www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=165
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Fericita Hélene Marie Philippine de Chappotin de Neuville (1839-1904)

Hélene Marie Philippine de Chappotin de Neuville, Sr. Maria a Patimirii, s-a nascut la 21 mai 1839 la Nantes, în Fran?a, într-o familie nobila creotina. Înca din copilarie a dat dovada de deosebite daruri naturale oi de o credin?a profunda.

În aprilie 1856, în timpul unor exerci?ii spirituale, a trait prima experien?a spirituala prin care s-a sim?it chemata la o via?a de daruire totala. Moartea subita a mamei ei, o face sa amâne punerea în practica a acestei dorin?e. În decembrie 1860, cu permisiune Episcopului din Nantes, intra la Clarise, atrasa de idealul de simplitate oi saracie a Sf. Francisc de Assisi.

Datorita unei boli grave se vede nevoita sa paraseasca manastirea. Dupa vindecare, confesorul ei o îndruma spre Societatea Sf. Fecioare Maria Reparatoare: la 15 august 1865 primeote veomântul oi-oi ia numele de Sr. Maria a Patimirii.

În martie 1865, pe când era înca novice, este trimisa în India, în Vicariatul Apostolic din Madure, aflat în grija Societa?ii lui Isus, unde surorile reparatoare se ocupau cu formarea calugari?elor dintr-o congrega?ie autohtona, oi cu alte activita?i apostolice. Depune aici voturile temporare la 3 mai 1866.

Datorita talentelor oi virtu?ilor sale va fi numita superioara locala, iar mai târziu, în iulie 1867, superioara provinciala. Sub îndrumarea ei se dezvolta multe opere de apostolat. În 1874, fondeaza o casa noua la Ootacamund în Vicariatul de Coimbatore, încredin?at Societa?ii Misiunilor Externe Paris. Însa în Madure, tensiunile din interiorul comunita?ii se agraveaza într-atât încât, în 1876, douazeci de calugari?e, printre care oi Str. Maria a Patimirii, sunt constrânse sa paraseasca Societatea Sf. Fecioara Maria Reparatoare, reunindu-se la Ootacamund sub jurisdic?ia Vicarului Apostolic de Coimbatore, Mons. Giuseppe Bardou.

În noiembrie 1876, Sr. Maria a Patimirii merge la Roma pentru a reglementa situa?ia celor douazeci de surori separate, ob?inând de la Papa Pius al IX-lea, la 6 ianuarie 1877, autoriza?ia de a fonda un nou Institut cu specific misionar, intitulat Misionarele Mariei.

La propunerea Congrega?iei de Propaganda Fide, Maria a Patimirii deschide la Saint-Brieuc, în Fran?a, un noviciat, unde se aduna curând numeroase voca?ii. În iunie 1882, este autorizata sa fondeze o casa în Roma oi, prin circumstan?e providen?iale, regaseote orientarea franciscana pe care Dumnezeu i-o indicase cu ani în urma. La 4 octombrie 1882, este primita în Ordinul al 3-lea al Sf. Francisc (franciscane ter?iare). Dupa multe încercari, Institutul este afiliat Ordinului Fra?ilor Minori în 1885, iar în 1896 sunt aprovate Constitu?iile acestuia.

Înfrânta de ostenelile atâtor calatorii oi a muncii de fiecare zi, Maria a Patimirii moare în pace, dupa o scurta boala, la San Remo, la 15 noiembrie 1904, lasând mai bine de 2000 de calugari?e oi 86 de case raspândite pe patru continente. Ramaoi?ele sale pamânteoti se odihnesc în oratoriul privat al casei generale a Institutului din Roma.

În februarie 1918 se deschide la San Remo Procesul informativ pentru Cauza Beatificarii oi a Canonizarii. În 1941 este publicat Decretul asupra scrierilor sale oi în anii urmatori sosesc la Sf. Scaun multe scrisori postulatorii din toate col?urile lumii, în favoarea Cauzei Slujitoarei lui Dumnezeu. La 28 iunie 1999 Papa Ioan Paul al II-lea recunoaote prin Decret virtu?ile eroice ale Maicii Maria a Patimirii. La 5 martie 2002, este recunoscuta o minune dobândite de la Dumnezeu prin mijlocirea Venerabilei: vindecarea unei calugari?e bolnave de "TBC pulmonar-vertebral; Virusul lui Pott". La 23 aprilie 2002, în prezen?a Suveranului Pontif, Ioan Paul al II-lea, este promulgat decretul care deschide calea Beatificarii Venerabilei Slujitoare a lui Dumnezeu.

www.vatican.va

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=165
Vă rugăm să respectați drepturile de autor