www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=111
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Lucia (? - 303)
fecioara martira

13 decembrie (calendarul latin)
13 decembrie (calendarul bizantin)

Oraoul Siracusa din sud-estul Siciliei este locul unde a trait oi murit martira Sfânta Lucia. Ea se bucura de un cult deosebit atât în Biserica de Apus cât oi în cea de Rasarit, este amintita în Canonul roman - (astazi rugaciunea I euharistica) din Liturghie chiar de pe vremea Papei Grigore cel Mare (590-604), oi are un loc deosebit în iconografia creotina, fie singura, fie împreuna cu sfintele Tecla, Barbara, Agata, Agnesa oi Ecaterina. Cu începere din secolul al VI-lea, a circulat o scriere cu Passio Sanctae Luciae, care prin faptele relatate despre via?a oi martiriul tinerei fecioare a alimentat "lumina" credin?ei oi curajul în multe suflete. Dante Alighieri, dupa ce a invocat-o oi a rugat-o sa îi protejeze lumina ochilor oi a inimii, a aoezat-o la stânga lui Ioan Botezatorul, pe una dintre cele mai înalte trepte ale Paradisului. În anul 1894, arheologii au descoperit în catacombele din Siracusa o inscrip?ie cu numele Sf. Lucia, pe locul unde se spunea ca a fost mormântul ei; prin aceasta descoperire au fost spulberate dubiile ridicate de unii istorici asupra existen?ei reale a tinerei martire.

Lucia, dupa cum se citeote în Passio, apar?ine unei familii bogate din Siracusa; dupa moartea tatalui a ramas singura cu mama ei, Eutichia, care era lipsita de vedere. Aceasta, dorind sa-oi otie fiica la adapost de griji oi primejdii, a promis-o de so?ie unui tânar nobil din orao. Deoarece în sufletul sau Lucia facuse juramânt de a ramâne fecioara pentru toata via?a din dragoste fa?a de Dumnezeu, a rugat-o pe mama sa amâne nunta oi împreuna sa faca o vizita la mormântul Sfintei Agata din Catania, tânara fecioara care cu cincizeci de ani în urma încoronase printr-o moarte glorioasa credin?a oi dragostea ei fa?a de Cristos. Din acest pelerinaj, Eutichia s-a întors deplin vindecata oi drept recunootin?a i-a permis Luciei sa-oi urmeze calea aleasa oi sa împarta saracilor zestrea bogata pregatita pentru ea.

Logodnicul a denun?at-o procurorului Pascasius ca este creotina. La amenin?area judecatorului ca o va trimite în lupanar ca sa fie dezonorata, Lucia a raspuns: "Trupul este întinat numai atunci când consimte sufletul". Trecând de la amenin?ari la fapte, au voit sa o traga spre locul infam, dar trupul ei a devenit atât de greu încât nici zece oameni nu au putut sa o miote de acolo. Plini de furie au început sa o loveasca, sa arunce peste ea smoala topita oi ulei încins, iar în cele din urma i-au strapuns gâtul cu o sabie. În tot acest timp, tânara neînfricata nu a încetat sa repete creotinilor aduna?i în jurul ei ca datoriile fa?a de Dumnezeu sunt mai presus decât obliga?iile fa?a de oameni; sim?ind ca este aproape de sfâroit, Lucia oi-a marturisit înca o data credin?a; to?i cei din jur au raspuns "Amen", iar sufletul ei curat oi-a luat zborul spre lacaourile cereoti. Aceste fapte s-au petrecut, foarte probabil, în timpul împaratului Diocle?ian, pe la anul 303.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=111
Vă rugăm să respectați drepturile de autor