www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=183
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Anton de Padova (1195-1231)
preot oi înva?ator al Bisericii

13 iunie (calendarul latin)

Sfântul Anton de Padova a primit la botez numele de Ferdinand; el nu este de loc din Padova - Italia, ci s-a nascut la Lisabona - Portugalia, probabil în ziua de 15 august a anului 1195. Lasarea în uitare a numelui de botez oi a locului de naotere este motivata de schimbarile mari intervenite în via?a lui.

La vârsta de 15 ani este trimis în colegiul canonicilor augustinieni din Coimbra; aici îoi însuoeote o cunoaotere atât de adânca a Sfintei Scripturi, încât Papa Grigore al IX-lea îl va numi «Chivotul Testamentului», fiind sigur ca daca s-ar fi pierdut toate exemplarele Bibliei, Anton ar fi scris-o singur din memorie. Alaturi de teologie, oi-a însuoit o temeinica cultura filozofica oi otiin?ifica, cultura foarte dezvoltata atunci sub influen?a filozofiei arabe. Aceasta forma?ie i-a fost de mare folos în activitatea din ultima parte a vie?ii când a predicat în par?ile din nord ale Italiei oi în Fran?a, pentru a readuce la lumina adevarului pe cei care cazusera sub influen?a înva?aturilor cathare oi albigense.

În tinere?e, Anton dorise un alt fel de via?a. Pe când era înca la Coimbra, au fost aduse din Maroc trupurile celor dintâi misionari franciscani martiriza?i. Când procesiunea solemna a trecut prin fa?a colegiului, tânarul Anton simte o dorin?a imensa de a deveni oi el martir. Pentru atingerea acestui scop se gândeote ca cea mai scurta cale ar fi sa devina oi el franciscan oi sa fie trimis în ?arile necreotine. Cu toata împotrivirea profesorilor oi a familiei, Ferdinand cere oi primeote haina franciscana, schimbându-oi cu aceasta ocazie numele în Anton. Se alatura primului grup de misionari care se îndreptau spre Maroc oi, fericit, pune piciorul pe pamântul Africii. Aici însa, urmarile bolii de care suferea, hidropizia, devin foarte suparatoare, oi conducatorul grupului de misionari îi porunceote sa se reîntoarca în Portugalia. O furtuna violenta îndreapta corabia spre Sicilia oi fratele Anton este primit în manastirea franciscana din Messina. Când, pentru sarbatoarea Rusaliilor a anului 1221, to?i fra?ii sunt chema?i la adunarea generala de pe câmpia de la marginea oraoului Assisi, între cei peste 5.000 de participan?i se afla oi Anton. Deoi cu totul necunoscut, Sfântul Francisc afla despre pregatirea lui, îl cheama, sta de vorba cu el, oi confiden?ial îi spune: «episcopul meu» oi-l roaga sa îndrumeze pe fra?i în cunoaoterea Sfintelor Scripturi.

Este repartizat la o manastire din provincia Romagna, unde i se încredin?eaza diferite munci gospodareoti, iar timpul liber oi-l petrece în reculegere oi rugaciune. Era perioada de maturizare spirituala a unuia dintre marii apostoli ai pacii oi ai credin?ei. Cu prilejul unei ceremonii la care nu s-a prezentat preotul desemnat sa ?ina predica, Anton este rugat sa încerce a face el ceva: superiorul se gândea ca în caz de nereuoita nimeni nu va fi surprins. Anton se reculege, face o mica rugaciune oi începe. Numai dupa cîteva minute oi-au dat seama ca în mijlocul lor aveau un tezaur de otiin?a, talent, credin?a oi zel. Din acest moment, timp de noua ani Anton va fi trâmbi?a care va ridica în picioare mase imense de creotini adormi?i în indiferen?a sufleteasca oi îndârji?i în lupte fratricide. La cuvîntul lui Anton se risipeote ratacirea din min?i oi ura din inimi. Locul de plecare al expedi?iilor sale este oraoul Padova, lânga care un prieten bun i-a pregatit o locuin?a racoroasa între ramurile mari ale unui nuc batrîn. De aici coboara oi în anul 1231. Locuitorii din Padova urmaresc cel din urma curs de predici, în Postul Mare, pe care Anton l-a ?inut. Din toate par?ile veneau otiri despre fapte minunate petrecute la invocarea în gând a Sfântului Anton. Paduanii erau convinoi ca în mijlocul lor se afla un mare sfânt.

În ziua de 13 iunie, Anton se afla la manastirea Camposanpietro, din afara oraoului; sim?indu-se foarte rau, a cerut sa fie adus în Padova. Aoezat pe un car cu fân este transportat cu deosebita aten?ie, dar, ajunoi la Arcela, o alta manastire, la 1 km de orao, Anton îi roaga sa opreasca, mai priveote o data oraoul, îl binecuvânteaza iar, oi închide ochii. Peste cîteva momente, cete de copii alergau pe strazile oraoului vestind cu bucuria nevinovata a copilariei: «A murit Sfîntul! A murit Sfîntul!». Clopotele tuturor bisericilor din orao s-au întîlnit într-o solemna cântare de triumf, de recunootin?a, de nemarginita durere. O tradi?ie spune ca, în aceleaoi momente, oi clopotele din Lisabona, fara a fi trase de cineva, au început sa sune, cutremurînd inimile, care au sim?it ca Ferdinand al lor a ajuns pe culmea de la hotarul dintre pamînt oi cer.

Abia dupa un an de zile, în sarbatoarea Rusaliilor 1232 «Sfântul» este ridicat la cinstea altarelor; de atunci, cu fiecare veac ce a trecut amintirea lui a devenit tot mai vie, oi astazi numele lui este rostit cu încredere pe toate meridianele pamîntului, de catre oameni de toate convingerile, din toate rasele, din toate treptele sociale oi culturale. Deoi nu au ramas de la el decât câteva cicluri de predici, au fost suficiente pentru a dovedi ca autorul lor este o lumina puternica daruita Bisericii oi, pentru aceasta, în 1946 Papa Pius al XIIlea l-a declarat pe Sfântul Anton de Padova înva?ator al Bisericii, cu titlul de «Doctor Evangelicus». Se aminteote astfel ca izvorul din care Anton a sorbit în?elepciune oi har este Sfînta Evanghelie: el ne invita pe to?i la acest izvor.

Cu toate ca numele Anton a fost oi este purtat de foarte mul?i oameni, în?elesul lui ramîne necunoscut; probabil este un nume de familie de origine etrusca. Tradus în greceote a devenit Antonios. Apropierea de cuvîntul anthos - floare este poetica, dar nu are baza etimologica. Pornind de la o radacina primara s-a format o mare familie de nume pentru barba?i : Anton, Antonie, Antoni?a, Antul, Tule (a), Antin, Antache, Tone, Tonie, Toni?a, Antoca, Tonca etc... Pornind de la pronun?ia moderna greaca, Andonie, au rezultat numele: Andonie, Andon, Don (a), Done (a), Doncea, Donciu, Donici, Doniga. Pentru femei: Antonia, Antona, Antoaneta, Antoneta, Antonela, Antonina, Antoniada, Donca etc. Purtatorii acestor nume îoi pot aminti cu drag ca marele facator de minuni, Sfântul Anton de Padova, este unul dintre patronii lor.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=183
Vă rugăm să respectați drepturile de autor