www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=199
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Roza de Lima (1586-1617)
23 august (calendarul latin)

Sfânta Roza de Lima este prima persoana din America de Sud ridicata la cinstea sfintelor altare de catre Biserica Catolica; pentru acest motiv, este venerata ca patroana a ?arii de origine, Perú, a întregii Americi Latine oi a Insulelor Filipine.

Ea s-a nascut la Lima, marele orao-port pe ?armul Oceanului Pacific oi capitala Perú-ului, în ziua de 20 aprilie 1586. Parin?i iei, Gaspard de Flores oi Maria d'Oliva, erau urmaoi ai unor nobili veni?i din Spania. La botez, au dat copilei lor numele de Isabela, dar doica, indiana Mariana, privind la frumuse?ea ei, a exclamat: "Eoti frumoasa ca o roza, un trandafir", oi de atunci a chemat-o numai cu numele de "Roza". Mai târziu, când Isabela a intrat în rândul ter?iarelor dominicane, oi-a ales singura numele de Roza a Sfintei Maria; cu acest nume a fost trecuta oi în calendarul sfin?ilor.

Deoi, în aparen?a, via?a ei s-a desfaourat în mod simplu, obionuit, în realitate, ea a fost o faptura cu totul deosebita prin puritatea ei sufleteasca, prin favoruri cereoti neobionuite oi, mai ales, printr-o imensa dorin?a de a suferi. Pe lânga greuta?ile vie?ii unei familii saracite oi numeroase, Roza îoi impunea suferin?e voluntare dintre cele mai aspre. Pentru a nu-i indispune pe cei din jurul ei, cu învoirea parin?ilor, oi-a construit în gradina o coliba, unde, dupa zece ore de munca intensa ca brodeza oi croitoreasa, se retragea singura oi petrecea adesea înca zece ore în rugaciune, apoi se culca pe patul format dintr-o plasa de nuiele uscate. Pe trup purta o cingatoare aspra; sub broboada avea ascunsa în par o coroni?a de spini care-i tortura capul; zile întregi postea cu pâine oi apa, alteori se lipsea de orice hrana; pentru a evita ca mâinile-i catifelate sa mai atraga aten?ia cuiva, le-a introdus în apa de var. Când era bolnava, se ruga lui Dumnezeu sa-i mareasca suferin?a; celor care venisera sa o încurajeze, le spunea: "Daca oamenii ar oti ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspaimânta de nici o suferin?a oi ar suporta în liniote orice durere, deoarece harul este rodul rabdarii".

Gândurile oi purtarea Rozei, la o privire superficiala, pot fi considerate rodul unei deformari psihice, a unei boli mintale, a maniei de autotorturare. Adevarul este altul. Roza avea un caracter foarte echilibrat oi vesel; nu gasea nici o bucurie în suferin?a; bucuria oi-o afla în cântul pasarelelor din jurul colibei, în frumuse?ea trandafirilor din gradina, pe care îi îngrijea ea însaoi cu maiestrie de specialist, în ajutorarea persoanelor bolnave oi sarace, în participarea efectiva la via?a oi munca numeroasei lor familii. Toate acestea dovedesc un psihic normal, sanatos, superior, care cunoaote oi gusta bucuriile daruite de Creator. Dar, deoarece a vazut în jurul ei cum dorin?a de îmboga?ire oi de placerile vie?ii stingea în inimile oamenilor respectul oi dragostea fa?a de semenii lor, Roza, urmând exemplul lui Cristos, a voit sa-oi supuna oi trupul ei celor mai grele chinuri, oferindu-i lui Dumnezeu suferin?a voluntara ca ispaoire pentru crimele oi nedrepta?ile savâroite. Este cazul so?iei iubitoare, care cere sa intre în temni?a alaturi de so?ul ei, nu pentru ca iubeote suferin?a, ci pentru ca îoi iubeote so?ul. Roza nu a iubit suferin?a, dar l-a iubit pe Cristos, care suferea în indigenii insulta?i oi macelari?i de catre cuceritori.

Roza este un suflet extraordinar, care a în?eles oi a trait misterul participarii la suferin?a mântuitoare a lui Cristos. Când i s-a cerut sa dezvaluie aceasta taina, a raspuns: "Pot sa explic numai prin tacere. Placerea oi fericirea pe care mi le ofera lumea sunt numai o umbra fa?a de ceea ce simt eu". Apoi, dovedind un perfect sim? al realita?ii, adauga: "Nu ma gândeam ca ar fi cu putin?a ca o faptura sa fie lovita de atâtea suferin?e. Dumnezeul meu, sa creasca totuoi oi mai mult suferin?ele, numai sa creasca oi iubirea mea fa?a de Tine". Printr-o descoperire dumnezeiasca, otia ca mai are pu?in de trait; cunootea chiar oi ziua mor?ii sale. În fiecare an, de sarbatoarea Sfântului Bartolomeu, petrecea tot timpul în rugaciune; le spunea: "Aceasta este ziua cununiei mele veonice". De fapt, a murit în ziua de 24 august 1617.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=199
Vă rugăm să respectați drepturile de autor