www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=194
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Maximilian Kolbe (1894-1941)
14 august (calendarul latin)

În ajunul zilei Adormirii Maicii Domnului din anul 1941, creotinii din lumea întreaga, deoi sub apasarea celui de al II-lea razboi mondial, se pregateau pentru sarbatoarea ridicarii cu trupul îoi sufletul la cer a Preacuratei Fecioare Maria. Pe când mul?imile credinciooilor aduceau la altarele Maicii Domnului buchete de flori, din infernul creat de ura oi lacomia oamenilor, din Oswiecim (Auschwitz) an suflet curat oi curajos se îndrepta catre lacaourile cereoti, spre a depune la tronul Celei fara de pata omagiul unei vie?i jertfite Fecioarei Neprihanite oi mântuirii sufletelor.

Era sufletul preotului polonez Maximilian Kolbe, care în ziua de 14 august 1941, dupa doua saptamîni de înfometare absoluta oi în urma unei injec?ii cu formol a murit în «celula mor?ii» din lagarul de exterminare, de trista amintire. Spre deosebire de alte victime, aruncate în celula groaznica de o sentin?a teribila oi irevocabila, Maximilian Kolbe a intrat la cererea lui. Se afla la lagarul de la Auschwitz din luna mai, oi, cu toate ca era aproape o epava, a fost supus tratamentului special aplicat preo?ilor. Durerile oi insultele însa nu i-au stins curajul oi dragostea fa?a de suflete; mul?i de?inu?i oi-au recapatat liniotea oi taria sufleteasca în fa?a mor?ii, ca oi în fa?a vie?ii, ascultându-l pe umilul preot oi primind de la el dezlegarea în sfânta marturisire.

O lege diabolica a lagarului prevedea ca daca un de?inut evadat nu era gasit oi readus în termen de 48 de ore, zece dintre membrii brigazii din care facea parte trebuiau sa moara prin înfometare. La sfîroitul lunii iulie evadeaza un de?inut din blocul 14, bloc în care se afla oi preotul Maximilian Kolbe. Deoarece nu a fost descoperit în termenul fixat, brigada este ?inuta în picioare pe platou o zi întreaga, apoi sunt desemna?i cei sorti?i mor?ii, prin numaratoare pîna la zece. între aceotia, unul începe a plânge strigându-oi pe nume copiii care-l aoteptau acasa. Deodata, din rândul celor ramaoi se desprinde chipul straveziu al Parintelui Maximilian. «Domnule Comandant, va rog sa-mi permite?i sa raportez». - «Ce vrei?» - «Va rog sa-mi permite?i sa merg eu în locul numarului N». Era o cerere nemaiauzita, de neînchipuit, imposibila, pentru un om care considera ca în fa?a mor?ii se uita totul, dar nu oi propria existen?a. Comandantul întreaba: - «Cine eoti?» - «Sunt un preot catolic». O clipa de gândire, apoi, - «Sunt de acord». Preotul Maximilian se îndreapta spre grupul celor 10; Francisc W. se desprinde dintre ei oi intra în rândurile brigazii: el va supravie?ui razboiului, se va întoarce la copiii lui, va da marturie lumii despre o sublima manifestare a dragostei creotine.

Maximilian Kolbe, împreuna cu ceilal?i noua, descul?i oi numai în camaoa se îndreptara spre buncarul mor?ii, caci au fost dezbraca?i total oi azvîrli?i în celula de beton, fara ferestre oi fara aerisire. Unul dintre paznici va povesti mai târziu cum dupa câteva ore, din mormântul celor îngropa?i de vii a început sa se auda murmur de rugaciuni oi cântari în cinstea Maicii Domnului. Din zi în zi glasurile deveneau tot mai slabe, tot mai pu?ine, pîna la 14 august, când singur Parintele Maximilian mai era în via?a oi conotient; o injec?ie cu formol a oprit inima care timp de 47 de ani a batut neîncetat pentru Fecioara Neprihanita oi pentru mântuirea sufletelor.

Maximilian Kolbe, s-a nascut la 7 ianuarie 1894, într-o familie de ?esatori saraci. La botez i s-a pus numele Raimond. Copil fiind, pe când se ruga în fa?a unei statui a Maicii Domnului, Fecioara Maria i-a aratat doua coroane, una de trandafiri albi, alta de trandafiri rooii, oi i-a propus sa aleaga. Raimond le-a luat pe amândoua: ele sunt simbolul vie?ii sale de cura?enie sufleteasca oi de jertfa. Dupa multe framântari, s-a hotarât sa intre în Ordinul calugarilor Minori Conventuali. Pentru studiile de filozofie oi teologie a fost trimis la Roma, unde a luat cunootiin?a de minunatele monumente ale trecutului glorios al credin?ei, dat oi de ranile adinci ale prezentului. Pentru a contribui la vindecarea acestor rani, concepe organizarea unei imense cruciade de rugaciuni oi într-ajutorare în trairea vie?ii creotine sub ocrotirea Maicii Neprihanit zamislite.

În ziua de 17 octombrie 1917 împreuna cu al?i oase colegi se consfin?eote Preacuratei Fecioare Maria oi întemeiaza asocia?ia numita: «Militia Imaculatae», «Oastea Neprihanitei». Ei oi-au propus ca prin sfin?irea vie?ii proprii, prin rugaciune oi activitate concreta sa lucreze la cunoaoterea oi imitarea Fecioarei Neprihanite, Maica lui Cristos, Maica Bisericii. Dupa ce a fost sfin?it preot s-a reîntors în Polonia, unde, cu multa jertfa, învingând greuta?i de neînvins omeneote vorbind, a ajuns sa organizeze lînga Varoovia un «Orao al Neprihanitei» - «Niepokala-now». Aici, sub conducerea a oase preo?i, aproape oapte sute de fra?i, unii specialioti de înalta calificare, to?i atraoi de idealul Neprihanitei, traiau oi lucrau într-o atmosfera serafica de saracie oi pace. Aveau cea mai mare tipografie din Europa oi editau diferite publica?ii în cinstea Maicii Domnului, în milioane de exemplare.

Dupa ce consolideaza funda?ia de lînga Varoovia, îndemnat de un grup de japonezi entuziasma?i de cele ce se petreceau la «Niepokalanow», se duce în Japonia în 1930, împreuna cu câ?iva fra?i. Ajung în luna martie iar în luna mai, luna Mariei, apare în limba japoneza primul numar al revistei «Cavalerul Neprihanitei». Se stabileote la Nagasaki unde întemeiaza o manastire care în 1945 va avea peste o suta de fra?i. La întoarcerea în ?ara strabate cu trenul întreaga Rusie. Peste tot vorbeote cu înflacarare despre Neprihanita Zamislire oi ajuta pe nenumara?i oameni, creotini oi necreotini, sa în?eleaga oi sa experimenteze ca prin Ea se apropie de Dumnezeu, devin mai buni oi mai cura?i la suflet. În manastirile întemeiate de el, fra?ii se salutau rostind numele: Maria; la fiecare bataie de ceas, îndreptau un gând catre Regina Apostolilor, spunînd «Ave Maria». Evlavia oi încrederea lor în Neprihanita Fecioara Maria oi-au dovedit taria în munca imensa pe care au depus-o cu bucurie, dar în deosebi în încercarea grea a razboiului.

Când armatele germane au ocupat Varoovia, una din primele masuri a fost risipirea fra?ilor din Niepokalanow oi confiscarea maoinilor. În luna februarie 1941, Parintele Maximilian este arestat pentru a doua oara oi aruncat în închisoarea din Pawiak; de aici, în luna mai este transferat la Oswiecim (Auschwitz) unde va primi oi coroana de trandafiri rooii a mor?ii de martir. Dupa terminarea razboiului, au început demersurile pentru ridicarea lui la cinstea sfintelor altare. În anul 1974, Papa Paul al Vl-lea l-a trecut în rândul «Ferici?ilor», iar în anul 1982 - 10 octombrie, Papa loan Paul al II-lea l-a declarat Sfânt.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=194
Vă rugăm să respectați drepturile de autor