www.profamilia.ro /sfinti.asp?flori=6
 
 SFIN?II 

Flori alese din gradina Bisericii lui Cristos
pr. Nicolae Both

achizitionare: 22.06.2003; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

Inapoi la cuprins TEREZA NEUMANN

Semne timpurii

Nascuta la 8 aprilie 1898 în localitatea Konnersreuth din Bavaria, Tereza a fost prima din cei 11 copii (dupa unii, a fost a doua din cei 10 copii) ai lui Ferdinand si Ana.

Parintii erau tarani modesti (poate, croitori) cu posibilitati materiale reduse.

Copila vesela, comunicativa, spontana si vioaie (chiar iute din fire), Tereza iubea natura dar avea o mare aversiune pentru minciuna, asa se poate explica lipsa ei de interes pentru povesti si jucarii.

Cel dintâi fapt semnificativ din viata Terezei l-a constituit prima cuminecare (însotita si de primul extaz). Si daca în acea vreme cuminecarea se facea doar cu ocazia marilor sarbatori, ea practica des cuminecarea spirituala.

Ca eleva a fost silitoare. constiincioasa, dar lecturile sale erau reduse; am putea aminti printre aceste lecturi Filoteia, a Sf. Francisc de Sales si Istoria unui suflet, a Sf. Tereza de Lisieux. De asemenea avea o mare afectiune pentru Patimile Mântuitorului si o dorinta vie sa devina misionara în Africa. Providenta, însa, îi pregatea o alta chemare. Datorita greutatilor familiale, Tereza a fost angajata ca servitoare la Martin Neumann, taran înstarit, care avea pravalie. La cei 14 ani ai sai, Resl (cum o dezmierdau ai casei) era zdravana, cu o exceptionala putere de munca; dupa lucrul câmpului de peste zi mai avea putere sa serveasca si sa faca ordine în pravalie, pastrându-si veselia sincera si buna dispozitie.

Pe timpul razboiului (1914-1918) Tereza efectua cele mai grele munci barbatesti, fiind în stare sa ridice saci de 50-60 kg, era considerata printre cele mai harnice si mai puternice femei din partea locului. Si avea doar 16 ani!(23)

Cu toate ocupatiile sale multiple, Tereza nu neglija latura spirituala; în ceea ce priveste specificul vârstei, ea era departe de orice tentatie, respingând barbateste avansurile inerente.

Gândul la viata de manastire o apleca spre meditatie, spre rugaciune si caritate. În revers, si cei din jur o iubeau si o respectau.

Primele încercari

Într-o zi de duminica (10 martie 1918) Tereza ia parte la stingerea unui incendiu. Efortul de ridicare a galetilor cu apa, frigul de martie si umezeala, o rapun brusc. Diagnosticul: posibila fractura de vertebra si strangularea unor nervi. Dupa câteva zile încearca sa-si reia lucrul, dar cu mari dificultati.

La nici o luna (începutul lui aprilie), o cadere îi provoaca o rana la baza craniului, dupa care vederea începe sa-i slabeasca, astfel ca se vede silita sa renunte la lucru si sa se întoarca acasa. Boala se agraveaza. Dupa sapte saptamâni de spitale revine acasa, încercând sa-si ajute familia. Dar, o noua cadere (era începutul lunii august) si o noua lovitura la cap îi agraveaza situatia. O a treia cadere se lasa cu scaderea accentuata a vederii, astfel ca în curând nu mai poate citi.

Dupa a patra cadere (19 octombrie) ramase pentru un timp inconstienta; în fine, anul urmator (17 martie 1919), a cincea cadere îi provoaca orbirea completa. De acum viata Terezei devine un martiriu: dureri, convulsii, crize. La toate acestea, începând cu iarna lui 1919, se adauga o paralizie progresiva, cu deformarea membrelor si cu alte complicatii. Uneori devenea surda si muta.

Astfel ca - dupa patru ani si jumatate - trupul acela vioi si puternic devenise un cadavru viu, emanând o duhoare insuportabila.

În ciuda încercarilor, Tereza nu contenea a se ruga si a-si oferi suferintele pentru convertirea pacatosilor, dovedind un atasament deosebit fata de omonima sa, Tereza de Lisieux.(24)

Reveniri miraculoase

Fara a se gândi la propria vindecare, Tereza începu o novena pentru cauza beatificarii Terezei de Lisieux. La încheierea novenei, în dimineata zilei de 29 aprilie 1923, îsi recapata brusc vederea; era ziua beatificarii pe care am pomenit-o. A doua zi dimineata doctorul Seidl constata cu uimire vindecarea.

- Ce s-a întâmplat? întreba el.

- Ieri, Mica Sora, Tereza de Lisieux a fost declarata fericita. Noi credem ca ea a vindecat-o pe Tereza noastra, raspunse bucuroasa mama Terezei.

Între timp piciorul ajunsese într-o stare care impunea amputarea. Îngrijorarea familiei era la culme iar Tereza se adresa cu ardoare Micii Tereza. Sora Crescentia îi puse în alifie petale de trandafir de pe mormântul Terezei din Lisieux. La aplicarea pansamentului, bolnava simti o zguduitura si mâncarime puternica la picior, apoi se linisti. A doua zi, 3 mai 1925, rana era complet vindecata.

Dupa doua saptamâni, Tereza, paralizata la pat, îsi facea rozariul. Deodata se simti învaluita de lumina si - speriata - începu sa strige. Alertat, preotul sosi împreuna cu infirmiera, gasind-o pe Tereza în extaz si - spre uimirea tuturor - aceasta se ridica de pe perna. Trezindu-se, începu sa plânga si zise:

- Acuma ma pot ridica, pot umbla!

Picioarele îsi capatara pozitia normala si - ajutata de ceilalti - începu sa umble.

Era vindecata, tocmai în seara zilei de 17 mai 1925, ziua canonizarii Sfintei Tereza de Lisieux.

Parintele Naber (spiritualul Terezei) o întreba:

- Resl, ce s-a întâmplat?

Tereza relata cum o voce îi propunea vindecarea, avertizând-o ca va avea mult de suferit ca victima pentru preoti, încheind cu cuvintele: "Mai multe suflete se mântuiesc prin suferinta decât prin cele mai stralucitoare predici. Eu deja am scris altadata acest lucru."(25)

Ulterior, parintele Naber îi arata aceste cuvinte în scrisoarea a sasea a Sfintei Tereza de Lisieux catre misionari. Asadar, tot Mica Tereza savârsise si aceasta vindecare. De sarbatoarea Corpus Domini (11 iunie 1925) Tereza mergea pentru prima data la biserica, dupa 7 ani (din 1918).

Dar în toamna aceluiasi an, o apendicita acuta purulenta impunea operatia. Toti ai casei începura o novena în cinstea Sfintei Tereza si Resl se vindeca instantaneu. Ea declara ca si aceasta vindecare apartine aceleiasi sfinte care, în plus "mi-a zis sa merg imediat la biserica pentru a multumi lui Dumnezeu".

Alte doua vindecari miraculoase au fost consemnate si atestate ca atare de catre medici (precum si precedentele), anume:

- O pneumonie grava, în toamna anului 1926

- O apoplexie, cu stare de semiconstienta, vindecata instantaneu cu ocazia Adormirii Maicii Domnului (15 august 1940).

Patimind cu Cristos

Dupa toate încercarile prin care a trecut, Tereza îsi relua treptat viata obisnuita, dar trairea spirituala devenea tot mai intensa si nu va întârzia sa ia forme vizibile.

Era a treia vinere din Postul Mare al anului 1925 (5 martie, prima vinere din luna) când Tereza în extaz medita Patimile Mântuitorului. Deodata simti o durere acuta în partea stânga. Ea credea ca-i vorba despre o noua boala pe care voia sa o pastreze secret fata de parinti; doar sora sa Crescentia o stia si o ajuta. Marturisindu-se parintelui Naber, acesta îsi dete seama ca este vorba despre rana din coasta a Mântuitorului.

Într-o vinere urmatoare primi si ranile de la mâini si de la picioare. Anul urmator i se adaugara urmele coroanei de spini (8 stigmate pe crestet) iar în 1928 (Postul Mare) primi si rana cauzata de purtarea crucii pe umarul drept.

Începând cu Vinerea Mare a lui 1929 Tereza suporta, cu urme vizibile, si biciuirea.(26)

Medicii încercau fel si fel de tratamente si pansamente dar rezultatele erau contrare. Asa ca, la insistentele parintelui Naber, fu lasata în pace. Biserica porni demersurile necesare spre a se convinge de realitatea faptelor, în timp ce vizitatorii nu conteneau.

La interventia Protectoarei sale (Tereza de Lisieux), Resl începu sa-si reia partial activitatea obisnuita: îngrijea pasarile, aducea lemne, lucra în gradina. Unele dintre rani, precum cele de la genunchi, la fel ca si rana de la umar, apareau aproape exclusiv în Saptamâna Mare.

Secvente din Patimi

Postul Pastilor anului 1926 marcheaza începutul viziunilor istorice ale Terezei. Acestea aveau ca subiect Vechiul si Noul Testament, vietile sfintilor dar mai ales Patimile lui Isus, pe care Tereza le traia în timpul extazelor ce durau de joi noaptea pâna vinerea pe la prânz.

Iata câteva secvente:

- Simon Cireneul refuza la început sa poarte Crucea, ceea ce provoaca a doua cadere a lui Isus... Ulterior, întelegând cine este Isus, o poarta cu bucurie.

- De Isus se apropie o femeie cu fetita de mâna si purtând un ulcior. Tereza afirma ca este femeia ce se vindecase atingând în ascuns poala hainei Lui. Ea îsi scoate marama de pe cap, o întinde lui Isus ca sa-si stearga fata...

- Biciuirea a fost executata de trei grupuri de soldati beti. Isus legat de stâlp, cu mâinile ridicate, gol complet, abia daca atingea pamântul cu picioarele.

- Cununa de spini era de fapt o cusma pe care i-o înfundau pe cap cu lovituri de baston.

- Crucea, încropita din trei bârne, avea forma literei Y.

Cu ocazia viziunilor Tereza a descris exact palatul lui Irod, dând si detalii uimitor de precise.(27)

Carisme

La fel ca si Ecaterina Emerik, Tereza a fost învrednicita sa sufere pentru altii si sa mijloceasca convertiri sau vindecari miraculoase. Enumeram în continuare unele carisme deosebite pe care le-a primit Tereza.

- Folosirea limbii aramaice, limba vorbita pe timpul Mântuitorului. Faptul a fost confirmat de mai multi universitari orientalisti.

Fara sa cunoasca decât limba germana, Tereza reda expresiile:

"Abba schabock lahon" ("Tata iarta-le lor")

"Ha emeck ha breck" ("Iata mama ta, iata fiul tau"), si altele.

- Timp de 36 de ani a trait fara hrana (din 1926 pâna în ajunul mortii 1962).

Dupa relatarea parintelui Naber, ajunul a început la 6 august 1926, odata cu viziunea Schimbarii la Fata. Tot restul vietii sale Tereza s-a hranit doar cu Euharistia (adica, dupa expresia ei: "Cu Isus").

Si acest fapt a fost verificat sever, cântarindu-se pâna si apa de spalat pe dinti!(28)

Graitor în acest sens este si faptul ca pe timpul celui de-al III-lea Reich, Tereza nu primea cartela de alimente.

- Absenta somnului: Tereza dormea - de regula - cel mult 2 ore pe noapte, între orele 4 si 6. Cu toate acestea, ea desfasura o activitate normala: munca în gospodarie, îngrijirea bolnavilor si mai ales primirea vizitatorilor. Astfel, de exemplu, dupa estimarea Jandarmeriei locale, în ziua de 5 august 1927 se aflau la Konnersreuth 4000 de vizitatori.

Dintre celelalte daruri primite de Tereza amintim: Citirea gândurilor, Bilocatia (prezenta simultana în locuri diferite), Profetia (printre altele a prezis caderea Reichului), Realizarea prezentei îngerului pazitor, Recunoasterea obiectelor consacrate, etc.

Spre sfârsit

Pe lânga toate suferintele Terezei, în ultimii ani se adauga insuficienta cardiaca, avansând spre anghina pectorala. Din 1961, viziunile dureroase au încetat. Treptat, din cauza slabiciunii, fu silita sa renunte la calatorii. Ultima sa initiativa fu întemeierea unei manastiri de adoratie perpetua, manastire ce avea sa se numeasca "Theresianum" (în onoarea Terezei de Lisieux) si care fu repede ridicata (5 luni) dar, dupa moartea Terezei.

La 13 septembrie 1962, revenind de la biserica, spuse surorii sale Maria: "Acum sunt cu adevarat bolnava."

A doua zi. 14 septembrie (era ziua înaltarii Sf. Cruci), într-o viziune (ultima) cu înapoierea crucii de catre împaratul Heraclius, Tereza a suferit timp de 3 ore.

Sâmbata, 15 septembrie, la ora 6 dimineata încercând sa se scoale, suferi un infarct.

- Daca trebuie sa mor acum, sunt nepregatita. De mari ce-mi sunt durerile nu pot nici macar sa ma rog - zise Tereza sorei sale Maria. Era sarbatoarea celor sapte dureri ale Preacuratei.

Marti, 18 septembrie, parintele Naber o cumineca pe Tereza, la cererea acesteia. Pentru prima data, dupa 36 de ani, a luat o înghititura de apa - împreuna cu ostia. Nu peste mult, a adormit spre vesnicie.

Timp de patru zile, corpul Terezei a fost expus între flori si lumânari. Trei medici au confirmat moartea clinica si starea intacta a corpului, la patru zile dupa moarte.

Vestea mortii fiind anuntata prin presa, radio si televiziune, zeci de mii de pelerini s-au perindat prin fata sicriului, aducându-i ultimul omagiu.

Sâmbata 22 septembrie 1962 avu loc înmormântarea Terezei în cimitirul din Konnersreuth, în prezenta unei multimi imense, inclusiv din alte tari ale Europei. Trecusera 13 ani de la moartea mamei si 3 ani de la moartea tatalui.

Rugaciune

Crucea vietii tale, sfânta a zilelor noastre, sa ne fie exemplu de rabdare si daruire pentru salvarea sufletelor. Cere-ne de la Dumnezeu statornicia vietii pe calea suferintei, singura cale care duce la fericirea vesnica. AMIN.

Note


23 Ne dam seama ca exista aspecte evidente - dar totusi colaterale - care nu oglindesc adevarata chemare ci mai degraba o mascheaza.
24 Ce exemplu mai graitor privind rezistenta la încercari si refuzul disperarii!
25 Niciodata nu va fi îndeajuns patruns si promovat rolul suferintei (acceptate si oferite).
26 Aceste suferinte - pe care le-am putea numi "cu adresa precisa" - constituie un dar deosebit.
27 Este cazul sa revenim asupra unei idei precedente (7): Detaliile tin de persoana si nu rolul de a ilustra - pentru simturile noastre atât de marginite - o realitate care oricum depaseste puterea noastra de patrundere.
28 Toate aceste precautii "exagerate" sunt explicabile vizavi de atare fenomene extraordinare.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?flori=6
Vă rugăm să respectați drepturile de autor