www.profamilia.ro /scriptura.asp?vortodoxa=on&carte=Solomon2
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Sfânta Scriptura - text integral
versiunea ortodoxa

achizitionare: 20.07.2003

Cartea în?elepciunii lui Solomon

Capitolul 1.

  1. Iubi?i dreptatea, judecatori ai pamântului; cugeta?i drept despre Domnul oi cauta?i-L cu inima smerita, 

  2. Caci El Se lasa gasit celor care nu-L ispitesc oi Se arata celor care au credin?a în El. 

  3. Într-adevar, cugetele viclene departeaza de Dumnezeu, oi puterea Lui, când Îl ispiteoti, mustra pe cei fara de minte. 

  4. În?elepciunea nu patrunde în sufletul viclean oi nu salaoluieote în trupul supus pacatului. 

  5. Duhul cel Sfânt, pova?uitorul oamenilor, fuge de vicleoug, Se departeaza de min?ile fara de pricepere oi Se da în laturi când se apropie faradelegea; 

  6. În?elepciunea este duh iubitor de oameni oi nu lasa nepedepsit pe cel care huleote prin vorbele sale, caci Dumnezeu este martor gândurilor celor mai ascunse oi patrunde fara greo inimile oi aude toate cuvintele. 

  7. Duhul lui Dumnezeu umple lumea, El cuprinde toate oi otie orice ooapta. 

  8. Pentru aceea, cel care graieote lucruri nedrepte nu poate sa se ascunda oi dreptatea razbunatoare nu-l uita. 

  9. Caci chibzuin?ele nelegiuitului vor fi cercetate oi zvonul vorbelor sale va ajunge pâna la Domnul spre pedeapsa strâmbata?ilor sale. 

  10. O ureche geloasa aude totul oi sunetul ooaptelor nu-i scapa. 

  11. Pazi?i-va deci de vorbele cârtitoare oi deoarte oi feri?i limba voastra de clevetire, fiindca vorba cea mai tainica nu va trece fara pedeapsa oi gura mincinoasa aduce sufletului moarte. 

  12. Nu va grabi?i moartea prin ratacirile vie?ii voastre oi nu va atrage?i pieirea prin fapta mâinilor voastre. 

  13. Caci Dumnezeu n-a facut moartea oi nu se bucura de pieirea celor vii. 

  14. El a zidit toate lucrurile spre via?a oi fapturile lumii sunt izbavitoare; întru ele nu este samân?a de pieire oi moartea n-are putere asupra pamântului. 

  15. Dreptatea este nemuritoare, iar nedreptatea aduce moarte. 

  16. Dar cei necredinciooi îoi atrag moartea cu mâinile oi cu glasul, se uita la ea ca la o prietena, sunt patimaoi dupa ea oi au facut legatura cu ea oi cu adevarat vrednici sunt sa fie ai ei. 

Capitolul 2.

  1. Cei care cugeta nedrept oi-au zis în sine: "Via?a noastra este scurta oi trista oi omul nu poate scapa de moarte, nici nu cunoaote cine l-ar izbavi de oeol. 

  2. Din întâmplare am ajuns sa fim cum suntem oi dupa via?a aceasta vom fi ca oi cum n-am fi fost niciodata; caci fum este suflarea din narile noastre oi cugetarea o scânteie care se aprinde din miocarea inimii noastre. 

  3. Când se va stinge, trupul nostru se va face cenuoa oi duhul se va risipi ca aerul cel uoor. 

  4. Numele nostru se va uita cu vremea oi nimeni nu-oi va aduce aminte de lucrurile noastre oi via?a noastra va trece ca urma norului oi se va risipi ca negura, pe care o alunga razele soarelui oi caldura lui o îngreuiaza. 

  5. Ca umbra de trecatoare este via?a noastra oi sfâroitul ei este fara înapoiere, ca s-a pecetluit oi nimeni nu mai vine înapoi. 

  6. Veni?i deci oi sa ne desfatam cu bunata?ile cele de acum oi de fapturi sa ne folosim cu toata caldura tinere?ii. 

  7. Sa avem din beloug vinuri scumpe oi miresme oi sa nu lasam sa treaca florile de primavara. 

  8. Sa ne încununam cu flori de trandafir, pâna nu se veotejesc. 

  9. Nimeni dintre noi sa nu lipseasca de la petrecerile noastre, sa lasam pretutindeni semnele veseliei noastre, caci aceasta este partea oi menirea noastra. 

  10. Sa asuprim pe cel sarac oi drept, sa nu ne fie mila de vaduva, oi de carunte?ile batrânului încarcat de ani sa nu ne ruoinam. 

  11. Puterea noastra sa fie legea drepta?ii noastre, ca ce este slab nu este de nici un folos. 

  12. Sa vânam pe cel drept, fiindca ne stinghereote oi se împotriveote ispravilor noastre oi ne scoate vina ca stricam legea oi ne învinova?eote ca nu umblam cum am fost înva?a?i din copilarie. 

  13. El se face pe sine ca are cunootin?a despre Dumnezeu oi se numeote: fiul Domnului. 

  14. El este pentru noi ca o osânda a gândurilor noastre oi ne este greu chiar când ne uitam la el. 

  15. Caci via?a lui nu seamana cu via?a celorlal?i oi cararile lui sunt schimbate. 

  16. Înaintea lui suntem socoti?i ca necura?i oi de caile noastre se fereote ca de o spurcaciune; el fericeote sfâroitul celor drep?i oi se lauda ca are pe Dumnezeu drept tata. 

  17. Deci sa vedem daca cuvintele lui sunt adevarate oi sa cercetam ce i se va întâmpla ieoind din aceasta via?a. 

  18. Caci daca dreptul este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apara oi-l va scoate din mâna potrivnicilor sai. 

  19. Sa-l încercam cu ocari oi cu chinuri, ca sa vedem cât este de rabdator oi sa încercam suferin?a lui. 

  20. Sa-l dam unei mor?i de ocara caci, dupa vorba lui, Dumnezeu va avea grija de el". 

  21. Acestea sunt gândurile lor, dar ei se amagesc, viclenia lor i-a orbit. 

  22. Ei nu cunosc tainicele puneri la cale ale lui Dumnezeu, ei n-au nadejde în rasplata sfin?eniei oi nu cred ca sufletele curate vor avea. cununa lor. 

  23. Dumnezeu a zidit pe om spre nestricaciune oi l-a facut dupa chipul fiin?ei Sale. 

  24. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume oi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoasca. 

Capitolul 3.

  1. Sufletele drep?ilor sunt în mâna lui Dumnezeu oi chinul nu se va atinge de ele. 

  2. În ochii celor fara de minte, drep?ii sunt mor?i cu desavâroire oi ieoirea lor din lume li se pare mare nenorocire. 

  3. ai plecarea lor dintre noi, un prapad, dar ei sunt în pace. 

  4. Chiar daca, în fa?a oamenilor, ei au îndurat suferin?e, nadejdea lor este plina de nemurire. 

  5. ai fiind pedepsi?i cu pu?in, mare rasplata vor primi, caci Dumnezeu i-a pus la încercare oi i-a gasit vrednici de El. 

  6. Ca pe aur în topitoare, aoa i-a lamurit, oi ca pe o jertfa de ardere întreaga i-a primit. 

  7. Straluci-vor în ziua rasplatirii oi ca niote scântei care se lasa pe miriote, aoa vor fi. 

  8. Judeca-vor neamurile oi stapâni vor fi peste popoare oi Domnul va împara?i întru ei, în veci. 

  9. Ei vor în?elege adevarul, ca unii care oi-au pus încrederea în Domnul; cei credinciooi vor petrece cu El în iubire, caci harul oi îndurarea sunt partea aleoilor Lui. 

  10. Cei nelegiui?i vor fi pedepsi?i dupa cugetul lor cel viclean, pentru ca nu le-a pasat de cel drept, iar de Dumnezeu s-au departat. 

  11. Defaimatorii în?elepciunii oi ai înva?aturii sunt ticalooi, oi nadejdea lor este deoarta oi ostenelile lor fara de folos oi lucrurile lor netrebnice. 

  12. Femeile lor sunt fara de minte oi copiii lor sunt strica?i oi spi?a lor este blestemata. 

  13. Drept aceea, fericita este cea stearpa care nu s-a pângarit oi care n-a cunoscut pat cu pacat; ea va avea roada la cercetarea sufletelor. 

  14. Tot aoa famenul ale carui mâini n-au savâroit faradelegea oi împotriva Domnului n-a gândit cele rele; el va primi aleasa plata pentru credin?a lui oi în templul Domnului locul cel mai de dorit. 

  15. Caci roada bunelor osteneli este slavita oi radacina în?elepciunii n-are pieire. 

  16. Fiii desfrâna?ilor nu vor avea desavâroire oi samân?a ieoita din patul nelegiuit se va stinge. 

  17. Ca de vor oi avea via?a lunga, nu vor fi de nici o treaba oi batrâne?ile lor, la urma de tot, vor fi fara cinste. 

  18. Iar de vor muri de timpuriu, vor fi fara nadejde oi fara mângâiere vor fi în ziua judeca?ii, 

  19. Caci neamul celui nedrept are sfâroit groaznic. 

Capitolul 4.

  1. Mai bine este sa nu ai copii, dar sa ai bunatate, caci pomenirea bunata?ii este nemuritoare; oi Dumnezeu o otie oi oamenii o cunosc. 

  2. Când este de fa?a, o urmezi oi când s-a dus, î?i pare rau dupa ea. Bunatatea poarta veonica cununa, veonic biruitoare, ieoind fara pata din lupte câotigate. 

  3. Mul?imea pruncilor la cei nelegiui?i nu este de nici un folos; din mladi?ele lor spurcate nu se va înfige radacina în adânc oi nu vor avea temei nezdruncinat. 

  4. Chiar daca se vor îmbraca vremelnic întru ramuri, fiind fara temeinicie, se vor zgudui de vânt oi se vor dezradacina de puterea vijeliei. 

  5. Ramurile lor vor fi frânte mai înainte de vârsta deplina, rodul lor va fi netrebnic, crud la mâncare oi de nimic bun, 

  6. Fiindca pruncii nascu?i din somnul necurat sunt martori ai nelegiuirii parin?ilor, când stai sa-i cercetezi. 

  7. Cel drept, chiar când apuca sa moara mai devreme, da de odihna. 

  8. Batrâne?ile cinstite nu sunt cele aduse de o via?a lunga, nici nu le masori dupa numarul anilor. 

  9. În?elepciunea este la om adevarata carunte?e oi vârsta batrâne?ilor înseamna o via?a neîntinata. 

  10. Placut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit oi, fiindca traia între pacatooi, l-a mutat de pe pamânt. 

  11. A fost rapit, ca rautatea sa nu-i schimbe mintea sa, înoelaciunea sa nu-i amageasca sufletul. 

  12. Caci vraja viciului întuneca cele bune oi ame?eala poftei schimba gândul cel fara de rautate. 

  13. Ajungând curând la desavâroire, dreptul a apucat ani îndelunga?i. 

  14. Sufletul lui era placut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grabit sa-l scoata din mijlocul rauta?ii. 

  15. Neamurile vad, dar nu pricep nimic oi nu-oi bat capul cu aoa ceva, ca adica harul lui Dumnezeu oi mila Lui sunt cu aleoii Sai oi ca poarta grija de sfin?ii Sai. 

  16. Dreptul care moare osândeote pe nelegiui?ii care traiesc, iar tinere?ea ajunsa la grabnica desavâroire osândeote lungile batrâne?i ale celui nedrept. 

  17. Vor vedea sfâroitul în?eleptului, dar nu vor în?elege ce sfat a avut Dumnezeu cu el oi pentru ce l-a pus bine pentru Sine. 

  18. Vor vedea oi-oi vor bate joc, dar Domnul îi va face de ocara. 

  19. Caci vor fi pe urma hoit fara de cinste, printre mor?i, întru ruoine, în veac de veac; Domnul îi va zdrobi oi, mu?i, îi va azvârli cu capul în jos, îi va zgudui din temelie oi vor pieri pâna la cel mai mic; chinul îi va macina oi pomenirea lor se va oterge. 

  20. Vor veni înspaimânta?i de otiin?a pacatelor lor oi faradelegile lor îi vor mustra fa?a în fa?a. 

Capitolul 5.

  1. Atunci cel drept va sta cu multa îndrazneala înaintea celor care l-au prigonit oi au dispre?uit ostenelile sale. 

  2. Iar ei, vazându-l, se vor tulbura cu cumplita frica oi se vor minuna de minunea mântuirii dreptului. 

  3. Ei vor zice, caindu-se în inima lor oi gemând întru strâmtorarea duhului lor: "Acesta este pe care-l aveam altadata de batjocura oi ?inta ocarilor noastre. 

  4. Nebunii de noi! Am socotit via?a lui o nebunie oi moartea lui o ticalooie. 

  5. ai iata cum a fost socotit între fiii lui Dumnezeu oi partea lui între sfin?i! 

  6. Aoadar noi am ratacit de la calea adevarului oi lumina drepta?ii n-a stralucit pentru noi oi noua soarele nu ne-a rasarit. 

  7. Ne-am saturat de cararile faradelegii oi ale pierzarii; am strabatut pustieta?i neumblate, iar calea Domnului n-am cunoscut-o. 

  8. Ce folos ne-a adus trufia? La ce ne-a slujit boga?ia ai toata fala ei? 

  9. Toate acestea au trecut ca umbra oi ca o veste care se duce pe aci încolo. 

  10. Au trecut la fel cu corabia care razbate marea învolburata oi a carei urma în apa nu po?i s-o mai gaseoti oi nici trecerea ei, în mijlocul valurilor; 

  11. Sau ca pasarea ce zboara în aer oi a carei calatorie nu lasa nici un semn; caci ea, batând cu aripile vântul cel uoor oi despicându-l cu avântul pornirii, îoi taie cale prin miocarea penelor, iar dupa aceea nimic nu mai arata pe unde a trecut. 

  12. Sau la fel cu sageata care zboara spre locul însemnat, iar aerul pe care l-a spintecat se împreuna la loc oi nu po?i sa mai otii care i-a fost urma. 

  13. Tot aoa oi noi ne-am nascut oi am ispravit cu via?a oi nu putem sa aratam nici un semn de fapta buna, ci în rautatea noastra ne-am risipit. 

  14. Într-adevar, nadejdea celui nelegiuit este ca praful pe care-l spulbera vântul, este ca pâcla sub?ire pe care o împraotie vijelia, ca fumul pe care-l sufla o adiere oi ca amintirea unui oaspete de o singura zi care se destrama. 

  15. Însa cei drep?i vor fi vii în veacul veacului oi rasplata lor este la Domnul oi Cel Atotputernic are grija de ei. 

  16. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împara?ia frumuse?ii oi cununa cea stralucitoare, caci El îi va ocroti cu dreapta Sa oi cu bra?ul Sau; asemenea unui scut, îi va acoperi. 

  17. El va face arme din mânia Sa oi cu ele va întari faptura mâinilor Sale ca sa rasplateasca vrajmaoilor. 

  18. Din dreptate El Îoi va face platooa oi din judecata cea nefa?arnica Îoi va face coif. 

  19. Din sfin?enia Sa va face pavaza nebiruita; 

  20. Iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascu?ita oi lumea va porni razboi împreuna cu El împotriva celor fara de minte. 

  21. Sage?ile fulgerului Sau vor porni bine îndreptate oi vor lovi în ?inta, zburând din arcul puternic încordat al norilor. 

  22. Mânia Lui, ca o praotie, va azvârli noian de grindina; apele marii se vor întarâta asupra lor oi râurile îi vor îneca vijelios. 

  23. Duhul puterii dumnezeieoti se va ridica împotriva lor oi ca viscolul îi va vântura. Astfel faradelegea va aduce pustiire pe pamânt oi rautatea va rasturna scaunele celor puternici. 

Capitolul 6.

  1. Asculta?i deci, regilor, oi în?elege?i, lua?i înva?atura, voi, care judeca?i marginile pamântului. 

  2. Baga?i în urechi, voi cei ce stapâni?i peste mul?imi oi care va mândri?i cu mul?imea popoarelor voastre". 

  3. Pricepe?i ca stapânirea vi s-a dat de la Domnul oi puterea de la Cel Preaînalt, Care va cerceta faptele voastre oi va pune la încercare gândurile voastre. 

  4. Fiindca, deoi dregatori ai împara?iei Lui, n-a?i judecat drept, nici legea n-a?i pazit-o, nici n-a?i umblat dupa sfatul lui Dumnezeu. 

  5. Groaznic oi fara de veste El va sta asupra voastra, caci pentru cei mari judecata va fi cumplita. 

  6. Celor mici, Domnul le va arata iertare oi mila, însa cei puternici vor fi pedepsi?i cu straonicie. 

  7. Stapânul tuturor nu Se va ruoina de nici un obraz, nici nu Se va sfii de vreo marire, caci oi pe cel mic oi pe cel mare El i-a facut oi pronia Lui e la fel pentru to?i. 

  8. Însa cei puternici vor avea parte de o încercare mai grea. 

  9. Deci catre voi, regilor, îndrept cuvintele mele ca sa înva?a?i în?elepciune oi sa nu cade?i. 

  10. Pentru ca cei ce au pazit cu sfin?enie pravila sfânta se vor sfin?i oi cei ce vor înva?a-o vor oti ce sa raspunda. 

  11. Iubi?i deci cuvintele mele oi le dori?i oi va ve?i înva?a din ele. 

  12. În?elepciunea este luminata oi neînserata oi cei care o iubesc o vad uoor oi cei care o cauta o gasesc. 

  13. Ea iese în cale celor care o doresc oi li se arata ea, întâi. 

  14. Cel care se scoala pentru ea dis-de-diminea?a nu se va osteni, caci o va afla oezând la poarta lui. 

  15. Cel care îoi bate capul cu în?elepciunea îndeplineote desavâroirea min?ii oi cel care îoi pierde somnul pentru ea va fi în curând fara de grija. 

  16. Ea umbla în toate par?ile cautând pe cei vrednici de ea oi se arata prietenoasa în drumurile lor oi îi întâmpina în tot ce pun la cale. 

  17. Începutul ei este pofta cea adevarata de înva?atura. 

  18. Iar pofta de înva?atura are în sine iubirea, iar iubirea este paznica legilor ei, iar pazirea legilor ei este adeverirea nemuririi. 

  19. ai nemurirea ne face sa fim aproape de Dumnezeu. 

  20. Drept aceea, pofta în?elepciunii duce la împara?ia cea veonica. 

  21. Deci dar, o, regi ai popoarelor, daca ?ine?i la tronurile oi la sceptrele voastre, cinsti?i în?elepciunea, ca în veac sa domni?i. 

  22. Iar ce este în?elepciunea oi cum s-a facut, sunt gata sa va spun fara sa ascund tainele lui Dumnezeu. Ci voi cerceta de la începutul fapturii oi voi da la lumina cunootin?a ei oi nu voi trece pe alaturi de adevar. 

  23. Nu voi merge pe acelaoi drum cu pizma care roade, caci ea n-are nici o partaoie cu în?elepciunea. 

  24. Mul?imea în?elep?ilor este mântuirea lumii oi un rege cuminte înseamna bunastarea poporului. 

  25. Drept aceea, lua?i înva?atura din cuvintele mele oi folosul va fi al vostru. 

Capitolul 7.

  1. Sunt oi eu om muritor asemenea tuturor oi coborând din neamul celui dintâi om zidit din pamânt. 

  2. ai am fost înfiripat, cu trupul, în pântecele mamei mele, închegându-ma din sânge, vreme de zece luni, din samân?a barbateasca oi în ceasul somnului odihnitor. 

  3. ai dupa ce m-am nascut, am respirat aerul obotesc oi pe pamântul oboteotii patimiri am cazut oi eu, oi glasul meu dintâi, la fel ca la toata lumea, a fost plânsul meu. 

  4. Am fost înfaoat în scutece oi am dat parin?ilor grija oi bataie de cap. 

  5. ai nici un rege n-a început altfel, când s-a nascut. 

  6. Ca to?i intra în via?a în acelaoi fel oi ies iaraoi la fel. 

  7. Pentru aceea m-am rugat oi mi s-a dat în?elepciune, am chemat, oi duhul cumin?eniei a coborât în mine. 

  8. Am ?inut la ea mai mult decât la sceptre oi decât la tronuri oi am socotit boga?iile deoarte fa?a de ea. 

  9. N-am pus alaturi cu ea nici pietrele cele mai scumpe, fiindca tot aurul din lume pe lânga ea nu e decât nisip, iar argintul, înaintea ei, mi se pare noroi. 

  10. Am pre?uit în?elepciunea mai mult decât sanatatea oi frumuse?ea; am pus-o chiar înaintea luminii, fiindca stralucirea ei nu se stinge niciodata. 

  11. Împreuna cu ea mi-au venit toate bunata?ile, caci în mâinile ei sunt boga?ii nenumarate. 

  12. ai m-am bucurat de toate acestea, caci în?elepciunea le aduce cu sine. Totuoi eu nu otiam ca ea este nascatoarea lor. 

  13. Am înva?at-o fara viclenie, o împartaoesc fara parere de rau oi nu ascund comorile ei. 

  14. Ea este pentru oameni comoara nesfâroita; cei care se folosesc de ea se fac prietenii lui Dumnezeu, pentru darurile agonisite de înva?atura. 

  15. Iar mie sa-mi daruiasca Dumnezeu sa graiesc precum gândesc oi sa cuget în chip vrednic despre darurile Sale, caci El este pova?uitorul în?elepciunii oi îndreptatorul în?elep?ilor. 

  16. Ca în mâna Lui suntem oi noi oi cuvintele noastre oi toata în?elepciunea oi otiin?a lucrurilor. 

  17. El mi-a dat cunootin?a cea adevarata despre cele ce sunt, ca sa otiu întocmirea lumii oi lucrarea stihiilor. 

  18. Începutul oi sfâroitul oi mijlocul vremurilor, întoarcerile anotimpurilor oi prefacerile vazduhului, 

  19. Cursurile anilor oi rânduiala stelelor, 

  20. Firea dobitoacelor oi apucaturile fiarelor, puterea duhurilor oi gândurile oamenilor, feluritele neamuri ale plantelor oi însuoirile radacinilor. 

  21. Toate cele ascunse oi cele aratate le-am cunoscut, fiindca în?elepciunea, lucratoarea tuturor, mi-a dat înva?atura. 

  22. Într-adevar, în ea se afla un duh de în?elegere, sfânt, fara pereche, cu multe laturi, nepamântesc, ager, patrunzator, neîntinat, preaîn?elept, fara de patima, iubitor de bine, ascu?it, neoprit, binefacator, 

  23. Iubitor de oameni, neclintit, temeinic, netulburat, atotputernic, atotveghetor oi razbatând prin toate duhurile iste?e, curate oi oricât de sub?iri. 

  24. Pentru ca în?elepciunea este mai sprintena decât orice miocare, ea patrunde oi îoi face loc pretutindeni prin cura?ia ei. 

  25. Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, ea este curata revarsare a slavei Celui Atotputernic, astfel ca nimic nu poate s-o mânjeasca. 

  26. Ea este stralucirea luminii celei veonice oi oglinda fara pata a lucrarii lui Dumnezeu oi chipul bunata?ii Sale. 

  27. Fiindca este una, toate le poate, oi ramânând una cu sine însaoi, ea toate le înnoieote, oi raspândindu-se, prin veacuri, în sufletele sfinte, ea întocmeote din ele prieteni ai lui Dumnezeu oi prooroci. 

  28. Cu adevarat Dumnezeu nimic nu iubeote, fara numai pe cel ce petrece întru în?elepciune. 

  29. Ea este mai frumoasa decât soarele oi decât toata orânduirea stelelor; daca o pui alaturi cu lumina, în?elepciunea o întrece. 

  30. Fiindca dupa lumina urmeaza noaptea, pe când în?elepciunea ramâne nebiruita în fa?a rauta?ii. 

Capitolul 8.

  1. "Dumnezeule al parin?ilor oi Doamne al milei, Cel care ai facut toate cu cuvântul Tau, 

  2. ai cu în?elepciunea Ta ai rânduit pe om ca sa stapâneasca peste zidirile cele facute de Tine, 

  3. ai sa cârmuiasca lumea cu cuviin?a oi cu dreptate oi cu suflet drept sa faca judecata, 

  4. Da-mi mie în?elepciunea care sta aproape de scaunul Tau oi nu ma lepada dintre slujitorii Tai. 

  5. Caci robul Tau sunt eu oi fiul roabei Tale, om slab oi cu via?a scurta oi pu?in destoinic sa în?eleg judecata oi legile. 

  6. Caci, chiar când ar fi cineva desavâroit între fiii oamenilor, de-i va lipsi în?elepciunea cea de la Tine, ca nimica toata se va socoti. 

  7. Tu m-ai ales pe mine mai dinainte ca sa stapânesc poporul Tau oi sa judec pe fiii oi pe fiicele Tale. 

  8. Tu mi-ai poruncit sa zidesc templul în muntele Tau cel sfânt oi un jertfelnic în cetatea în care locuieoti, dupa chipul cortului celui sfânt, pe care l-ai pregatit dintru început. 

  9. Cu Tine este în?elepciunea care otie faptele Tale oi care era de fa?a când ai facut lumea oi care otie ce este placut înaintea ochilor Tai oi ce este drept, potrivit poruncilor Tale. 

  10. Trimite aceasta în?elepciune, din sfintele Tale ceruri, de lânga tronul slavei Tale, ca sa ma ajute în ostenelile mele oi ca sa cunosc ce este bineplacut înaintea Ta, 

  11. Fiindca în?elepciunea toate le otie oi le în?elege oi ma va pova?ui în?elep?eote în lucrarile mele oi prin slava sa ma va pazi. 

  12. ai astfel, faptele mele Î?i vor fi placute oi voi judeca poporul Tau cu dreptate oi voi fi vrednic de tronul tatalui meu. 

  13. Cu adevarat, ce om poate sa cunoasca sfatul lui Dumnezeu sau cine poate sa patrunda voin?a lui Dumnezeu? 

  14. Gândurile muritorilor sunt oovaielnice oi cugetarile noastre sunt cu greoeala. 

  15. Caci trupul cel putrezitor îngreuiaza sufletul oi locuin?a cea pamânteasca împovareaza mintea cea plina de grija. 

  16. Cu greu ne dam seama despre cele ce sunt pe pamânt oi cu osteneala gasim cele ce sunt chiar în mâna noastra; atunci, cine a putut sa patrunda cele ce sunt în ceruri? 

  17. Cine a cunoscut voin?a Ta, daca Tu nu i-ai dat în?elepciune oi daca nu i-ai trimis de sus Duhul Tau cel Sfânt? 

  18. Astfel, s-au facut drepte cararile celor de pe pamânt oi oamenii au înva?at ceea ce este placut înaintea Ta, oi prin în?elepciune au cunoscut mântuirea". 

Capitolul 9.

  1. "Dumnezeule al parin?ilor oi Doamne al milei, Cel care ai facut toate cu cuvântul Tau, 

  2. ai cu în?elepciunea Ta ai rânduit pe om ca sa stapâneasca peste zidirile cele facute de Tine, 

  3. ai sa cârmuiasca lumea cu cuviin?a oi cu dreptate oi cu suflet drept sa faca judecata, 

  4. Da-mi mie în?elepciunea care sta aproape de scaunul Tau oi nu ma lepada dintre slujitorii Tai. 

  5. Caci robul Tau sunt eu oi fiul roabei Tale, om slab oi cu via?a scurta oi pu?in destoinic sa în?eleg judecata oi legile. 

  6. Caci, chiar când ar fi cineva desavâroit între fiii oamenilor, de-i va lipsi în?elepciunea cea de la Tine, ca nimica toata se va socoti. 

  7. Tu m-ai ales pe mine mai dinainte ca sa stapânesc poporul Tau oi sa judec pe fiii oi pe fiicele Tale. 

  8. Tu mi-ai poruncit sa zidesc templul în muntele Tau cel sfânt oi un jertfelnic în cetatea în care locuieoti, dupa chipul cortului celui sfânt, pe care l-ai pregatit dintru început. 

  9. Cu Tine este în?elepciunea care otie faptele Tale oi care era de fa?a când ai facut lumea oi care otie ce este placut înaintea ochilor Tai oi ce este drept, potrivit poruncilor Tale. 

  10. Trimite aceasta în?elepciune, din sfintele Tale ceruri, de lânga tronul slavei Tale, ca sa ma ajute în ostenelile mele oi ca sa cunosc ce este bineplacut înaintea Ta, 

  11. Fiindca în?elepciunea toate le otie oi le în?elege oi ma va pova?ui în?elep?eote în lucrarile mele oi prin slava sa ma va pazi. 

  12. ai astfel, faptele mele Î?i vor fi placute oi voi judeca poporul Tau cu dreptate oi voi fi vrednic de tronul tatalui meu. 

  13. Cu adevarat, ce om poate sa cunoasca sfatul lui Dumnezeu sau cine poate sa patrunda voin?a lui Dumnezeu? 

  14. Gândurile muritorilor sunt oovaielnice oi cugetarile noastre sunt cu greoeala. 

  15. Caci trupul cel putrezitor îngreuiaza sufletul oi locuin?a cea pamânteasca împovareaza mintea cea plina de grija. 

  16. Cu greu ne dam seama despre cele ce sunt pe pamânt oi cu osteneala gasim cele ce sunt chiar în mâna noastra; atunci, cine a putut sa patrunda cele ce sunt în ceruri? 

  17. Cine a cunoscut voin?a Ta, daca Tu nu i-ai dat în?elepciune oi daca nu i-ai trimis de sus Duhul Tau cel Sfânt? 

  18. Astfel, s-au facut drepte cararile celor de pe pamânt oi oamenii au înva?at ceea ce este placut înaintea Ta, oi prin în?elepciune au cunoscut mântuirea". 

Capitolul 10.

  1. În?elepciunea a pazit pe primul om zidit de Dumnezeu ca sa fie parintele neamului omenesc, atunci când a fost zidit întâiul. 

  2. Ea l-a scos din pacatul lui oi i-a dat putere sa stapâneasca toata faptura. 

  3. Fiindca s-a departat de ea, mâniindu-se, cel nedrept a pierit în nebunia sa ucigaoa de frate. 

  4. Iar când pamântul a fost acoperit de ape, în?elepciunea l-a mântuit oi pe cel drept l-a purtat în slaba arca de lemn. 

  5. Când popoarele oi-au amestecat nelegiuirile toate, de-a valma, în?elepciunea a otiut pe cel drept oi l-a pastrat fara vina în fa?a lui Dumnezeu oi l-a pazit nebiruit, când a fost sa-l doboare mila de copilul sau. 

  6. Tot ea a mântuit pe cel drept din prapadul celor rai oi el a fugit departe de focul coborât peste cele cinci ceta?i. 

  7. ai ca dovada, aratând nelegiuirea lor, acest ?inut pustiit fumega oi azi, pomii dau roada în afara de vreme oi un stâlp de sare se înal?a acolo, spre pomenirea necredinciosului suflet al femeii lui Lot. 

  8. Nu le-a pasat de în?elepciune oi de aceea n-au otiut ce este binele oi au lasat celor care sunt în via?a amintirea nebuniei lor, aoa încât ticalooiile lor sa nu fie înghi?ite de uitare, 

  9. Dar în?elepciunea a smuls din necazuri pe cei care sunt credinciooi. 

  10. Iaraoi în?elepciunea a purtat pe cai drepte pe dreptul care fugea de mânia fratelui sau, aratându-i împara?ia lui Dumnezeu oi dându-i înva?atura despre lucrurile sfinte; ea l-a îmboga?it când el muncea din greu oi spor i-a dat în stradaniile lui. 

  11. În?elepciunea l-a sprijinit când a fost sa-l jecmaneasca stapânii hrapare?i oi l-a ajutat sa dobândeasca mari averi. 

  12. Ea l-a ferit de duomani; ea l-a ocrotit de cei care îi întindeau curse; ea l-a facut biruitor într-o lupta crâncena, ca sa-l înve?e ca mai tare decât toate este cucernicia. 

  13. În?elepciunea n-a parasit pe dreptul cel vândut, ci l-a ferit de pacat. 

  14. Ea s-a coborât cu el în groapa oi în lan?urile lui nu l-a parasit, pâna ce i-a dat sceptrul domniei oi puterea peste cei ce-l asupreau; ea a dovedit de minciuna pe pârâoii lui oi i-a dat o veonica marire. 

  15. În?elepciunea a izbavit pe poporul cel cuvios oi semin?ia cea nevinovata de neamurile care o împilau. 

  16. Ea a patruns în sufletul robului lui Dumnezeu oi cu semne oi cu minuni ea a ?inut piept unor regi temu?i. 

  17. Celor cuviooi datu-le-a plata ostenelilor lor oi i-a calauzit pe o cale preaminunata oi ziua le-a fost acoperamânt oi noaptea lumina de stele; 

  18. I-a trecut prin Marea Rooie oi i-a purtat prin ape mari. 

  19. A acoperit cu ape pe duomani, apoi din adâncurile marii i-a aruncat afara. 

  20. Pentru aceea, drep?ii au jefuit pe cei necredinciooi oi au slavit cântând numele Tau cel sfânt, Stapâne, oi to?i laolalta au laudat mâna Ta care lupta pentru ei. 

  21. Caci în?elepciunea a deschis gura celor mu?i oi limba pruncilor a facut-o bine graitoare. 

Capitolul 11.

  1. Facut-a sa sporeasca lucrarile lor prin mâna sfântului prooroc, 

  2. ai-au facut cale prin pustiul cel nelocuit, oi-au întins corturile lor în locuri neumblate. 

  3. Au stat dârji împotriva duomanilor lor oi au respins pe potrivnicii lor. 

  4. Au îndurat setea oi au chemat numele Tau oi apa li s-a dat dintr-o stânca aspra oi din piatra oi-au astâmparat astfel setea. 

  5. Ceea ce fusese pedeapsa pentru vrajmaoi s-a facut pentru ei, în nevoia lor, binecuvântare. 

  6. ai pe când apa marelui fluviu se prefacuse în. sânge necurat, 

  7. Spre pedeapsa ca Faraon poruncise sa ucida pe copii, Tu ai dat celor ce-oi pierdusera nadejdea apa din beloug; 

  8. ai astfel le-ai aratat prin setea de care suferisera, cu ce pedeapsa pedepseoti pe potrivnicii lor. 

  9. ai din aceasta certare, cu toate ca fusesera certa?i cu cru?are, ei au otiut cum sunt chinui?i nelegiui?ii, judeca?i sub mânie. 

  10. Cercatu-i-ai pe unii ca un parinte care dojeneote, iar pe ceilal?i i-ai pedepsit ca un împarat aspru care osândeote. 

  11. ai cei care erau de fa?a oi cei de departe se chinuiau deopotriva. 

  12. O îndoita durere i-a cuprins oi suspinau, aducându-oi aminte de lucrurile trecute. 

  13. Caci dându-oi seama ca pedepsele lor au fost spre binele celor scapa?i, au cunoscut puterea lui Dumnezeu, 

  14. Acela pe Care mai înainte L-au lepadat oi L-au avut de batjocura, mai pe urma s-au minunat în fa?a Lui, dupa ce au suferit o sete cu totul altfel decât cei drep?i. 

  15. Pentru gândurile cele neîn?elegatoare ale destrabalarii lor, care îi rataceau oi-i aduceau sa cinsteasca animalele cele necuvântatoare oi fiarele netrebnice, ai trimis peste ei, Stapâne, spre pedeapsa, mul?ime de animale fara minte, 

  16. Ca sa înve?e ca prin ceea ce pacatuieote cineva, prin aceea se oi pedepseote. 

  17. Nu era cu anevoie mâinii Tale atotputernice, care a zidit lumea din nimic, sa trimita asupra lor mul?ime de uroi oi lei fiorooi, 

  18. Sau de fiare nou-create, necunoscute oi pline de turbare, suflând aburi arzatori, sco?ând pe nas fum puturos, sau risipind din ochi înfricooatoare fulgere. 

  19. ai aceste fiare puteau sa-i omoare nu numai cu muocatura, dar sa-i îngrozeasca oi chiar sa-i ucida cu vederea lor. 

  20. ai fara de acestea, puteau sa piara numai la o suflare, urmari?i de dreptatea razbunatoare oi vântura?i de vântul puterii Tale; ci toate le-ai rânduit cu masura, cu numar oi cu cumpana. 

  21. Caci Tu pururea ai putere nemarginita oi tariei bra?ului Tau cine va sta împotriva? 

  22. Lumea toata, înaintea Ta, este ca acel pic de praf, care face cumpana sa se plece oi ca picatura de roua cea de diminea?a, ce se coboara pe pamânt. 

  23. ai miluieoti pe to?i, ca toate le po?i oi treci cu vederea greoelile oamenilor, ca sa se pocaiasca. 

  24. Pentru ca iubeoti toate cele ce sunt oi nimic nu urgiseoti din cele ce ai facut, ca daca ai fi urât un lucru, nu l-ai fi plasmuit. 

  25. ai cum ar fi ramas ceva, de n-ai fi voit Tu? Sau cum ar dainui, daca n-ar fi fost chemat de Tine la fiin?a? 

  26. Dar Tu ier?i tuturor, ca toate ale Tale sunt, Stapâne, iubitorule de suflete. 

Capitolul 12.

  1. Duhul Tau cel fara stricaciune este întru toate. 

  2. Pentru aceea pedepseoti cu masura pe cei care cad oi, când pacatuiesc, le deschizi ochii oi-i dojeneoti, ca sa se lase de rautatea lor oi sa creada întru Tine, Doamne. 

  3. De locuitorii cei de demult ai sfântului Tau pamânt Te-ai scârbit, 

  4. Caci faceau lucruri nelegiuite, vrajitoreoti oi aduceau jertfe necurate, 

  5. Omorând fara mila pe prunci, mâncând carne omeneasca oi adapându-se cu sânge; pe aceoti jertfitori spurca?i 

  6. ai parin?i ucigaoi ai unor prunci fara de aparare ai voit sa-i nimiceoti prin mâinile parin?ilor nootri, 

  7. Aoa încât acest pamânt, care este mai de cinste înaintea Ta decât toate celelalte, sa primeasca - vrednici locuitori - pe fiii lui Dumnezeu. 

  8. Dar oi pe aceia ca pe niote oameni i-ai iertat oi le-ai trimis, ca soli ai ootirii Tale pedepsitoare, tauni care în?eapa, ca sa-i ucida cu încetul. 

  9. Nu pentru ca n-ai fi putut supune cu razboi pe cei necredinciooi celor drep?i, sau sa-i pierzi dintr-odata cu groaznice fiare, sau cu o porunca scurta, 

  10. Ci ai judecat sa-i iei cu încetul dându-le loc de pocain?a, deoi bine otiai ca neamul lor este viclean oi rautatea lor este fireasca oi rasadita înlauntru oi ca gândul lor nu se va schimba în veac, 

  11. Pentru ca din început a fost samân?a blestemata. Apoi nici pentru aceea ca Te-ai teme de cineva, Te-ai aratat îndelung-rabdator cu pacatele lor. 

  12. Caci cine ar putea sa-?i zica: Ce-ai facut? Sau cine va sta împotriva judeca?ii Tale? Sau cine Te va scoate vinovat pentru neamurile cele nimicite, pe care Tu însu?i le-ai facut? Sau cine se va ridica asupra Ta cu judecata pentru oamenii cei nedrep?i? 

  13. Ca nu este alt dumnezeu afara de Tine, care sa aiba grija de toate oi caruia sa-i dovedeoti ca judeca?ile Tale sunt totdeauna drepte. 

  14. Nu este nici împarat, nici stapânitor care sa poata sa ridice ochii în fa?a Ta oi sa-?i ceara socoteala pentru cei pe care i-ai nimicit. 

  15. Ci, fiind drept, toate le cârmuieoti cu dreptate oi socoteoti lucru nepotrivit cu puterea Ta ca sa osândeoti pe cel care nu trebuie pedepsit. 

  16. Puterea Ta este începutul drepta?ii oi, pentru ca eoti Stapân a toate, catre to?i cu îngaduin?a Te ara?i. 

  17. Ara?i taria Ta celor care nu cred în atotputernicia Ta oi înfrângi cutezan?a celor care o cunosc. 

  18. Stapân al puterii cum eoti, judeci cu blânde?e oi ne cârmuieoti cu multa cru?are, ca la Tine este puterea, când voieoti. 

  19. Prin lucruri ca acestea ai înva?at pe poporul Tau ca cel drept trebuie sa fie iubitor de oameni oi ai dat fiilor Tai buna nadejde, ca le laoi timp sa se pocaiasca de pacate. 

  20. Ca de vreme ce ai pedepsit cu atâta încetineala oi îngaduin?a pe duomanii slujitorilor Tai, deoi erau vinova?i pâna la moarte, dându-le timp oi loc sa se abata de la nelegiuirea lor, 

  21. Atunci cu câta luare aminte judeci Tu pe robii Tai, ai caror parin?i au primit de la Tine juraminte oi legamintele unor stralucite fagaduin?e! 

  22. Deci când ne mustri, Tu ba?i pe vrajmaoii nootri de mii de ori mai mult, ca sa ?inem în seama bunatatea Ta, când judecam; iar când suntem judeca?i, sa nadajduim în îndurarea Ta. 

  23. Drept aceea, pe cei nedrep?i care oi-au trait via?a nebuneote, i-ai pedepsit cu înseoi faptele lor urâcioase. 

  24. Caci au mers atât de departe pe caile ratacirii, încât socoteau drept dumnezei dobitoacele cele mai respingatoare, înoelându-se ca pruncii cei fara de în?elepciune. 

  25. Pentru aceea, ca unor prunci fara de minte le-ai trimis o pedeapsa de râs. 

  26. Iar cei care nu s-au patruns de aceasta certare neînsemnata vor sim?i o pedeapsa vrednica de Dumnezeu. 

  27. Suferind oi tulburându-se cu ceea ce ei socoteau a fi dumnezei, au cunoscut pe Dumnezeul cel adevarat, pe Care altadata au zis ca nu-L cunosc; pentru aceea, osânda cea mai de pe urma a venit asupra lor. 

Capitolul 13.

  1. Deoer?i sunt din fire to?i oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu oi care n-au otiut, plecând de la bunata?ile vazute, sa vada pe Cel care este, nici din cercetarea lucrurilor Sale sa în?eleaga pe meoter; 

  2. Ci au socotit ca sunt dumnezei cârmuitori ai lumii sau focul, sau vântul, sau arcul cel iute, sau mersul stelelor, sau apa navalnica, sau luminatorii cerului; 

  3. Ei, care, desfata?i de frumuse?ea acestora, le-au luat drept dumnezei, sa otie acum cu cât este Stapânul mai presus decât acestea, ca El, Cel Care Însuoi este începatorul frumuse?ii, este facatorul lor. 

  4. Iar daca se minuneaza de putere oi de lucrare, sa în?eleaga din acestea cu cât este mai puternic Cel care le-a facut. 

  5. Caci din marimea oi frumuse?ea fapturilor po?i sa cunooti bine, socotindu-te, pe Cel care le-a zidit. 

  6. Dar, în acelaoi timp, în toate acestea este oarecare neajuns, caci doar unii ca aceotia ratacesc cautând pe Dumnezeu oi straduindu-se sa-L afle. 

  7. Caci, îndeletnicindu-se cu lucrarile lui Dumnezeu oi cercetându-le, ei se încredin?eaza cu vederea cât de frumoase sunt cele vazute. 

  8. De alta parte, ei n-au cuvânt sa li se ierte ratacirea. 

  9. Ca daca au putut sa adune atâta înva?atura, ca sa cerceteze lumea, cum n-au aflat ei mai degraba pe Stapânul lumii? 

  10. Dar sunt cu totul ticalooi oi oi-au pus nadejdea în lucruri fara de via?a cei care au numit dumnezei lucrurile mâinilor omeneoti, aurul oi argintul cu meoteoug lucrat oi închipuiri de dobitoace sau piatra netrebnica, cioplita de mâna de demult. 

  11. Un meoter lemnar a taiat din padure un lemn bun de lucrat, l-a jupuit de coaja oi apoi cu îndemânarea sa a facut din el o unealta folositoare spre slujba vie?ii. 

  12. Ramaoi?ele de la lemnul lucrat le pune pe foc sa îoi fiarba de mâncare oi îoi potoleote foamea. 

  13. ai ce-a mai ramas dintr-acestea, nefiind de nici o treaba, pentru ca este lemn strâmb oi noduros, îl ciopleote ca sa-i treaca de urât oi, potrivindu-l oi meoteougindu-l, l-a facut asemenea cu chipul de om. 

  14. Sau l-a facut asemenea vreunui dobitoc de nimic oi, vopsindu-l peste tot oi rumenindu-l la fa?a cu vopsea rooie, i-a ascuns toate metehnele. 

  15. Apoi i-a facut în perete buna aoezare, l-a pus acolo oi l-a întarit cu piroane de fier. 

  16. El are grija de idol sa nu cada, otiind bine ca nu-oi poate ajuta singur, caci nu este decât un chip care are nevoie de ajutor. 

  17. Dar el se roaga chipului pentru averea sa, pentru nun?ile sale oi pentru fiii sai oi nu se ruoineaza a vorbi catre lucrul cel neînsufle?it. 

  18. El cere sanatate de la cel neputincios, se roaga de via?a celui mort oi de ajutor celui ce nu poate sa dea nici unul; el se roaga de buna calatorie cui nu poate sa mearga în picioare. 

  19. Ca sa-oi puna la adapost averea, alergatura oi izbânda muncii sale, el cere putere de la cel care are mâinile cele mai betege. 

Capitolul 14.

  1. Altul voind sa mearga pe apa oi sa calatoreasca prin cumplitele valuri se roaga la un lemn mai oubred decât luntrea care îl poarta. 

  2. Aceasta luntre a fost nascocita de pofta de câotig oi a întruchipat-o agerimea lucratorului. 

  3. Ci, o, Parinte, pronia Ta o cârmuieote, Tu, Care ai deschis carari în mare oi drum neratacitor în volbura valurilor. 

  4. ai cu aceasta aratat-ai ca po?i sa izbaveoti din orice primejdie, aoa încât cineva, chiar fara sa aiba otiin?a corabierului, sa poata porni pe mare. Tu nu voieoti ca preaîn?eleptele Tale lucrari sa ramâna deoarte, de aceea oamenii, încredin?ându-oi via?a unui lemn de tot slab, 

  5. Trec prin valuri pe o pluta oi scapa de moarte. 

  6. Iar de demult, când au pierit trufaoii uriaoi, nadejdea întregii lumi a scapat într-o barca oi barca, îndrumata de mâna Ta, a lasat omenirii samân?a urmaoilor. 

  7. ai binecuvântat este lemnul care slujeote la o trebuin?a binecuvântata. 

  8. Dar idolul facut de mâna omeneasca este blestemat, oi el oi acel care l-a facut; acesta pentru ca l-a facut, iar idolul pentru ca, stricacios fiind, i s-a zis dumnezeu. 

  9. Ca Dumnezeu uraote deopotriva oi pe nelegiui?i oi nelegiuirea lor. 

  10. Lucrul oi lucratorul var fi deopotriva pedepsi?i. 

  11. Pentru aceea, idolii neamurilor vor fi cerceta?i spre pieire, fiindca, deoi sunt fapturi, au ajuns urâciune, sminteala pentru sufletele oamenilor oi la? pentru picioarele celor fara de minte. 

  12. Gândul plasmuirii de idoli a fost începutul aprinderii spre desfrâu, oi nascocirea lor a fost pierderea vie?ii. 

  13. Fiindca n-au fost de la început oi nu vor fi totdeauna. 

  14. Prin deoarta marire omeneasca au intrat în lume, astfel ca apropiatul lor sfâroit este hotarât înaintea lui Dumnezeu. 

  15. Un tata, întristându-se cu amara jale pentru copilul sau rapit înainte de vreme, i-a facut chipul oi pe cel care ieri înca nu era decât un om mort, îl cinsteote acum ca pe un dumnezeu oi a rânduit celor din casa sa taine oi slujbe. 

  16. Dupa aceea, cu vremea, întarindu-se acest pagânesc obicei, s-a pazit ca o lege oi, din poruncile tiranilor, a ieoit cinstirea chipurilor cioplite. 

  17. Când popoarele nu puteau sa-i cinsteasca de fa?a, pentru ca locuiau departe, faceau o asemuire dupa chipul departat oi potriveau un chip vazut al împaratului preacinstit, aoa încât sa dea celui ce nu era de fa?a aceleaoi sârguincioase închinari ca oi cum ar fi de fa?a. 

  18. ai pentru izbânda acestei închinari, cei care erau neotiutori au fost oi ei împinoi de pofta de slava a meoterului. 

  19. Pentru ca el, voind sa placa stapânitorului, oi-a pus tot meoteougul ca sa faca asemanarea cât mai frumoasa. 

  20. Iar mul?imile, înoelându-se prin frumuse?ea lucrului, l-au socotit acum ca dumnezeu pe cel care mai înainte îl cinsteau ca pe un om. 

  21. ai aceasta a fost o înoelaciune pentru via?a oamenilor, ca ei, batu?i de nevoi sau robi?i de tiranie, au dat pietrelor oi lemnelor numele ce nu se poate da la nimic de pe pamânt. 

  22. Apoi n-a fost destul ca au ratacit întru cunoaoterea lui Dumnezeu, ci, vie?uind - din întunericul min?ii lor - în razboi necurmat, au numit pace atâtea rele. 

  23. Ei faceau slujbe în care ucideau chiar pe copiii lor, sau savâroeau taine ascunse sau be?ii nebuneoti dupa barbare obiceiuri. 

  24. ai nici via?a, nici casatoriile nu le mai pazeau curate, ci unul pe altul ucidea prin viclenie sau îl batjocorea prin desfrânare. 

  25. Toate se învalmaoesc în sânge oi ucidere, în furtioag oi vicleoug, în stricaciune oi necredin?a, în razvratire oi juramânt strâmb, 

  26. În prigonirea celor buni oi uitarea binefacerilor primite, în pângarirea sufletelor oi rasturnarea trupeotilor nevoi, în tulburarea casatoriilor oi desfrânare oi dezma? sub ochii tuturor. 

  27. Caci închinarea la idolii cei deoer?i, care nici n-ar trebui pomeni?i, este începutul, pricina oi sfâroitul a tot raul. 

  28. Desfatarile lor sunt niote bucurii smintite, proorociile lor sunt mincinoase, ei traiesc în nedreptate oi jura strâmb cu uourin?a. 

  29. Ca unii care nadajduiesc în idolii cei fara de suflet, când jura strâmb, ei nu se tem ca li se va dovedi nedreptatea. 

  30. ai din doua par?i pedeapsa va da peste ei, întâi pentru ca au cugetat greoit despre Dumnezeu, închinându-se idolilor, oi al doilea pentru ca, vicleni fiind, au jurat împotriva adevarului, dispre?uind tot ce este sfânt. 

  31. Caci nu puterea idolilor pe care s-au jurat, ci pedeapsa cuvenita pacatooilor, aceea prigoneote pururea pacatul celor ce au greoit. 

Capitolul 15.

  1. Iar Tu, Dumnezeul nostru, eoti bun oi adevarat, îndelung-rabdator oi cu mila cârmuitor a toate. 

  2. Chiar când pacatuim, ai Tai suntem, noi cei ce cunoaotem puterea Ta, dar nu vom pacatui, otiind bine ca suntem din numarul celor numara?i ai Tai. 

  3. Ca a Te cunoaote pe Tine este dreptate desavâroita oi a oti puterea Ta este radacina nemuririi. 

  4. Pe noi nu ne-au înoelat nascocirile omeneoti ale unui meoteoug viclean;  ici truda deoarta a zugravilor, adica chipul mânjit cu multe feluri de vopsele, 

  5. A carui înfa?ioare a?â?a patima celor nebuni, cu pofta chipului neînsufle?it al unei aratari fara via?a. 

  6. Iubitori de rele precum sunt, ei sunt vrednici sa aiba asemenea nadejdi, oi cei care le fac oi cei care le poftesc oi li se închina. 

  7. Olarul framânta pamântul moale cu osteneala oi face spre slujba noastra orice vas oi din acelaoi pamânt face vase spre curata întrebuin?are oi altele dimpotriva, dar toate asemenea; oi care vas de ce treaba sa fie, hotaraote olarul. 

  8. Apoi cu nelegiuita truda, din acelaoi pamânt, tot el scoate un deoert chip de idol, el care, cu pu?in mai înainte, din pamânt a fost facut oi dupa pu?in se va întoarce iaraoi de unde a fost luat, când se va cere sa dea sufletul cu care este dator. 

  9. Dar el se îngrijeote nu de aceea ca puterile lui slabesc, nici ca via?a este scurta, ci se ia la întrecere cu meoterii aurari oi argintari oi face ce fac faurarii în arama oi, ca mare cinste pentru el, ?ine sa faca chipuri amagitoare. 

  10. Inima lui este cenuoa oi nadejdea lui mai slaba ca pamântul oi via?a lui mai mica în cinste decât lutul. 

  11. Fiindca el n-a cunoscut pe Facatorul sau, oi pe Cel care i-a insuflat duhul faptelor oi a pus în el putere de via?a, 

  12. Ci socoteote ca via?a noastra este jucarie oi traiul nostru ca un târg de câotig, pentru ca - aoa zic ei - trebuie sa câotigi bani în orice chip, chiar facând rau. 

  13. Dar bine sa otie ca pacatuieote mai mult decât to?i ceilal?i acela care, din acelaoi lut, scoate vase care se pot uoor sparge oi chipuri idoleoti. 

  14. Ci to?i aceotia sunt mai nebuni oi mai de plâns decât sufletul unui copil; sunt to?i duomanii poporului tau oi asupritorii lui; 

  15. Caci pe to?i idolii neamurilor i-au socotit drept dumnezei pe cei care nici cu ochii nu vad, nici cu nasul nu respira, nici cu urechile nu aud, nici cu degetele mâinilor nu pipaie, nici cu picioarele nu umbla. 

  16. Cel care i-a facut a fost un om, oi cel care a primit duhul în dar, tocmai el i-a închipuit, caci nici un om nu poate sa faca un dumnezeu la fel cu el. 

  17. El fiind muritor, el face un lucru fara via?a cu mâinile lui nelegiuite, el pre?uieote mai mult decât idolii sai, fiindca el este viu, iar aceia nicidecum. 

  18. Ei se închina dobitoacelor celor mai urâcioase, care, dupa prostia lor, sunt mai rele decât celelalte. 

  19. N-au în ele nici o bunatate care sa ni le faca dragi oi ele sunt în afara oi de la lauda lui Dumnezeu, oi de la binecuvântarea Lui. 

Capitolul 16.

  1. Drept aceea, au fost cu dreptate pedepsi?i prin unele fapturi ca acestea oi au fost chinui?i de mul?ime de fiare. 

  2. În locul acestor pedepse, Tu ai daruit cele bune poporului Tau oi foamea lui cea mare ai potolit-o cu o mâncare noua, cu carne de prepeli?a. 

  3. Aoa încât unii (Egiptenii), deoi pofteau sa manânce, vazând urâciunea fiarelor trimise, s-au lipsit oi de mâncarea de nevoie, iar ceilal?i, dupa pu?ina lipsa, au avut o hrana noua. 

  4. Caci se cuvenea ca o foamete care nu iarta sa vina peste asupritori, iar celorlal?i numai sa li se arate cum sunt chinui?i vrajmaoii lor. 

  5. Iar când a venit peste ei înfricooata mânie a fiarelor oi se prapadeau muoca?i de oerpii cei cumpli?i, aprinderea Ta n-a ?inut pâna la urma. 

  6. Ei au fost tulbura?i pu?ina vreme, ca sa se îndrepteze oi au avut un semn de mântuire, ca sa-oi aduca aminte de poruncile legii Tale; 

  7. Caci cel care se întorcea catre acest semn se vindeca, dar nu prin ceea ce vedea cu ochii, ci prin Tine, Mântuitorul tuturor. 

  8. ai prin aceasta aratat-ai vrajmaoilor nootri ca Tu eoti Cel Care izbaveoti de tot raul. 

  9. Pentru ca în?epatura lacustelor oi a muotelor le-a adus moartea oi n-a mai fost nici un chip sa-oi scape via?a, fiindca meritau o asemenea pedeapsa. 

  10. Iar pe robii Tai nici din?ii balaurilor celor veninooi nu i-au biruit, caci mila Ta a venit oi i-a vindecat, 

  11. Ca sa-oi aduca aminte de cuvintele Tale; erau rani?i oi apoi degraba vindeca?i, ca nu cumva, cazând în adânca uitare, sa nu fie înstraina?i de la bunata?ile Tale. 

  12. Nici iarba de leac, nici alifie nu i-a vindecat, ci cuvântul Tau, Doamne, cel ce toate le vindeca. 

  13. Caci Tu stapâneoti peste via?a oi peste moarte oi cobori pâna la por?ile locuin?ei mor?ilor oi iar ridici. 

  14. Omul, în rautatea sa, poate sa ucida, dar nu poate sa aduca înapoi duhul care a ieoit, nici sa scoata sufletul care a intrat în locuin?a mor?ilor. 

  15. Iar de mâna Ta nu este cu putin?a nimanui sa scape. 

  16. Nelegiui?ii care s-au lepadat de a Te cunoaote au fost batu?i cu puterea bra?ului Tau; ape naprasnice, grindina oi ploi neînduplecate i-au chinuit; para focului i-a mistuit. 

  17. ai, ce este mai minunat, focul ardea oi mai tare în apa care toate le stinge, pentru ca toata faptura este aparatoarea celor drep?i. 

  18. Uneori para focului se domolea, ca sa nu arda fiarele cele trimise împotriva celor necredinciooi, oi ei sa vada oi sa cunoasca cum ca îi prigoneote judecata lui Dumnezeu. 

  19. Alteori; focul ardea în apa mai mult decât este puterea lui, ca sa nimiceasca astfel toate roadele ?arii celor nedrep?i. 

  20. Dar pe poporul Tau l-ai hranit cu hrana îngereasca oi i-ai trimis din cer pâine gata, fara de osteneala, oi care avea toata dulcea?a oi placea tuturor. 

  21. ai pâinea aceasta arata catre fii bunatatea Ta fa?a de ei, iar pentru cel care o mânca avea gustul mâncarii pe care o poftea. 

  22. Iar zapada oi ghea?a rabdau focul oi nu se topeau, ca sa cunoasca Israel ca focul cel arzator, care stralucea în zapada oi în ploi, a mistuit roadele vrajmaoilor; 

  23. ai iaraoi acelaoi foc îoi lepada puterile, ca sa hraneasca pe cei drep?i, 

  24. Pentru ca faptura, slujindu-?i ?ie, Celui care ai facut-o, se încordeaza pentru pedepsirea celor nedrep?i oi se domoleote spre facerea de bine a celor care se încred în Tine. 

  25. Drept aceea, schimbându-se în toate aceste chipuri, ea slujea darului Tau celui a toate hranitor, potrivit dorin?ei celor care Te rugau; 

  26. Astfel ca fiii pe care i-ai iubit, Doamne, sa înve?e ca nu felurite soiuri de roade hranesc pe oameni, ci cuvântul Tau ?ine în via?a pe acei care cred în Tine. 

  27. Fiindca ceea ce nu se strica de puterea focului, se topea, încalzindu-se de o uooara raza a soarelui. 

  28. Ca sa se în?eleaga ca trebuie sa mânecam oi sa-?i mul?umim mai înainte de rasaritul soarelui oi sa ne rugam ?ie din revarsatul zorilor. 

  29. Iar nadejdea celui nemul?umitor se va topi ca ghea?a de iarna oi se va scurge ca o apa nefolositoare. 

Capitolul 17.

  1. Judeca?ile Tale sunt mari oi anevoie de lamurit, de aceea cugetele fara înva?atura sunt în ratacire. 

  2. Nelegiui?ii, având încredin?area ca pot sa asupreasca neamul sfânt, zaceau închioi sub acoperiourile lor - înlan?ui?i de întuneric oi robii unei nop?i fara ziua - oi fugari erau de la veonica Ta purtare de grija. 

  3. ai când socoteau ca vor ramâne ascunoi cu tainicele lor pacate, în valul întunecat al uitarii, risipi?i au fost  oi înspaimânta?i amarnic oi tulbura?i au fost de naluciri. 

  4. Adaposturile unde se închideau nu i-au scutit de spaime, caci în jurul lor rasunau zgomote care îi înfricooau oi aratari posomorâte îi umpleau de groaza. 

  5. Nu era nici un foc care sa poata sa-i lumineze oi vapaile vii ale stelelor nu puteau sa risipeasca acea noapte înfricooatoare. 

  6. Câteodata li se arata o învâlvorare înspaimântatoare care se aprindea de la sine oi, zgudui?i de aceasta vedenie, cu pricina necunoscuta, socoteau aratarile oi mai grozave înca. 

  7. Meoteougul copilaros al vrajitorilor nu mai putea nimic oi îngâmfarea lor ca otiu ceva ieoise de ruoine. 

  8. Ei care ziceau ca pot sa goneasca din inima bolnava spaimele oi tulburarile, chiar ei zaceau acum plini de ruoinoasa spaima. 

  9. ai macar ca nu era prea mare grozavia care sa-i înspaimânteze, totuoi fiarele care treceau oi oerpii care fluierau îi îngrozeau, oi se topeau de frica oi închideau ochii sa nu mai vada prapadul ce-i pândea din toate par?ile. 

  10. Fiindca rautatea inimii este plina de temere, ca una ce se otie vinovata oi mustrata ea de sine însaoi; ea îoi vede marita nenorocirea, 

  11. Caci spaima nu este altceva fara numai lepadarea oricarui ajutor care-?i vine de la dreapta judecata. 

  12. ai când scade nadejdea în adâncul inimii, te sperii oi mai mult, daca nu otii care este pricina de unde î?i vine chinul. 

  13. Iar ei - în noaptea aceea când li se taiasera orice puteri oi care venise peste ei din iadul priponit - dormind de-a valma, 

  14. Aci se zbateau îngrozi?i de aratari pocite, aci mureau de golul din inimile lor, caci o groaza neaoteptata oi fara de veste pusese stapânire peste ei. 

  15. ai tot aoa ceilal?i, oricare ar fi fost, cadeau vlagui?i oi ramâneau aoa, închioi ca într-o închisoare fara zavoare. 

  16. ai plugar de era cineva, ori cioban cu oile, ori muncitor prins la muncile câmpului, apuca?i fara de veste, îndurau aceasta nenorocire fara scapare, 

  17. Fiindca to?i erau fereca?i cu acelaoi lan? de întuneric. ai atunci vântul ouierator oi glasul cu bun viers al pasarilor din desiouri oi navala apelor aprige 

  18. ai bubuitul stâncilor care se pravalesc oi fuga nevazuta a animalelor saritoare oi racnetul fiarelor cumplite oi sunetul care se frânge oi se rasfrânge în peoterile mun?ilor - acestea toate îi faceau sa-oi dea duhul de frica. 

  19. Caci în vreme ce toata faptura era luminata cu stralucitoare lumina oi fara împotrivire îoi vedea de lucrul sau, 

  20. Numai peste aceia se întindea o noapte grea, care era chipul întunericului celui ce avea sa-i înghita, oi ei pentru ei înoioi erau mai grea povara decât acel întuneric. 

Capitolul 18.

  1. Pentru cuviooii Tai stralucea lumina mare, iar Egiptenii auzeau glasul lor, fara sa le vada chipul oi, cu toate suferin?ele lor de pâna aci, îi fericeau. 

  2. ai pentru ca dupa atâtea asupriri - Israel nu se razbuna asupra lor - Egiptenii le mul?umeau oi le cereau iertare de relele pe care ei le facusera. 

  3. În loc de întuneric, ai dat cuviooilor Tai stâlp de foc arzator, care sa-i calauzeasca în acea calatorie necunoscuta; soare nevatamator le-ai dat în drumul lor cel plin de slava. 

  4. Vrednici erau Egiptenii sa fie lipsi?i de lumina oi sa fie închioi în întuneric, ca unii care ?ineau închioi pe fiii Tai, aceia prin care trebuia sa se dea veacului nestricacioasa lumina a legii Tale. 

  5. ai când s-au sfatuit sa ucida pe pruncii celor cuviooi ai Tai, unul dintre aceoti prunci a fost aruncat oi a scapat, dar Tu, spre pedeapsa lor, le-ai luat mul?ime de copii oi pe ei pe to?i i-ai înecat în valurile marii. 

  6. Noaptea aceasta a fost cunoscuta mai înainte de parin?ii nootri, ca - otiind bine în ce juraminte crezusera - nadajduind întru ele, sa se veseleasca. 

  7. Iar poporul Tau a vazut oi mântuirea celor drep?i oi pieirea vrajmaoilor. 

  8. ai precum ai pedepsit pe potrivnici, tot aoa, chemându-ne pe noi, ne-ai preamarit. 

  9. Copiii evlaviooi ai celor drep?i jertfeau în ascuns ?i statorniceau to?i într-un gând legamântul cel dumnezeiesc, ca sfin?i partaoi sa fie deopotriva la aceleaoi bunata?i oi la aceleaoi primejdii, cântând laudele parin?ilor. 

  10. Iar cu cântecele lor se înso?eau ?ipetele risipite ale vrajmaoilor oi se auzeau bocetele lor pentru copiii ucioi. 

  11. Robul oi stapânul erau pedepsi?i cu aceeaoi pedeapsa oi omul de rând îndura aceleaoi dureri ca oi regele. 

  12. To?i deopotriva aveau mor?i fara de numar, dar din acelaoi soi de moarte, oi cei ce ramasesera în via?a nu puteau face fa?a cu înmormântarile, de vreme ce într-o clipa tot ce era mai de seama în neamul lor pierise. 

  13. Ei, care nu voisera sa creada din pricina vrajitorilor lor, când le-au pierit cei dintâi nascu?i ai lor, au marturisit ca Israel este poporul lui Dumnezeu. 

  14. Caci, pe când lina tacere stapânea peste toate oi noaptea cu repedea ei curgere ajunsese la calea jumatate, 

  15. Cuvântul Tau cel atotputernic a purces din înaltul cer oi din scaunele împarateoti, ca un cumplit razboinic, în mijlocul acelui pamânt hotarât pieirii, 

  16. ai aducând - ca o sabie ascu?ita - porunca Ta cea fara de schimbare, statea oi umplea toate de moarte oi ajungea pâna la cer, rezemându-se de pamânt. 

  17. Atunci pe loc, vedeniile unor visuri groaznice îi tulburara oi spaime neaoteptate au navalit asupra lor. 

  18. Azvârli?i încoace oi încolo pe pamânt oi pe jumatate mor?i, ei dadeau pe fa?a pricina pentru care mureau. 

  19. Caci vedeniile care îi îngrozisera le destainuisera lucrul pentru care patimesc atât de rau ca sa nu moara de neotiin?a. 

  20. Încercarea mor?ii a atins oi pe cei drep?i oi mul?i au pierit în pustiu, dar mânia Ta nu a ?inut multa vreme. 

  21. Caci un om fara vina a luat degraba partea celor vinova?i, având ca arme ale slujbei sale rugaciunea oi tamâia de împacare, oi a stat împotriva mâniei Tale, oi primejdiei mor?ii i-a pus un capat, aratându-se pe sine ca este robul Tau. 

  22. El a biruit mul?imea razvratita, nu cu taria trupului, nici cu puterea armelor, ci a supus cu cuvântul pe Cel care îi pedepsea oi pomenind juramintele facute parin?ilor oi legamântul cu Israel. 

  23. Când mor?ii, cazu?i unii peste al?ii, au ajuns gramezi, el a stat la mijloc, a potolit mânia oi a închis pieirii calea care ducea spre cei vii. 

  24. Caci în veomântul preo?esc, lung pâna la glezne, era toata lumea, oi numele slavite ale parin?ilor erau sapate pe cele patru oiruri de pietre scumpe, iar mare?ia Ta pe diadema de pe cap. 

  25. Înaintea acestor semne, îngerul pieirii a încetat oi s-a temut, caci singura ispita mâniei Tale era destula. 

Capitolul 19.

  1. Ci o mânie neîndurata prigoneote pe nelegiui?i pâna la sfâroit, fiindca Dumnezeu otia de mai înainte ce vor face ei, 

  2. Ca adica Egiptenii, dupa ce au lasat pe Israel sa plece oi cu mare staruin?a i-au grabit la drum, vor avea pareri de rau oi vor începe sa-i urmareasca. 

  3. Cu adevarat, când nu ispravisera de jelit pe mor?ii lor oi plângeau înca la mormintele celor ucioi, un alt gând nebunesc le-a venit oi au început, ca pe niote fugari, sa urmareasca pe aceia pe care îi grabisera cu rugamin?i sa plece de la ei. 

  4. La aceasta îi tragea pedeapsa de care erau vrednici, oi despre cele mai înainte întâmplate nu mai aveau ?inere de minte, ca sa se împlineasca oi ceea ce mai lipsea din urgiile suferite de ei; 

  5. Aoa încât poporul Tau sa savâroeasca necrezuta lui trecere prin mare, iar Egiptenii sa dea peste o moarte naprasnica. 

  6. Fiindca faptura întreaga a fost prefacuta în alcatuirea ei, supunându-se deosebitelor Tale porunci, pentru ca robii Tai sa se pazeasca nevatama?i. 

  7. Astfel un nor umbrea tabara lor; din apa care mai înainte era acolo s-a facut pamânt uscat, iar din Marea Rooie, cale fara de piedica oi câmpie cu pajiote din valurile zbuciumate. 

  8. ai pe aici a trecut tot neamul Israel, pe care îl ocrotea mâna Ta, oi minunate lucruri a vazut. 

  9. ai ca niote cai din câmpia cu iarba oi ca niote miei care zburda, ei Te preaslaveau pe Tine, Doamne, Cel Care i-ai izbavit. 

  10. Fiindca îoi aduceau mereu aminte de cele ce se întâmplasera în-?ara pribegiei lor, cum pamântul, în locul altor vieta?i, a scos la iveala tauni, iar Nilul în loc de peoti a varsat o mul?ime de broaote. 

  11. ai mai pe urma, au vazut o noua odraslire de pasari, când, fiind purta?i de pofta, ei au cerut mâncaruri de desfatare. 

  12. ai, spre împlinirea dorin?ii lor, nor de prepeli?e s-a ridicat dinspre mare; 

  13. Însa pedeapsa a venit peste cei pacatooi - oi nu fara semnele prevestitoare ale puternicelor fulgere - oi au patimit cu dreptate pentru rauta?ile lor. 

  14. Caci s-au purtat cu ura crâncena fa?a de cei straini. Unii n-au voit sa primeasca pe trecatorii necunoscu?i, dar aceotia au adus în robie pe strainii care le facusera bine. 

  15. ai nu numai aceasta, ci mai este înca un lucru, ca adica aceia primeau pe cei straini cu duomanie. 

  16. Pe când aceotia au primit poporul Tau cu bucurie, iar dupa ce l-au facut partao la aceleaoi drepturi ca oi ei, l-au asuprit cu cumplite necazuri. 

  17. Pentru care au fost pedepsi?i cu orbire, ca oi aceia care dadeau navala la por?ile celui drept, când, cuprinoi de întuneric nepatruns, cautau fiecare ieoirea por?ii. 

  18. Caci stihiile schimbau între ele însuoirile lor, precum la un instrument cu coarde sunetele schimba masura, dar pastreaza tonul - ceea ce se poate vedea lamurit din cercetarea faptelor. 

  19. Vieta?ile de pe pamânt se faceau vieta?i de apa, iar cele ce înotau treceau pe pamânt. 

  20. Focul ardea în apa dincolo de puterea sa, iar apa îoi pierdea însuoirea ei de a stinge. 

  21. Flacarile focului nu mai vatamau carnea plapândelor dobitoace care umblau primprejur oi nu topeau acea hrana venita din cer, care semana cu bruma ce se topeote uoor. 

  22. Întru toate, Doamne, ai preamarit pe poporul Tau oi l-ai facut de cinste oi nu l-ai trecut cu vederea, ci în toata vremea oi în tot locul ai stat în preajma lui. 

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?vortodoxa=on&carte=Solomon2
Vă rugăm să respectați drepturile de autor