www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=100
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Cecilia (sec. III ?)
fecioara oi martira

22 noiembrie (calendarul latin)
22 noiembrie (calendarul bizantin)

Întreaga Biserica creotina, oi mai ales Biserica din Roma, pastreaza un cult deosebit pentru Sfânta Cecilia, o tânara fecioara oi martira, din primele veacuri ale creotinata?ii. Numele ei este pomenit zilnic în rugaciunea liturgica romana, împreuna cu ale tinerelor martire Agata, Lucia, Agnesa oi Anastasia; numeroase coruri, orchestre, forma?iuni muzicale de orice categorie, sunt puse sub patronajul ei, fiind considerata patroana muzicii sacre oi a tuturor cântare?ilor; Sfintei Cecilia îi este dedicata una dintre bazilicile vechi ale Romei, Santa Cecilia in Transtevere, bazilica ridicata în veacul al V-lea, pe ruinele palatului nobilei familii romane a Ceciliilor. Cu toate aceste expresii de venera?ie, documentele scrise referitoare la via?a oi moartea tinerei martire cuprind unele confuzii oi neclarita?i, astfel încât, pe baza lor, nu se pot stabili cu precizie datele biografice. Este sigur faptul ca în jurul anului 230, sub împaratul Alexandru Sever (222-235), a fost martirizata o tânara romana din familia ilustra a Ceciliilor.

La anul 821 s-a descoperit în catacombele Sf. Calist o cripta con?inând corpul unei tinere cu numele Cecilia oi o mare parte dintr-un veomânt ?esut cu fire de aur; pozi?ia osemintelor arata ca ini?ial corpul a fost aoezat pe partea dreapta, cu mâinile în jos, pe lânga corp, având întinse trei degete de la mâna dreapta oi aratatorul de la mâna stânga; capul era întors cu fa?a spre spate, semn ca respectiva persoana fusese decapitata. Din ordinul Papei, relicvele au fost lasate în pozi?ia lor, aoezate într-o racla de chiparos oi transportate în bazilica Santa Cecilia in Transtevere. Racla a fost redeschisa în anul 1599 oi s-a verificat exactitatea celor relatate în documentele din veacul al IX-lea. Sculptorul atefano Maderno (1571-1636}, care a luat cunootin?a de aceasta "recunoaotere", a sapat în marmora chipul Sfintei Cecilia, înzestrând bazilica oi arta religioasa cu o statuie devenita celebra.

Passio Sanctae Ceciliae ne arata ca Cecilia era o tânara patriciana romana foarte cultivata, dintr-o familie ai carei stramooi iluotri intrasera în istoria Romei. Luând cunootin?a de credin?a creotina, a cerut sa fie botezata oi atât de mult s-a îndragostit de Cristos încât a facut un vot de virginitate pentru toata via?a. Deseori se ducea la catacombele din Via Appia, pentru a lua parte la slujba celebrata de Papa Urban; pe drum, în calea ei veneau o mul?ime de saraci care îi cunooteau generozitatea. Deoarece parin?ii, potrivit obiceiului de atunci, au logodit-o cu nobilul Valerian, în noaptea nun?ii, pe când instrumentele muzicale rasunau in cântarile vesele ale petrecerii, inima Ceciliei înal?a imnuri de lauda oi rugaciuni catre atotputernicul. Plina de încredere în ajutorul ceresc, se retrage cu Valerian în camera lor oi îi spune: "O prea dulce oi prea iubitor tânar, O dulcissime et amantissime juvenis, eu am o taina mare pe care ?i-o voi descoperi daca-mi juri ca o vei pastra cu fidelitate". Valerian oi-a dat cuvântul. Atunci, mireasa lui iubita îi vorbeote despre Cristos oi despre legamântul pe care l-a facut, îndemnându-l sa primeasca oi el înva?aturile oi promisiunile Mirelui Ceresc. Valerian, miocat oi transformat de puterea harului divin, îmbra?ioeaza cu bucurie idealul propus de Cecilia, cere sa fie botezat oi devine un înflacarat apostol al credin?ei printre tinerii romani. Primul îl urmeaza fratele sau Tibur?iu. La vestea numeroaselor convertiri, prefectul Almachius, ramas autoritate suprema în orao deoarece Împaratul era plecat, îi cheama înaintea sa pe cei doi fra?i, carora, dupa multe amenin?ari le spune: "Aoadar, toata lumea este în greoeala, numai tu oi cu fratele tau cunoaote?i pe adevaratul Dumnezeu!" Valerian raspunde: "Sa otii ca în imperiu sunt nenumara?i creotini. Tu zici ca sunt pu?ini, dar voi sunte?i ca niote corabii sfarâmate, ce vor fi aruncate la mal oi arse în foc". Când prefectul porunceote sa fie biciuit, el exclama: "Iata ora pe care am aoteptat-o cu nerabdare. Iata clipa care pentru mine este mai dulce decât petrecerile lumii".

Valerian oi Tibur?iu au fost decapita?i, oi Cecilia a înmormântat trupurile lor în catacombele lui Pretextat. În cele din urma, Almachius o aduce oi pe Cecilia în fa?a tribunalului, încercând sa o abata de la credin?a prin promisiuni oi amenin?ari. "Nu otii ca am drept de via?a oi de moarte asupra ta?" îi spune el; tânara patriciana raspunde: "Nu este adevarat, deoarece tu po?i sa ma omori, dar nu po?i sa-mi dai via?a". Fiindu-i teama sa nu provoace nemul?umiri în rândul nobilimii, a închis-o pe Cecilia într-o camera de baie, cu speran?a ca se va asfixia. Deoarece dupa trei zile era înca în via?a, a trimis calaul sa-i taie capul; acesta, impresionat de noble?ea oi bunatatea tinerei Cecilia, a lovit de trei ori cu sabia, maximum cât permitea legea, fara ca totuoi sa o omoare definitiv. Creotinii au gasit-o cazuta la pamânt într-un lac de sânge; la cuvintele lor de încurajare, ca o marturie de credin?a, ea întinde trei degete de la mâna dreapta oi aratatorul de la mâna stânga, exprimând astfel credin?a în Sfânta Treime, un singur Dumnezeu în trei persoane. Înainte de a-oi da ultima suflare, Dumnezeu i-a împlinit dorin?a de a-l avea la capul ei pe Papa Urban.

Passio Sanctae Ceciliae cuprinde urmatorul pasaj: "În timp ce instrumentele muzicale intonau cântecele de nunta, Cecilia cânta în inima ei un imn de iubire lui Isus, adevaratul ei mire". O traducere greoita a acestui pasaj a luat forma: "Cu instrumente muzicale, Cecilia cânta un imn de iubire...", oi astfel Sfânta Cecilia a devenit patroana cântare?ilor. Greoeala este doar de forma, deoarece în realitate, prin via?a oi moartea ei, Cecilia a facut sa rasune în lume o sublima cântare a inimii curate.

* * *

O interpretare populara presupune ca numele de Cecilia provine din cuvântul latinesc caecus = orb; în realitate, este transformarea unui foarte vechi nume etrusc: Caecina, oi a fost purtat de multe familii romane, sub forma Caecilius sau Caecilia. Mai târziu a aparut oi forma masculina Cecilianus. Cultul Sfintei Cecilia a facut ca acest nume sa fie foarte des folosit de creotini, purtând cu el parfumul unei vie?i cereoti.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=100
Vă rugăm să respectați drepturile de autor