www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=178
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Grigore al VII-lea (1028-1085)
Papa

25 mai (calendarul latin)

Înainte de a fi ales Papa, Grigore al VII-lea se numea Hildebrand de Soana. Era din regiunea Toscana - Italia, nascut prin anul 1028. Voca?ia oi dorin?a lui cea mai mare a fost de a trai în manastire, dar pregatirea oi personalitatea lui puternica l-au adus la Roma, alaturi de scaunul urmaoului lui Petru. Aici, Papii Leon al IX-lea oi Alexandru al II-lea îi încredin?eaza misiuni de mare însemnatate pe care le îndeplineote cu cinste, atragând-oi dragostea oi pre?uirea tuturor.

În ziua de 22 aprilie 1073, în timp ce se oficia slujba de înmormântare a Papei decedat, clerul oi poprul, prin strigate furtunoase, îl declara Papa pe Hildebrand. Dupa opt zile, Cardinalii ratifica alegerea, pe care a primit-o «cu durere multa, plângând oi gemând». El îoi ia numele de Grigore al VII-lea oi porneote cu hotarâre la realizarea reformelor pe care el însuoi le sus?inuse în fa?a predecesorilor sai: lupta împotriva simoniei (cumpararea cu bani a func?iilor bisericeoti) oi împotriva amestecului împaratului în numirea Episcopilor, a stare?ilor oi chiar a Papei, precum oi restaurarea unei severe discipline a celibatului.

De la început el a întîmpinat puternica rezisten?a, chiar din partea clerului. La sinodul din Magnoza clericii au strigat: «daca Papei nu-i sunt de ajuns oamenii ca sa conduca Biserica, sa mearga în cer sa-oi aduca îngeri!». Papa îoi destainuia necazurile unor prieteni, prin scrisori din care putem cunoaote sufletul sau sensibil, apasat de multe greuta?i, dar totdeauna gata de a-oi împlini datoria: «Ma apasa o durere îngrozitoare oi o triste?e de moarte, - scria în ianuarie 1075 prietenului sau Ugo, abate la Cluny - deoarece... daca privesc spre apus, la rasarit sau la nord, cu greu voi gasi Episcopi legitim aleoi oi pe toata via?a, care sa pastoreasca poporul lui Cristos din iubire oi nu din ambi?ii lumeoti».

La un an dupa aceasta a avut loc întâlnirea dura cu Enric al IV-lea, împaratul german. Acesta refuzase sa dea ascultare Papei, la reglementarea situa?iei unor Episcopi: Papa îl excomunica oi împaratul se vede deodata înstrainat de poporul oi principii sai. Atunci vine la Canossa, unde se afla Grigore al Vll-lea, cere iertare oi i se ridica excomunicarea. Abia dezlegat de afurisenie oi ajuns acasa, Enric al IV-lea, împreuna cu un grup de Episcopi credinciooi lui, alege un alt Papa. Împaratul se îndreapta cu armata spre Roma: Papa se ascunde în castelul pontifical Sant Angelo oi cheama în ajutor pe regele Robert Guiscardo. Pe strazile Romei, începe o lupta crâncena care face pe locuitorii Romei sa se rascoale oi ei împotriva Papei.

Grigore al Vll-lea, ocrotit de normanzi, fuge la Salerno unde, parasit de to?i, moare în ziua de 25 mai 1085, repetând cuvintele psalmului: «Am iubit dreptatea oi am urât nedreptatea, pentru aceasta mor în exil». A fost înmormîntat în Catedrala din Salerno oi în 1606 a fost declarat Sfânt.

Obionui?i sa vedem în acest Papa un luptator cu bra? de fier împotriva împaratului, nu trebuie sa uitam pe servitorul umil al miresei lui Cristos, Sfânta Biserica, pentru care a muncit oi a suferit ca ea: «sa ramâna libera, casta oi catolica». Sunt ultimele cuvinte ale scrisorii pe care a trimis-o din exilul de la Salerno, implorând pe credinciooi «sa vina în ajuitorul mamei lor», Sfânta Biserica.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=178
Vă rugăm să respectați drepturile de autor