www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=173
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Fericita Maria Adeodata Pisani O.S.B. (1806-1855)

Maria Adeodata Pisani, O.S.B., s-a nascut în Napoli, la 29 decembrie 1806, fiind singura fiica a Baronului Benedetto Pisani Mompalao Cuzkeri. A fost botezata în aceeaoi zi în parohia Sfântul Marcu din Pizzofalcone, cu numele de Maria Tereza. Tatal ei avea titlul de Baron de Frigenuini, unul dintre cele mai vechi oi mai bogate titluri din Malta. Mama ei era italianca.

Din pacate, tatal ei obionuia sa bea, oi astfel au aparut probleme în familie, care au facut ca, în final, când Maria Tereza era înca o copila mica, mama ei sa plece din casa so?ului ei, încredin?ându-oi fiica soacrei, Elisabeth Mamo Mompalao, care locuia în Napoli. Bunica oi-a îngrijit bine nepoata, dar a murit când aceasta avea doar 10 ani. Maria Tereza a fost trimisa la o faimoasa ocoala din Napoli, cunoscuta sub numele de 'Istituto di Madama Prota', unde îoi primeau educa?ia domniooarele aristocrate ale vremii.

Maria Tereza a ramas la aceasta ocoala pâna la vârsta de 17 ani, aici primind educa?ia religioasa oi sociala. Între timp tatal ei continua sa provoace necazuri, astfel ca în 1821, datorita implicarii lui într-o revolta în Napoli, a ajuns sa fie condamnat la moarte. Fiind ceta?ean britanic, sentin?a i-a fost suspendata oi a fost dat afara din Napoli oi deportat în Malta.

În 1825, Maria Tereza s-a mutat cu mama ei în Malta oi s-au stabilit în Rabat, unde traia oi tatal ei cu amanta sa, dar nu au locuit niciodata cu el. Deoi mama ei a cautat un barbat potrivit cu care sa îoi marite fiica, Maria Tereza a respins întotdeauna propunerile. Ea a preferat sa duca o via?a liniotita, sa mearga zilnic la biserica, oi, atunci când i se ivea ocazia, sa îi ajute pe saracii pe care îi întâlnea pe strazi. Oamenii care o cunooteau au început sa vorbeasca deja despre comportamentul ei pios. Ea nu s-a lasat niciodata îndepartata de comportamentul tatalui ei, oi întotdeauna când îl întâlnea îi cerea binecuvântarea.

La un moment dat, ea a fost impresionata de o predica pe care a auzit-o în biserica Ta'Giezu din Rabat. Ea mersese sa se roage în fa?a imaginii Maicii Domnului Bunului Sfat din biserica augustinienilor din Rabat, unde mergea de altfel în general zilnic la Liturghie oi la rugaciunile de seara. Aici a sim?it pentru prima oara chemarea la calugarie oi la a-oi dedica via?a lui Dumnezeu în rugaciune. Parin?ii ei s-au opus imediat dorin?ei de a deveni calugari?a, mama ei obligând-o sa mai aotepte un an pâna sa ia decizia finala. Maria Tereza a aoteptat cu supunere un an întreg, dar hotarârea ei a ramas aceeaoi.

La 16 iulie 1828, ea a intrat în comunitatea benedictina din manastirea Sf. Petru din Mdina. Ea oi-a ales ca stil de via?a rugaciunea, munca, silen?iumul oi ascultarea. Dupa oase luni ca postulanta, la începutul anului 1829, a avut loc ceremonia de investire ca oi novice, la care au participat oi parin?ii oi rudele ei. Atunci ea oi-a ales numele de Maria Adeodata. În timpul anului cât a fost novice ea le-a impresionat nu numai pe celelalte colege de noviciat, ci oi pe calugari?a responsabila cu novicele. Aceasta calugari?a a marturisit ca Adeodata nu greoea deloc, oi ca, în loc sa o înve?e, înva?a de fapt de la ea.

La 4 martie 1830, ea a semnat la notariat un act de renun?are, ultimul pas oficial pentru a fi admisa ca oi calugari?a. Prin acest act ea renun?a la titlurile ei oi îoi împar?ea mootenirea imensa primita de la bunica sa dupa tata, pastrând doar cât avea nevoie sa poata sa îi ajute pe al?ii.

Depunerea voturilor a avut loc la 8 martie 1830, urmatorii 25 de ani traindu-i ca oi calugari?a de clauzura în manastirea Sf. Petru. În aceoti ani, nu doar calugari?ele din manastire ci oi persoane din exterior au beneficiat de faptele ei caritabile oi de via?a ei sfânta. A avut diferite responsabilita?i în manastire, dar cea care i-a placut cel mai mult a fost îngrijirea capelei, care îi dadea mai mult timp pentru a sta lânga Sfântul Sacrament, oi cea de portar, care îi dadea oansa sa stea lânga cei saraci care obionuiau sa vina zilnic la manastire pentru a cere ajutorul. Timp de patru ani s-a ocupat de novice, iar între 1851 oi 1853 a fost aleasa stare?a. În timpul mandatului de doi ani, ea a întâmpinat dificulta?i doar din partea câtorva membre ale comunita?ii, încercând sa aduca unele schimbari în via?a comunita?ii pentru a o ajuta sa traiasca mai bine în concordan?a cu regula oi modul de via?a benedictin. Unele calugari?e au fost de asemenea invidioase pe ea deoarece mul?i vorbeau despre sfin?enia vie?ii pe care o traia.

Maria Adeodata era recunoscuta pentru spiritul de sacrificiu. Tot ce avea mai bun, fie hrana, fie haine, dadea celor saraci, ea fiind fericita sa traiasca cu resturi oi cu haine vechi. Cât a stat în manastire ea a scris oi câteva lucrari, dintre care cea mai cunoscuta este "Gradina mistica a sufletului care îi iubeote pe Isus oi pe Maria", în care ea a strâns reflec?ii spirituale personale, în forma unui jurnal pe perioada 15 august 1835 - 3 mai 1843. Ea a scris de asemenea reflec?ii asupra îndrumarii spirituale, precum oi mai multe rugaciuni, unele dintre ele fiind folosite de catre comunitate. Deoi limba ei nativa era italiana, s-a straduit sa înve?e sa vorbeasca oi sa scrie în malteza, scriind în malteza rugaciunile care se foloseau în mod obionuit în manastire. Prin via?a ei ca oi calugari?a, ea a fost un exemplu luminos pentru to?i în urmarea Regulii Sfântului Benedict, prin ascultarea de superiori, prin gesturile de caritate, prin devo?iunea ei pentru Sfântul Sacrament oi pentru Fecioara Maria oi prin angajamentul ei total de iubire pentru Dumnezeu.

În ultimii doi ani ai vie?ii, problemele cu inima i-au oubrezit treptat starea sanata?ii, care de altfel nu a fost niciodata prea buna. Ea s-a for?at însa sa duca o via?a normala în sânul comunita?ii, luptând întotdeauna pentru perfec?iune oi conducându-i pe ceilal?i prin propriul exemplu. La 25 februarie 1855, la 48 de ani, Maria Adeodata a sim?it ca i se apropie sfâroitul. În ciuda sfaturilor calugari?elor, ea a mers la capela pentru a participa la Liturghia de diminea?a. Dupa ce s-a împartaoit, a fost dusa înapoi în pat, unde, înconjurata de calugari?ele comunita?ii ei aflate în rugaciune, a murit. Imediat ce vestea s-a aflat în afara manastirii, aceeaoi propozi?ie s-a repetat în întreaga ?ara: "Sfânta a murit". A avut parte de funeralii simple, fiind înmormântata chiar a doua zi în cripta manastirii.

Mul?i oameni sus?in ca au avut parte de vindecari miraculoase sau alte haruri din partea lui Dumnezeu prin mijlocirea Adeodatei. În 1892 a fost ini?iat procesul de beatificare oi canonizare a Mariei Adeodata. În 1897 a avut loc un miracol care a fost mai târziu prezentat Congrega?iei pentru Cauzele Sfin?ilor, pentru examinarea oficiala oi eventuala recunoaotere. Miracolul s-a petrecut în Subiaco, Italia: o stare?a benedictina era atât de bolnava încât a primit oi Sacramentul Maslului, dar, dupa rugaciuni în care a cerut Adeodatei mijlocirea, ea s-a sim?it tot mai bine, medicii neputând sa explice vindecarea ei din final.

Datorita unor motive financiare, procesul de beatificare a fost întrerupt în 1913, fiind reluat abia în 1989, când comunitatea benedictina de la manastirea Sf. Petru a cerut reluarea cazului. Ea a fost beatificata de catre Papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia pelerinajului pe care l-a facut în Malta în perioada 8-9 mai 2001.

www.vatican.va

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=173
Vă rugăm să respectați drepturile de autor