www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=198
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Pius al X-lea (1835-1914)
21 august (calendarul latin)

Dupa moartea marelui papa Leon al XIII-lea, în 1903, cardinalii s-au adunat la Roma, pentru alegerea unui succesor. Patriarhul de Vene?ia, cardinalul Giuseppe Sarto, plecând la Roma, oi-a luat bilet de calatorie dus-întors, deoarece era convins ca este cu neputin?a ca fiul unui umil pootao sa fie ales pentru a prelua cârma Bisericii lui Cristos, într-o perioada de mari framântari oi dificulta?i de ordin otiin?ific, politic oi chiar bisericesc. ai totuoi, Providen?a l-a desemnat pe el, deoi cu lacrimi în ochi i-a rugat pe cardinali sa renun?e oi sa aleaga pe un altul mai vrednic; pâna la urma, considerând ca aceasta este voin?a lui Dumnezeu, a acceptat oi oi-a luat numele de Pius al X-lea. Îi placea sa se numeasca "un sarman paroh de ?ara", oi când cineva îi spunea "Padre santo" - "Sfinte Parinte", el îl corecta: "Non santo, ma Carto" - "Nu sfânt, ci Croitor", deoarece numele sau de familie, Sarto, înseamna Croitor.

Pius al X-lea s-a nascut la 2 iunie 1835, în localitatea Riese, ca fiu al pootaoului comunal Sarto oi al so?iei sale, Margareta Sanson. Fiind un copil dezghe?at oi dornic de înva?atura, a fost trimis sa înve?e la ocoala din oraoelul apropiat, Castel Franco, la o departare de 5 km. Zilnic strabatea aceasta distan?a descul?, ducându-oi încal?amintea pe spate pâna la marginea oraoului, pentru a face economie, deoarece veniturile tatalui erau modeste. Micul "Bepi" a dat dovezi de calita?i deosebite; ajutat de preotul locului, a reuoit sa intre la seminarul din Padova. Bucuria lui a fost mare, dar de scurta durata, deoarece, între timp, tatal a murit, lasând-o pe so?ie cu zece copii de crescut. Bepi, al doilea nascut, ar fi voit sa întrerupa studiile seminariale pentru a da o mâna de ajutor acasa, dar curajoasa mama l-a sfatuit sa-oi urmeze calea pe care a pornit. La vârsta de 23 de ani, este sfin?it preot oi începe drumul care îl va conduce pâna la scaunul Sfântului Petru, în permanen?a condus de deviza "Dragostea lui Cristos ma sileote". Noua ani este vicar parohial la Tombolo, noua ani, paroh la Salzano, noua ani, canonic oi director spiritual la Treviso. De aici, este numit episcop de Mantua; într-o scrisoare trimisa primarului, spunea: "Noul vostru episcop este sarac în toate lucrurile, dar bogat în dragoste fa?a de turma sa". Dupa noua ani de episcopat, Papa Leon al XIII-lea îl numeote patriarh de Vene?ia oi-i da purpura de cardinal. În afara de vizitele obligatorii la autorita?i oi persoane oficiale, îoi trece timpul vizitând cartierele sarace oi parohiile diecezei. Mul?i parohi de ?ara au ramas înmarmuri?i când patriarhul Vene?iei, îmbracat în haina de simplu preot, cobora din pootalionul local oi le vizita parohia. Pe acest om, care nu a voit sa fie altceva decât preot oi pastor, Dumnezeu l-a chemat sa preia conducerea Bisericii sale. Din îndepartatul Ev Mediu nu se mai urcase la catedra lui Petru fiul umil al unor ?arani.

Pontificatul sau a fost excep?ional de activ oi rodnic pentru via?a interna a Bisericii. Atitudinea lui intransigenta în apararea credin?ei oi a vie?ii bisericeoti a dus uneori la raporturi încordate cu Rusia, Statele Unite (a refuzat sa-l primeasca în audien?a chiar pe Theodor Roosevelt), Germania, Portugalia, Fran?a. "Papa cel amabil" s-a dovedit deosebit de ostil fa?a de orice înnoire care urmarea introducerea în Biserica a unor înva?aturi oi practici insuflate de "doctrinele moderniste".

Deviza luata la începutul pontificatului sau: "Instaurare omnia in Christo" - "A reînnoi totul în Cristos" s-a concretizat în multe domenii ale vie?ii interne bisericeoti: a ini?iat oi sus?inut reînnoirea trairii liturgice, a reformat cântul bisericesc, readucându-l la demnitatea oi puritatea ceruta de gravitatea ac?iunii liturgice, a codificat Dreptul Canonic, a îndepartat barierele care separau Curia romana de practica pastorala; a promovat instruc?iunea religioasa a copiilor, elaborând un Catehism adaptat la diferite categorii de vârste, oi-a câotigat merite nepieritoare favorizând primirea frecventa a Sfintei Împartaoanii oi admiterea copiilor la prima împartaoanie imediat dupa ajungerea la vârsta priceperii. În sufletul tuturor celor care l-au întâlnit, oefi de stat, diploma?i, personalita?i bisericeoti, simpli pelerini, a lasat imaginea unui parinte plin de bunatate, dar oi clarvazator.

Când, în anul 1914, Europa a început sa fie stapânita de demonul razboiului, batrânul din Vatican petrecea multe ore din zi oi din noapte în rugaciune pentru pacea lumii; a încercat oi toate interven?iile diplomatice posibile pentru a evita declanoarea conflictului. Când a vazut ca nu mai are nici o cale, oi-a oferit lui Dumnezeu propria lui via?a. În seara zilei de 20 august 1914, clopotele Romei anun?au ca Padre Santi Sarto a adormit în Domnul. Biserica era vaduvita de un mare pastor, iar omenirea, de un curajos aparator al adevarului, al drepta?ii oi al pacii. Papa Pius al XII-lea, în anul 1956, raspunzând aoteptarilor îndrepta?ite ale credinciooilor din lumea întreaga, îl va ridica la cinstea sfintelor altare. Pe mormântul Sfântului Pius al X-lea se afla acest epitaf: "Pius al X-lea papa, sarac, oi totuoi, bogat, blând oi smerit cu inima, aparator neclintit al credin?ei catolice, s-a straduit sa reînnoiasca totul în Cristos, a încetat din via?a la 20 august A. D. 1914".

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=198
Vă rugăm să respectați drepturile de autor