www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=192
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Lauren?iu (?-258)
10 august (calendarul latin)
10 august (calendarul bizantin)

Actele martirului Sfântul Lauren?iu ne relateaza ca înainte de a fi întins pe gratarul de fier, ars pe carbunii aprinoi, Lauren?iu s-a rugat pentru oraoul Roma. Cetatea eterna i-a fost recunoscatoare pentru acest semn de iubire oi a ridicat în cinstea lui treizeci oi patru de biserici, dintre care prima, conform obiceiului, a fost înal?ata pe locul unde a fost chinuit, "in agro Verano", actualul cimitir roman. O atât de mare cinstire nu au avut nici chiar patronii principali ai Romei, Sfin?ii apostoli Petru oi Pavel. Cum s-ar putea explica popularitatea incontestabila a acestui martir (la Roma, pâna în secolul trecut, sarbatoarea lui era sarbatoare de porunca) fara a da crezare faptelor istorisite de Passio - istoria suferin?elor - oi de scriitorii secolului ai IV-lea care s-au inspirat din ea.

Imaginea lui, trecuta în legenda chiar la scriitorii foarte apropia?i de epoca sa (cum ar fi Pruden?iu), ne este familiara prin actul împar?irii la saraci a daniilor strânse de creotinii din Roma, imagine imortalizata în frescele lui Fra Angelico din capela vaticana a Papei Nicolae al V-lea.

Urmând exemplul comunita?ii apostolice din Ierusalim, care avea oapte diaconi (slujitori) însarcina?i cu administrarea bunurilor materiale daruite pentru ajutorul vaduvelor, saracilor, orfanilor, oi Biserica din Roma oi-a format un mare numar de diaconi, pe care Papa Sixt al II-lea i-a pus sub conducerea arhidiaconului Lauren?iu. Misiunea lor era aceeaoi: adunarea oi împar?irea lucrurilor oferite de credinciooi pentru cei lipsi?i. Este de în?eles deci ca atunci când a început persecu?ia decretata de Valerian, însuoi Papa, arestat oi condamnat la moarte, a dat ordin diaconului sau sa împarta saracilor tot ceea ce mai avea.

Când împaratul, citim în Passio, a poruncit lui Lauren?iu sa-i predea bunurile pe care le de?ine Biserica, dupa cum fusese informat, acesta a chemat în fa?a lui Valerian mul?imea de saraci pe care îi ajutase, oi i-a spus: "Iata comorile noastre, care nu scad niciodata, aduc venit totdeauna oi pot fi gasite oriunde !"

Asemenea acestui raspuns în?elept oi adânc sunt oi ultimele cuvinte ale martirului, care, pus pe un gratar de fier deasupra carbunilor aprinoi, dupa cea fost ars de tot pe o parte, a mai avut taria sa le spuna calailor: "Iata, pe o parte sunt fript; întoarce?i-ma pe cealalta! " Eroica marturisire de credin?a data de Lauren?iu este amintita de Papa Damasus în versul: "Verbera, carnifices, flamas, tormenta, catenas: Bicele, calaii, flacarile, torturile, lan?urile" nu au avut nici o putere împotriva credin?ei lui Lauren?iu. Papa, care "admira virtu?ile slavitului martir", i-a ridicat a doua biserica, pe ruinele teatrului lui Pompei, facând pentru el o prima excep?ie : nici un martir nu a avut, înainte de el, biserica înal?ata pe alt loc decât pe acela pe care a murit. Potrivit cronicii "Deposita Martyrum", diaconul Lauren?iu a murit în ziua de 10 august a anului 258. Mai târziu, spaniolii l-au considerat drept compatriot, pe motiv ca ar fi fost nascut la Huesca, localitate în provincia Aragon din nord-estul Spaniei. În cinstea Sfântului Lauren?iu, împaratul Filip al II-lea (1527-1598) a dat forma de gratar palatului de la Escurial (la 40 km de Madrid), - palat care cuprinde o manastire oi o biserica dedicata Sfântului Lauren?iu -, ca recunootin?a pentru o victorie dobândita de împarat în ziua de 10 august 1557.

Se pare ca numele personal Lauren?iu, cu forma feminina Lauren?ia, are la baza un cuvânt dintr-o limba foarte veche, premergatoare limbii latine; de la aceeaoi radacina provine oi numele unei plante considerata nobila, laurul cu ale carui frunze erau încorona?i poe?ii oi învingatorii în întreceri oi razboaie. Creotinii au adoptat numele Lauren?iu (încoronat cu lauri), considerînd ca exprima participarea prin credin?a la biruin?a lui Cristos asupra mor?ii oi a pacatului. În limba româna s-au folosit oi formele: Lavrentie, Lavrentia, Aurentia, Arentie, popular Arvinte; mai recent se întâlnesc formele : Laurian, Lauriana, Loredana, Larry, Lorenzo. Sub toate variantele, aminteote omului credincios bucuria de a fi mântuit prin Cristos: "Ma voi bucura din toata inima în Domnul oi va tresalta de veselie sufletul meu în Dumnezeul meu, caci m-a îmbracat cu haina mântuirii..., ca pe un mire care poarta coroana împarateasca" (Isaia 61,10).

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=192
Vă rugăm să respectați drepturile de autor