www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=147
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Pahomie (287-348)
abate - stare?

9 mai (calendarul latin)
15 mai (calendarul bizantin)

Din dorin?a de a ajunge la o desavâroire spirituala deosebita, mul?i creotini, în primele veacuri, se retrageau în pustiu unde îoi impuneau o via?a aspra, traind într-o singuratate aproape totala; ei se numeau: eremi?i, monahi, anahore?i. Deoi râvna lor a fost laudata oi pre?uita de lumea creotina, s-a pus întrebarea daca îndârjirea lor în a se supune la cazne, posturi, vegheri prelungite era o traire autentica a evangheliei, sau o voca?ie cu totul speciala. Mai mult, singuratatea lor îi punea în primejdia de a cadea în orgoliu sau în atitudini bizare. Pentru eliminarea acestei primejdii, un calugar egiptean din secolul al IV-lea, Sfântul Pahomie, propune o noua forma de via?a calugareasca: cenobismul, sau via?a comuna, forma în care disciplina oi autoritatea elimina anarhia anahore?ilor.

El a format pe ucenicii sai la via?a în comun, întemeind nu departe de malurile Nilului, primul "cenobium", comunitate de via?a spirituala, dupa exemplul aceleia întemeiate de Apostoli la Ierusalim, bazata pe comuniunea în rugaciune, în munca, în grija de cele necesare vie?ii, concretizata într-o sincera oi deplina slujire reciproca. Legea fundamentala care reglementa aceasta via?a era Sfânta Scriptura, pe care calugarul o înva?a pe de rost oi o recita cu glas scazut în timp ce se ocupa de lucru manual. Aceasta era oi principala forma de rugaciune: întâlnirea cu Dumnezeu prin sacramentul Cuvântului.

Sfântul Pahomie s-a nascut în Egiptul de Sus, în anul 287, din parin?i pagâni. La vârsta de douazeci de ani a fost înrolat cu for?a în armata imperiala oi a ajuns prizonier în Teba, împreuna cu al?i recru?i. Ascunoi de întunericul nop?ii, câ?iva creotini s-au apropiat de ei oi le-au oferit ceva de mâncare. Gestul necunoscu?ilor l-a impresionat pe Pahomie, care i-a rugat sa-i spuna cine i-a îndemnat sa faca aceasta. "Dumnezeu din cer", a fost raspunsul creotinilor. În noaptea aceea, Pahomie s-a rugat la Dumnezeul creotinilor sa-l scape de lan?uri, fagaduind în schimb sa-oi dedice via?a cu totul slujirii Sale. Fiind pus în libertate, oi-a împlinit fagaduin?a, cerând sa fie primit în comunitatea creotina dintr-o localitate din sud, actualul Kasr-es-Sayad; aici s-a pregatit pentru botez oi a devenit creotin.

Câtva timp a dus o via?a ascetica, de rugaciune oi post, lucrând la diferite familii din partea locului. Apoi, timp de oapte ani a stat sub conducerea unui calugar în vârsta, Palamon. Într-o zi, aflându-se în singuratatea pustiului, o voce misterioasa i-a cerut sa-oi fixeze acolo locuin?a, deoarece în jurul lui se va aduna mul?ime de ucenici. Era în anul 325. Dupa douazeci oi trei de ani, în 348, când Pahomie parasea acest pamânt, în ?inutul acela erau noua manastiri de barba?i oi una de femei, cu peste oapte mii de calugari oi calugari?e. Locul unde a fost înmormântat Sfântul Pahomie a ramas necunoscut, deoarece pe patul de moarte a chemat pe ucenicul sau Teodor oi i-a cerut sa-i promita ca va ascunde ramaoi?ele sale pamânteoti, astfel încât pe mormântul sau sa nu se ridice nici un fel de biserica, asemanatoare cu "martyrion", capele ce se ridicau pe mormintele martirilor. Era ultimul act al vie?ii sale de adânca umilin?a oi totala daruire numai lui Dumnezeu.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=147
Vă rugăm să respectați drepturile de autor