www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=197
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Bernard (1090-1153)
20 august (calendarul latin)

Persoana oi via?a Sf. Bernard sunt caracterizate printr-o extraordinara putere de atrac?ie; fiin?a lui a fost patrunsa de idealul vie?ii calugareoti benedictine în atare masura, încât a devenit un magnet puternic, care a atras între zidurile aspre ale manastirilor sute de suflete, începând cu propria-i familie.

Bernard s-a nascut în 1090, într-un castel de lânga localitatea Fontaine, aproape de oraoul Dijon, în partea de est a Fran?ei. Era al treilea între oase fra?i. Copilaria oi adolescen?a a petrecut-o urmând ocoala manastireasca din apropiere oi apoi cursurile superioare. Pe când era student, colegii sai îi respectau atât de mult delicate?ea oi seriozitatea, încât, atunci când se apropia el, daca eventual se aflau în conversa?ii uouratice, spuneau: "Sa tacem, se apropie Bernard" Sufletul lui Bernard era stapânit de doua mari iubiri: crucea lui Isu, oi mama. Deseori, îi vazuse în casa parinteasca pe pelerinii care veneau de la Locurile Sfinte, purtând semnul crucii pe haine oi pamânt de pe Muntele Golgota în sacul de pe spate; inima lui se aprinse de o mare iubire fa?a de Cristos rastignit. Fiin?a care îl în?elegea deplin, caruia el îi destainuia elanurile inimii, era mama lui; sufletele lor erau atât de unite, încât, la moartea mamei, Bernard a hotarât sa paraseasca bucuriile oi splendorile castelului parintesc, spre a se retrage în manastire.

Tatal oi fra?ii s-au împotrivit energic oi, pentru a-l abate de la acest gând, i-au propus sa urmeze cursurile la o universitate din Germania; Bernard a acceptat oi a pornit la drum. El întâlneote o Cruce singuratica, se arunca în genunchi oi cere lumina de la Atotputernicul. Un glas launtric îi oopteote ca Cel rastignit pe Cruce oi Biserica au nevoie nu de oameni înva?a?i, ci de oameni care sa iubeasca sincer saracia oi jertfirea pentru mântuirea tuturor. S-a întors din drum oi i-a convins pe fra?ii sai oi pe tatal sau sa-i îngaduie împlinirea hotarârii luate. Astfel, la vârsta de douazeci oi doi de ani, a intrat în manastirea benedictina de la Citeaux. Discu?iile avute cu fra?ii lui au lasat urme adânci în sufletele lor. Bunul Tescelin, tatal lui Bernard, a ramas consternat vazând cum oi ceilal?i copii, unul câte unul, paraseau comodita?ile castelului parintesc pentru a-l urma pe Bernard. Guido, fratele mai mare, oi-a parasit chiar oi so?ia, care s-a facut calugari?a. Nisard, ultimul dintre fra?i, a parasit oi el via?a lumeasca, urmat de unica lor sora, Ombelina, oi de unchiul Gaudry, care a dezbracat armura de ostao pentru a îmbraca sacul vie?ii calugareoti. În cele din urma, oi Tescelin a cerut sa intre în manastire, unde se afla întreaga familie. Un caz asemanator nu se mai întâlneote în istoria Bisericii. Deoarece numarul tinerilor care doreau sa intre în rândul cistercienilor era tot mai mare, abatele atefan Harding a hotarât sa înfiin?eze oi alte centre. În grupuri de câte doisprezece calugari, erau trimioi în diferite locuri pentru a pune temeliile unei aoezari noi. Unul dintre aceste grupuri, al treilea, a fost pus sub conducerea lui Bernard.

Mica ceata de calugari, purtând în fa?a o cruce grea de lemn oi cântând imnuri de lauda Domnului, au strabatut o cale lunga, pâna au ajuns într-o vale larga, bine adapostita. Locul li s-a parut deosebit de potrivit oi au hotarât sa ramâna acolo, schimbându-i numele din "Valea buruienilor amare" în "Valea luminoasa" "Clairvaux" - "Chiaravalle". Fra?ii, exper?i în lucrari manuale, ca to?i benedictinii, au înal?at în graba adaposturi pentru rugaciune, pentru dormit, pentru a pregati cele necesare traiului. Bernard a impus o asprime care i-a deranjat pe mul?i, dar a fost pre?uita de sufletele tari oi hotarâte; numai dupa câ?iva ani, în "Valea luminoasa" traiau în rugaciune, în munca oi în totala ascultare peste oapte sute de calugari. Severitatea modului lor de via?a era luminata oi îndulcita de iubirea delicata oi intensa fa?a de Cristos Rastignit, fa?a de Fecioara Maria oi fa?a de ceilal?i fra?i. Bernard a îndreptat catre Preacurata Fecioara Maria toata afec?iunea de care poate fi capabila inima unui copil fa?a de mama sa; iar compasiunea fa?a de Isus rastignit pe cruce l-a determinat sa nu-oi permita niciodata a râde în mod nestapânit. "Sa iubim" - le spunea el fiilor sai sufleteoti - "oi vom fi iubi?i, în cei pe care îi iubim vom afla odihna, oi aceeaoi odihna o vom oferi celor pe care îi iubim. A iubi în Dumnezeu înseamna a avea dragoste; a cauta sa fim iubi?i în Dumnezeu înseamna a sluji dragostei".

Din manastirea de la Clairvaux, Bernard a raspândit lumina sa asupra întregii creotinata?i. Deoi cu un organism fragil oi niciodata sanatos, a strabatut jumatate din Europa, a însufle?it desfaourarea multor concilii oi diete, i-a rechemat la datoriile lor pe regii Fran?ei, a dezbatut problemele teologice ridicate de Abelard oi Gilbert de Porée, a predicat o cruciada pentru eliberarea Locurilor Sfinte. De trei ori a trecut Mun?ii Alpi pentru a pune capat schismei declanoate de antipapa Anaclet al II-lea oi pentru a contribui la reforma curiei romane, atacata de Arnold de Brescia; i-a scris papei Eugen al III-lea tratatul "Despre examinare" - "De consideratione". Ac?iunea de reformator a Sfântului Bernard s-a exercitat nu numai asupra manastirilor cisterciene, dar oi asupra clerului, a templierilor, chiar oi asupra benedictinilor de la Cluny, care însa nu au consim?it niciodata, aoa cum cerea el, sa îndeparteze operele de arta din bisericile lor.

Dupa ostenelile activita?ii zilnice, Bernard se retragea în chilia sa oi scria car?i patrunse de optimism oi suavitate, cum sunt: Tratatul despre iubirea de Dumnezeu, sau Comentariu la Cântarea Cântarilor, o adevarata declara?ie de dragoste fa?a de Preacurata Fecioara Maria El a compus textul oi melodia minunatului imn "Ave Maris Stella" - "Bucura-te, Steaua Marii"; tot lui i se datoreaza cuvintele "O clemens, o pia, o dulcis Virgo Maria!" - "O milostiva, o blânda, o dulce fecioara Maria!", cuvinte adaugate la vechea rugaciune: Salve Regina - "Bucura-te Regina". De la Sf. Bernard au ramas alte douasprezece tratate spirituale, mai mult de trei sute de predici, peste cinci sute de scrisori. Pentru toate acestea, este considerat "ultimul dintre Sfin?ii Parin?i oi la fel de mare cât oi cei mai mari dintre ei". Biserica l-a declarat "înva?ator al Bisericii".

Cu pu?ine clipe înainte de a muri, în seara zilei de 20 august 1163, astfel îi mângâia pe fra?ii sai: "Nu otiu de cine sa ascult: de iubirea fa?a de fiii mei, care vor sa ma re?ina aici, sau de iubirea Dumnezeului meu, care ma trage acolo, sus".

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=197
Vă rugăm să respectați drepturile de autor