www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=117
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ambrozie (340-397)
7 decembrie (calendarul latin)
7 decembrie (calendarul bizantin)

Dupa ce Constantin cel Mare a dat libertate Bisericii creotine prin edictul de la Milano din anul 312, membrii marilor familii romane au continuat sa ocupe func?ii însemnate în conducerea de stat oi mul?i dintre urmaoii lor, devenind creotini, au ajuns sa îndeplineasca un rol hotarâtor în cadrul Bisericii oi astfel au contribuit la armonizarea rela?iilor dintre imperiul roman oi Biserica. În aceasta situa?ie se afla Sfântul Ambrozie.

Ambrozie era fiul prefectului Galiei oi s-a nascut în oraoul Treviri, astazi Trier, Germania, în jurul anului 340. A facut studii literare oi juridice, oi a început sa cerceteze înva?atura creotina, deoarece, conform obiceiului de atunci nu a fost botezat în copilarie. Sora lui, Marcelina, dupa primirea botezului a îmbracat valul fecioarelor consacrate lui Dumnezeu, în anul 353, pe când Ambrozie avea treisprezece ani. Acesta, dupa terminarea studiilor a practicat câ?iva ani avocatura, oi la vârsta de 34 de ani a ajuns guvernator al provinciilor Emilia oi Liguria, din nordul Italiei, cu sediul la Milano.

În primavara anului 374 a murit episcopul de Milano oi creotinii s-au adunat sa aleaga un succesor, dar discu?iile între arieni oi catolici au ajuns la adevarate certuri, care au facut necesara interven?ia guvernatorului. Ambrozie a luat cuvântul oi într-un discurs înflacarat a potolit spiritele, restabilind ordinea. În tacerea care a urmat, deodata s-a auzit un glas de copil: "Ambrosius episcopus!". Cuvântul a fost reluat de întreaga mul?ime, oi cu toata împotrivirea lui Ambrozie s-a cerut ratificarea din partea episcopilor apropia?i oi a împaratului, care au cazut de acord asupra acestei alegeri. La 24 noiembrie Ambrozie a fost botezat, apoi a fost sfin?it episcop, oi la 7 decembrie 374 a fost consacrat episcop oi înscaunat episcop de Milano.

Pentru a-oi completa cultura teologica a studiat intens operele lui Origene, pe sfin?ii parin?i greci oi în deosebi Sfânta Scriptura, pe care a înva?at-o aproape pe de rost. Ambrozie nu a devenit un intelectual propriu zis, dar a fost un foarte bun pastor sufletesc oi un administrator neîntrecut al bisericii sale. A câotigat încrederea tinerilor împara?i Gra?ian oi Valentinian al II-lea, precum oi a nemilosului Teodosie I, care preferau sa locuiasca la Milano; el le era parinte spiritual oi nu a ezitat sa-l opreasca pe Teodosie I de a intra în biserica dupa masacrul de pedepsire a popula?iei din Tesalonic, pâna când nu a facut pocain?a publica. Prin inteligen?a sa, prin bunatatea oi manierele sale foarte delicate, prin darul de orator oi geniul sau politic, Ambrozia a fost omul trimis de Providen?a în acel timp de formare a Bisericii ca institu?ie publica de sine statatoare.

Activitatea zilnica a lui Ambrozie era îndreptata în primul rând spre buna pastorire a comunita?ii sale. Pentru poporul sau el pregatea saptamânal una sau doua omilii, compunea cântari oi poezii, se îngrijea de asisten?a celor saraci oi lipsi?i, nu cru?a nimic pentru a da stralucire lacaourilor sfinte oi cultului divin. Sfântul Augustin, ascultator nelipsit al predicilor sale, marturiseote în "Confessiones" ca elocven?a episcopului de Milano era cuceritoare oi tonul "acestui apostol al prieteniei" era de neuitat.

Car?ile publicate de el oi ajunse pâna la noi nu sunt decât transcrieri grabite oi rezumate ale discursurilor sale. Celebrele sale "Comentarii exegetice", au fost mai întâi predicate în fa?a comunita?ii din Milano oi apoi adunate în volume. Se simte tonul familiar al pastorului care se adreseaza cu simplitate turmei sale. Se aud bataile inimii unui mare episcop care reuoeote sa miote inimile ascultatorilor cu argumente im-presionante. Ca unui bun pastor, îi place sa auda poporul cum cânta. A compus mai multe imnuri, dintre care câteva se pastreaza oi astazi, cum sunt imnurile "Aeterne remm Conditor" oi "Veni rederemptor omnjum". El a introdus îa Occident cântarea alternativa a psalmilor. De la Sfântul Ambrozie au ramas scrieri dogmatice, scripturistice, tratate de morala, de ascetism oi 91 de scrisori. A ramas de asemenea oi o scriere ce nu are legatura directa cu predicarea evangheliei: "De oficiis ministrorum", un titlu pe care l-a folosit oi Cicero. Reconsiderând toate ideile expuse de scriitorul roman, Ambrozie demonstreaza ca religia creotina poate asimila, fara a fi în primejdie sa altereze mesajul sau, toate valorile naturale pe care lumea pagâna, în deosebi cea romana, a otiut sa le exprime.

Dupa douazeci oi trei de ani de pastorire, la vârsta de numai cincizeci oi oapte de ani, Ambrozie se stinge în ziua de 4 aprilie 397, dar cuvântul sau aprins lumineaza oi astazi, fiind unul dintre marii Sfin?i Parin?i ai Bisericii.

Numele personal Ambrozie, cu forma feminina Ambrozia, provine din limba greaca oi are la origine cuvântul ambrosios - nernuritor; acesta este compus din particula negativa "a" oi radaciaa mbrotos = muritor, care alaturate dau adjectivul ambrotos = nemuritor - ce se atribuie zeilor. Aceeaoi origine o are oi denumirea ambrozia, hrana aromata a zeilor, hrana ce le dadea nemurirea oi tinere?ea veonica. Ca nume personale, în limba româna se întîlnesc oi formele: Amvrozie, Ambroze, Brosu, Ambruo. Sfântul Ambrozie a descoperit izvorul adevaratei nemuriri oi a avut bucuria de a le arata oi altora drumul spre el.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=117
Vă rugăm să respectați drepturile de autor