www.profamilia.ro /sfinti.asp?padrepio=10
 
 SFIN?II 

Padre Pio - omul speran?ei
Renzo Allegri

achizitionare: 10.03.2003; sursa: Casa de Editura Unitas

X. ADEZIUNILE SI RESPINGERILE VATICANULUI

"Observatorii" lui Benedict al XV-lea sunt convinsi -
"E cu adevarat omul lui Dumnezeu", a spus Papa -
Primele scrisori anonime - Consilierii defavorabili ai lui Pius al XI-lea -
Intervine Sfântul Oficiu

Stigmatele au fost fenomenul care l-au facut cel mai cunoscut pe Padre Pio, dar au reprezentat si suferinta sa cea mai apasatoare. Au adunat multimi de curiosi din lumea întreaga; au trezit interesul savantilor, medicilor, teologilor, episcopilor, cardinalilor si pontifilor. Au provocat foarte multe discutii, împartind lumea în aparatori si dusmani ai lui Padre Pio.

Din cauza stigmatelor, a fost banuit ca este sarlatan, mistificator, nevrotic, obsedat. Iar aceste banuieli proveneau nu doar de la necredinciosi, de la atei, ci pur si simplu din partea unor colegi ai sai, de la câtiva superiori si de la anumite autoritati ecleziastice. A primit condamnari din partea Sfântului Oficiu si restrângeri ale libertatii sale de apostolat. Suspiciunea si îndoiala au ramas pâna la moartea lui si chiar si dupa aceea. Pâna în ziua de azi, pentru multi, stigmatele sale ramân o enigma.

Cineva dorea sa poata fi studiate imediat dupa moarte. Printr-o autopsie se putea, de exemplu, stabili daca rana din coasta atinge în adâncime inima, cum sustineau unii, sau era doar la nivel epidermic. În schimb, nimic. Dupa cum vom vedea, la moartea lui misterioasele rani au disparut complet. Pielea de la mâini, picioare si coasta, unde timp de cincizeci de ani s-au gasit ranile sângeroase, s-a vindecat fara a lasa vreo urma.

Dar sa ne întoarcem la fapte, adica la ceea ce s-a întâmplat în viata lui Padre Pio si în anii care au urmat acelui 20 septembrie 1918. Am relatat despre reactiile colegilor calugarului în fata acelor rani misterioase si judecatile medicilor însarcinati sa efectueze analize stiintifice. Dar Biserica oare cum s-a comportat?

Trebuie sa tinem seama de faptul ca Biserica, desi recunoscând în mod generic originea supranaturala a stigmatizarii, se arata mereu destul de prudenta în evaluarea cazurilor individuale si oricum nu exprima niciodata o judecata atâta timp cât persoana stigmatizata mai traieste înca.

Stigmatele lui Padre Pio reprezentau un lucru de rasunet si e normal ca Biserica s-a interesat de ele, pentru a cunoaste cu precizie seriozitatea si semnificatia fenomenului. În 1920, Papa Benedict al XV-lea l-a trimis pe medicul sef al pontifului, profesorul Giuseppe Bastianelli, sa-l consulte pe Padre Pio si stigmatele sale. Profesorul era însotit de parintele Luigi Besi, procurator general al Congregatiei Pasionistilor. La întoarcerea la Roma, amândoi si-au exprimat în fata Papei puternica admiratie si stima pentru Padre Pio.

Imediat dupa aceea, Papa i-a trimis la San Giovanni Rotondo pe arhiepiscopul de Simla, Anselmo Edoardo Kenealy, pe arhiepiscopul Giovanni Antonio Zucchetto si pe parintele Antonio da Tesson: si acestia au vorbit îndelung cu Padre Pio, i-au examinat stigmatele si la întoarcere au întocmit referate entuziaste.

Monseniorul Kenealy, înainte de a reveni în dieceza sa, a vrut sa lase aceasta impresionanta declaratie care demonstreaza cu ce impresii a ramas: "Voiam cu orice pret sa vad stigmatele lui Padre Pio, nu pentru ca ma îndoiam de marturiile atâtor oameni care le-au vazut, ci pur si simplu deoarece, cu exceptia dogmelor credintei, nu ma grabesc sa cred povestile despre lucruri extraordinare fara a ma convinge cu ochii mei.

Am mers la San Giovanni Rotondo, la 24 martie 1920, însotit de monseniorul Zucchetto, deja arhiepiscop de Smirna, acum la Trebisonda, precum si de prea stimatul parinte Antonio da Tesson, vicarul general pentru limba engleza, si de Padre Pietro, superiorul provincial. Veni, vidi, victus sum! Am examinat îndelung stigmatele. Plec de la San Giovanni si din Foggia, profund convins de ceea ce am vazut si am auzit, ca acolo, la San Giovanni, avem un adevarat sfânt, în mod unic privilegiat de Dumnezeu cu cele cinci rani ale Patimilor si cu alte daruri, oferite pe deasupra, pe care suntem obisnuiti sa le citim în vietile marilor sfinti. Nu exista nici cea mai mica afectare în comportamentul sau în conversatia lui Padre Pio. E disciplinat si harnic. A primit mari daruri de la Domnul si, în aceeasi masura, e pe de-a-ntregul natural, în sensul cel mai demn al cuvântului. Daca stie sa sufere, stie sa si zâmbeasca. Sunt încredintat ca, peste putina vreme, Sfântul Scaun va avea fericita misiune de a cerceta viata, darurile si minunile lui Padre Pio, cu scopul de a-i înscrie scumpul nume printre acelea ale celor mai privilegiati sfinti ai Bisericii lui Dumnezeu, si ca umilul Ordin al Capucinilor va avea gloria de a-l aminti printre membrii sai pe modestul franciscan cu stigmate, îndata dupa seraficul Sfânt Francisc. Foggia, 27 martie 1920 - Parintele Anselmo Edoardo G. Kenealy, arhiepiscop de Simla".

Neîmpacat, Papa l-a trimis la San Giovanni Rotondo pe monseniorul Bonaventura Cerretti, arhiepiscop de Corint si secretar pentru afacerile ecleziastice extraordinare. Monseniorul s-a oprit la manastirea San Giovanni Rotondo câteva zile, a conversat îndelung cu Padre Pio si i-a examinat ciudatele rani. Si el a ramas foarte impresionat si i-a exprimat Papei opinia sa întrutotul pozitiva.

Linistit de aceste judecati pline de autoritate, Benedict al XV-lea a exprimat în diverse ocazii opinii favorabile despre Padre Pio. La 27 decembrie 1921, i-a spus avocatului Cesare Festa, pe care Padre Pio îl convertise de la masonerie: "Padre Pio e într-adevar omul lui Dumnezeu; unii s-au îndoit de acest lucru, dar tu vei contribui la mai buna lui cunoastere"; monseniorului Ferdinando Damiani, vicar general al diecezei Salto (Uruguay), într-o audienta privata din 1921, i-a spus în limba spaniola: "Verdaderamente el Padre Pio es un hombre extraordinario, de los que Dio manda de cuando in cuando a la tierra para convertir los hombres" (Padre Pio e cu adevarat un om extraordinar, unul dintre aceia pe care Dumnezeu îi trimite pe pamânt din când în când pentru a-i converti pe oameni).

Între 1919 si 1921, s-a dus de mai multe ori la San Giovanni Rotondo si cardinalul Augusto Slij, verisorul cardinalului Gasparri, însotit de diversi monseniori. De fiecare data, cardinalul revenea la Roma tot mai entuziast si îsi exprima opinia favorabila despre Padre Pio în fata altor cardinali, episcopi si chiar a Pontifului însusi.

Dupa cum se vede, primele aprecieri ale unor importante personalitati ecleziastice au fost pozitive. Necazurile au început la moartea lui Benedict al XV-lea, cu alegerea ca Papa a cardinalului Achille Ratti, care si-a luat numele de Pius al XI-lea.

Sa nu credem ca acest Papa avea prejudecati fata de Padre Pio, dar a primit informatii false, care l-au determinat sa-si faca o parere gresita despre darurile capucinului. Unii dusmani au început sa trimita la Sfântul Scaun acuzatii si scrisori ano-nime, în care calugarul era descris ca "mistificator periculos" si "corupator al obiceiurilor". Însusi arhiepiscopul de Manfredonia, Pasquale Gagliardi, l-a vizitat pe Sfântul Parinte pentru a-l informa ca a vazut stigmatele lui Padre Pio si ca dupa opinia lui erau provocate cu tinctura de iod si acid nitric. "L-am vazut cu ochii mei", a afirmat, "în timp ce se parfuma si se pudra pentru a-i pacali pe credinciosi. O jur pe crucea mea pastorala."

Aceste acuzatii au fost crezute la Sfântul Oficiu, dupa moartea lui Benedict al XV-lea. De fapt, la data de 2 iunie 1922, când de patru luni domnea Papa Pius al XI-lea, Sfântul Oficiu i-a trimis superiorului general al Capucinilor o scrisoare foarte dura fata de Padre Pio, impunând primele restrictii severe: "Se considera necesar ca Padre Pio sa fie tinut sub stricta observare; sa se evite orice exagerari sau zvonuri în jurul persoanei sale; sa nu slujeasca Sfânta Liturghie la o ora fixa, ci la întâmplare, de preferinta summo mane si în privat; sa nu binecuvânteze multimea; sub nici un motiv sa nu-si arate asa-numitele stigmate, sa nu vorbeasca despre ele si sa nu le ofere spre a fi sarutate; sa declare, prin vorbe si fapte, atât în fata calugarilor cât si a strainilor, dorinta ferma de a fi lasat în pace pentru a se dedica propriei vieti religioase.

Pe lânga acestea, se considera necesar ca Padre Pio sa aiba un alt conducator spiritual, în locul parintelui Benedetto din San Marco in Lamis, cu care va întrerupe orice comunicare fie si epistolara.

Pentru executarea precisa a acestor ordine, ar fi necesar ca Padre Pio sa fie îndepartat din San Giovanni Rotondo si dispus într-o alta asezare, în afara provinciei sale religioase, de exemplu într-o manastire din nordul Italiei, cu dorinta ca o asemenea mutare sa se efectueze imediat; totusi, întrucât unele dificultati de ordin local s-ar putea opune unei asemenea îndepartari imediate, sa se prevada cel putin pregatirea actiunii, pentru a putea fi dusa la îndeplinire în cel mai scurt timp.

Iar parintele Benedetto trebuie sa înceteze de a le mai vorbi si scrie tuturor despre Padre Pio si de a mentine cu el orice legatura, fie si numai epistolara".

A început astfel prima mare persecutie împotriva capucinului cu stigmate si care, dupa cum vom vedea, s-a încheiat în 1933 într-un mod rocambolesc.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?padrepio=10
Vă rugăm să respectați drepturile de autor