos. 

  6. Îmbra?ioa?i pe Maria care s-a ostenit mult pentru voi. 

  7. Îmbra?ioa?i pe Andronic oi pe Iunias, cei de un neam cu mine oi împreuna închioi cu mine, care sunt vesti?i între apostoli oi care înaintea mea au fost în Hristos. 

  8. Îmbra?ioa?i pe Ampliat, iubitul meu în Domnul. 

  9. Îmbra?ioa?i pe Urban, împreuna-lucrator cu mine în Hristos, oi pe Stahis, iubitul meu. 

  10. Îmbra?ioa?i pe Apelles, cel încercat în Hristos. Îmbra?ioa?i pe cei ce sunt din casa lui Aristobul. 

  11. Îmbra?ioa?i pe Irodion, cel de un neam cu mine. Îmbra?ioa?i pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul. 

  12. Îmbra?ioa?i pe Trifena oi pe Trifosa, care s-au ostenit în Domnul. Îmbra?ioa?i pe iubita Persida, care mult s-a ostenit în Domnul. 

  13. Îmbra?ioa?i pe Ruf, cel ales întru Domnul, oi pe mama lui, care este oi a mea. 

  14. Îmbra?ioa?i pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Hermas oi pe fra?ii care sunt împreuna cu ei. 

  15. Îmbra?ioa?i pe Filolog oi pe Iulia, pe Nereu oi pe sora lui, pe Olimpian oi pe to?i sfin?ii care sunt împreuna cu ei. 

  16. Îmbra?ioa?i-va unii pe al?ii cu sarutare sfânta. Va îmbra?ioeaza pe voi toate Bisericile lui Hristos. 

  17. ai va îndemn, fra?ilor, sa va pazi?i de cei ce fac dezbinari oi sminteli împotriva înva?aturii pe care a?i primit-o. Departa?i-va de ei. 

  18. Caci unii ca aceotia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, oi prin vorbele lor frumoase oi magulitoare, înoeala inimile celor fara de rautate. 

  19. Caci ascultarea voastra este cunoscuta de to?i. Ma bucur deci de voi oi voiesc sa fi?i în?elep?i spre bine oi nevinova?i la rau. 

  20. Iar Dumnezeul pacii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi! 

  21. Va îmbra?ioeaza Timotei, cel împreuna-lucrator cu mine, oi Luciu oi Iason oi Sosipatru, cei de un neam cu mine, 

  22. Va îmbra?ioez în Domnul eu, Tertius, care am scris epistola. 

  23. Va îmbra?ioeaza Gaius, gazda mea oi a toata Biserica. Va îmbra?ioeaza Erast, vistiernicul ceta?ii, oi fratele Cvartus. 

  24. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu voi cu to?i. Amin! 

  25. Iar celui ce poate sa va întareasca dupa Evanghelia mea oi dupa propovaduirea lui Iisus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri veonice, 

  26. Iar acum aratata prin Scripturile proorocilor, dupa porunca veonicului Dumnezeu oi cunoscuta la toate neamurile spre ascultarea credin?ei, 

  27. Unuia în?eleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, fie slava în vecii vecilor. Amin! 

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?vortodoxa=on&carte=Romani
Vă rugăm să respectați drepturile de autor