www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=206
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Augustin (354-430)
Episcop

28 august (calendarul latin)

Nu este uoor de vorbit despre sfântul care mai mult decât oricare altul a vorbit despre el însuoi, oi a vorbit cu totala sinceritate oi simplitate, transformând în marturisire, adica în cântec de lauda lui Dumnezeu, tot ceea ce îl privea. În primul rând, om oi îndrumator de oameni, teolog oi filozof, moralist oi apologet, sfânt oi polemist, în toate aceste domenii, Augustin de Ippona, episcop oi înva?ator al Bisericii, se dovedeote un maestru desavâroit. Mai înainte de toate, om, cu neliniotile, slabiciunile, framântarile lui, aoa cum apare la citirea Confesiunilor sale, în care ne deschide sufletul cu sinceritate oi candoare.

S-a nascut în anul 354, la Tagaste, astazi, localitatea Souk-Ahras din nordul Algeriei, dintr-o mama creotina, Monica, oi un tata pagân, Patriciu. ai-a facut studiile la Cartagina, ducând o via?a dezordonata, pâna ce a deschis el însuoi o ocoala de retori. A pastrat legaturi cu o femeie, de la care a avut un copil, Adeodatus ( "Dat de Dumnezeu"). Augustin simte adânc contradic?iile spiritului sau, care este însetat de adevar, dar se lasa atras de greoeala. Studiul unei anumite filozofii îl arunca în bra?ele maniheismului. Aceasta erezie sus?inea ca universul este format de doua principii: binele, Dumnezeul reprezentat prin lumina, oi raul, Diavolul, reprezentat prin întuneric; materia este crea?ie a principiului rau oi, prin urmare, trebuie nimicita; una dintre caile ce duc la distrugerea for?ei materiale în om este satisfacerea pâna la dezgust a cerin?elor trupului. Augustin îoi gaseote o motivare "filosofica" a vie?ii pe care o ducea. Mai târziu, va marturisi ca uneori auzea chemarea spre desavâroirea morala, dar se sim?ea "învaluit de întunericul trupului". Între timp, i se ofera un post de retor la Milano. Traverseaza marea, se opreote pu?in la Roma oi apoi se stabileote în oraoul în care marele Sfânt Ambrozie, cu exemplul oi cuvântul sau, aprindea în sufletele tinerilor oi ale tinerelor dragostea fa?a de via?a traita în cura?ie, din iubire fa?a de Cristos oi Maica sa Preacurata.

Întoarcerea lui Augustin la adevarata via?a creotina a fost sprijinita de grija plina de dragoste a mamei oi de lacrimile ei; dupa repetate oi delicate interven?ii, l-a convins sa se desparta de femeia cu care convie?uia de paisprezece ani. Ruperea definitiva cu trecutul oi hotarârea ferma de a începe via?a noua prin primirea botezului au fost determinate de o întâmplare ce a ramas un mister chiar pentru Augustin. Se afla în gradina, framântat de gânduri, nehotarât între "da" oi "nu"; deodata, aude vocea clara a unui copil: "Ia oi citeote". Fara sa cerceteze cine a strigat, intra în casa, deschide Noul Testament oi ochii îi cad pe cuvintele Sfântului Pavel: "Sa nu trai?i în be?ii oi chefuri, nici în desfrâu, ori în cearta oi invidie, ci îmbraca?i-va cu Domnul nostru Isus Cristos". Ascultând istorisirea unui prieten despre via?a curata oi sfânta a sihaotrilor din Egipt, exclama: "Cât de laoi suntem; oameni incul?i cuceresc cerul, iar noi, cu toata otiin?a noastra, ne zbatem în mrejele carnii oi ale sângelui!" În sufletul lui Augustin s-a facut lumina. A luat legatura cu Sfântul Ambrozie, s-a pregatit cu grija oi, în noaptea de Paoti a anului 387, Augustin, împreuna cu fiul sau, Adeodat, oi prietenul Alipiu, primeote sfântul Botez oi îmbraca haina alba a copilariei creotine. În timp ce mul?imea credinciooilor cânta cu înflacarare Te Deum, Monica varsa lacrimi de bucurie oi recunootin?a.

Dupa botez, Augustin hotaraote sa se întoarca în Africa; la Ostia, lânga Roma, mama se îmbolnaveote oi moare. Ajuns la Tagaste, în oraoul natal, are durerea de a-l pierde oi pe fiul sau, ramânând liber sa se consacre cu totul oi definitiv slujirii lui Dumnezeu. S-a dus la episcopul de Ippona oi i-a destainuit gândurile; batrânul episcop a în?eles ca Providen?a îi trimitea un dar nepre?uit; l-a sfin?it preot oi l-a numit co-adiutorul sau. Când episcopul moare, în 396, Augustin este ales în locul lui, oi timp de patruzeci oi doi de ani, pâna la moarte, va duce o via?a extrem de activa; grija pastorala a diecezei, lupta împotriva ereziilor timpului sau, o foarte bogata coresponden?a, un mare numar de scrisori teologice îi umpleau ziua de lucru pâna la epuizare. Cu toata activitatea sa extraordinara oi a prestigiului otiin?ei sale, a fost întotdeauna apropiat sufleteote de cei mul?i oi mici; ?aranii oi hamalii din port îl ascultau încânta?i oi apoi îi puneau întrebari în limbajul lor rudimentar, fara a se sim?i intimida?i. Pentru preo?ii colaboratori a organizat o forma de via?a comuna, cu Regula care va ramâne modelul tuturor regulamentelor congrega?iilor de preo?i diecezani. Pe un perete al camerei unde statea la masa, era scris cu litere mari: "Cine se aoeaza la aceasta masa nu are voie sa manânce din cinstea aproapelui". În intensa traire a vie?ii spirituale oi în vasta activitate pastorala, sufletul sau, mai înainte tulburat, oi-a aflat liniotea deplina: "Pentru tine ne-ai creat, Doamne, oi inima noastra nu-oi gaseote pacea pâna când nu se odihneote în tine "

Când Alaric, în fruntea armatelor vizigo?ilor, a trecut prin foc oi sabie oraoul Roma, în anul 410, întreaga lume pe atunci cunoscuta s-a cutremurat. Din motive diferite, oi romanii, oi creotinii considerau ca Cetatea Eterna, Cetatea Sfântului Petru, nu poate fi distrusa, ca nimeni nu se poate atinge de ea fara a fi imediat pedepsit. Dupa trecerea navalitorilor, oraoul a ramas un morman de ruine; oi creotinii, oi ceta?enii romani au ramas ului?i. Augustin mediteaza treisprezece ani asupra celor întâmplate oi scrie una dintre capodoperele sale: De civitate Dei - "Despre cetatea lui Dumnezeu", expunând concep?ia creotina asupra istoriei. Nu peste mult timp, oi peste oraoul Ippona s-au abatut armatele vandalilor. Asediul din afara oi rascoalele din interior au facut din orao un infern. Batrânul Augustin, în camera sa, cere sa i se atârne de perete textul celor oapte psalmi de pocain?a, prin care, în numele sau oi al turmei sale, cere îndurarea oi mila Domnului, pâna în ziua de 28 august 430, când glasul lui se stinge pentru totdeauna.

Dumnezeu i-a cru?at ochii obosi?i de vederea ruinelor catedralei oi a oraoului, care nu se vor mai ridica din cenuoa lor. Astazi, calatorul care trece pe lânga modernul orao Bona din Algeria, aude glasul ghidului ce aminteote: "Aici a fost oraoul Hippo Regius, unde a trait oi a murit Augustin din Tagaste". Prin via?a oi scrierile sale sfântul Augustin va lumina Biserica lui Cristos pâna la sfâroitul veacurilor.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=206
Vă rugăm să respectați drepturile de autor