www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=190
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Caietan (1480-1547)
7 august (calendarul latin)

Secolul al XVI-lea este numit secolul «Reformei», deoarece în Biserica creotina de Apus a avut loc o intensa ac?iune de schimbare a vie?ii spirituale a credinciooilor oi a membrilor ierarhiei bisericeoti. Aceasta ac?iune s-a desfaourat în doua direc?ii contrare: unii reformatori au urmarit schimbarea oamenilor prin credin?a, al?ii au propus schimbarea credin?ei prin oameni. În categoria a doua se afla Luther (1483-1546) oi discipolii sai; ac?iunea lor a dus la lupte sângeroase între diferitele grupari sociale oi religioase formate pe baza principiilor propuse de ei oi la o grava ruptura a unita?ii spirituale a creotinata?ii. Înca înainte de «Reforma» propusa de Luther, s-au ridicat oi oameni hotarâ?i sa contribuie la îndepartarea decaderii oi abuzurilor din Biserica, dar conotien?i ca aceasta «reforma» nu se poate face prin modificarea credin?ei, ci prin cunoaoterea oi trairea autentica a credin?ei; ac?iunea lor a dus la o viguroasa refacere a vie?ii creotine. Unul dintre barba?ii care au adus o contribu?ie mare la aceasta reînnoire este oi Sfântul Caietan de Thiene.

S-a nascut la Vicenza, localitate în nordul Italiei, între Padova oi Verona, din familia nobila de Thiene, în anul 1480, cu trei ani înaintea reformatorului german; a studiat dreptul la Padova oi a exersat avocatura în oraoul natal. Devenind cunoscut prin calita?ile sale, Papa Iuliu al II-lea îl alege secretar particular oi-l numeote protonotar apostolic. În aceasta calitate de «rector al scrisorilor apostolice» a avut ocazia sa cunoasca foarte de aproape pe cardinalii oi prela?ii iubitori de petreceri oi a vazut cu ochii sai via?a decazuta a multor cercuri preo?eoti oi calugareoti. O mare durere i-a cuprins sufletul, dar înainte de a judeca oi de-a învinui pe al?ii, s-a cercetat pe sine oi a început sa realizeze în via?a proprie o autentica traire creotina. Deseori repeta: «Cristos aoteapta; nimeni nu se mioca».

Descoperind în oraoul Roma o mica societate de barba?i, numita «Oratoriul dragostei divine», care îoi propusese ca prin rugaciune oi spirit evanghelic sa aduca o raza de lumina oi bunatate în noaptea decaderii generale, Caietan li se alatura din toata inima. La vârsta de treizeci oi oase de ani simte chemare spre via?a preo?easca oi dupa cuvenitele pregatiri, papa Leon al Xl-lea da un indult prin care îi permite sa primeasca toate sfin?irile necesare în timp de patru zile oi astfel ajunge sa celebreze prima Sfânta Liturghie, rugându-se lui Dumnezeu sa-l ajute ca prin exemplul personal sa atraga oi pe al?i preo?i la o via?a cu adevarat apostolica. S-a retras în ?inutul natal, unde a pastorit în parohia Sfânta Maria de lânga Vicenza oi la catunele risipite pe coasta muntelui Soratte. Când mama lui, contesa de Thiene, moare, el ramâne stapânul unei mari averi; o parte o da saracilor oi bolnavilor, iar alta o cedeaza rudelor, scriindu-le: «Ma uit la Cristos: El este sarac, iar eu bogat; El dispre?uit, iar eu stimat; vreau sa ma apropii de El cel pu?in cu un pas oi de aceea renun? la toate bunurile materiale de care dispun».

Între timp se întâlneote cu câ?iva barba?i însufle?i?i de aceleaoi gânduri cu privire la via?a preo?easca: Petru Carafa, Episcop de Chieti oi Arhiepiscop de Brindisi, Bonifaciu Colli oi Paul Consiglieri; împreuna cu ei întemeiaza o asocia?ie de preo?i care-oi propuneau ca ideal o via?a preo?easca apostolica, traita în saracie evanghelica, daruire totala vie?ii pastorale oi spirituale, ascultare deplina. În acest spirit, Petru Carafa renun?a la calitatea de Episcop oi Arhiepiscop pentru a se încadra în stilul de via?a strict comuna pe care regula congrega?iei o cerea. Ideea întemeierii acestei congrega?ii a fost a lui Caietan, dar el a dorit ca superiorul sa fie Petru Carafa; oi numele congrega?iei este legat de localitatea Chieiti, unde Carafa a fost episcop. Deoarece la vechii romani localitatea se numea «Teate Marrucinorum», congrega?ia oi-a luat numele de «Ordo Regularium Theatinorum», iar membrii ei sunt cunoscu?i sub denumirea de parin?i teatini. Ei au desfaourat o intensa activitate de reînnoire spirituala în ?inuturile: Roma, Neapole, Vene?ia. Ducând o via?a comuna, în saracie voluntara oi plina de voie buna, au readus mul?imile la practicarea virtu?ilor creotine, dragostea fa?a de biserica oi sfintele taine, via?a traita în demnitate oi pace. Pentru uourarea mizeriei celor mul?i, au înfiin?at case de credit pe gaj, au deschis camine pentru batrâni oi au întemeiat spitale.

Caietan era prezent acolo unde era mai mult de lucru. În ultimul an de via?a se afla la Neapole. Cei din Vene?ia l-au rugat sa vina la ei spre a se odihni oi a se reface, dar Caietan le raspunde: «Dumnezeu este la Neapole ca oi la Vene?ia». În ziua de 7 august 1547 cere sa fie aoezat pe pamânt, pe un strat de cenuoa oi roaga pe confra?i ca trupul sa-i fie înmormântat în groapa comuna; apoi Ie recomanda sa aiba încredere deplina în Providen?a divina. Extenuat de suferin?ele oi ostenelile pe care, în cea mai mare parte, oi le-a impus singur, moare la vârsta de oaizeci oi oapte de ani, lasând o dovada concreta ca nu credin?a trebuie schimbata, ci oamenii.

Numele personal Caietan provine din adjectivul caietanus, care înseamna locuitor din Caieta. Caieta este numele dat de romani actualului orao Gaeta, port la Marea Mediterana. În acest orao se va refugia papa Pius al IX-lea în anul 1848. În româneote poate avea oi forma Gaietan. Deoi pu?in cunoscut oi folosit, prin via?a sfânta a lui Caetan de Thiene, numele sau a dobândit o stralucire vrednica de admirat.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=190
Vă rugăm să respectați drepturile de autor