www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=213
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Cristina (sec. IV)
24 iulie (calendarul latin)

Oraoul Bolsena, aoezat pe malul lacului cu acelaoi nume din centrul Italiei, cinsteote ca patroana pe o tânara martira din secolul al IV-lea, Sfânta Cristina. Cultul acestei sfinte este amintit de numeroase marturii istorice. Din sapaturile arheologice facute în secolul trecut rezulta ca la Bolsena era cinstita o Sfânta Cristina înca din secolul al IV-lea, oi lânga mormântul ei a fost descoperit un cimitir subteran. Marturiile iconografice sunt de asemenea abundente: sfânta apare între fecioarele martire reprezentate pe mozaicurile bisericii Sfântul Apolinar cel Nou din Ravena, mozaicuri lucrate în secolul al VI-lea. Numerooi artioti, de la Giovanii Della Robia la Luca Signorelli, de la Paul Veronese la Luca Cranach, s-au inspirat din episoadele povestite de Passio Cristinae, cu multe amanunte care în mare parte reproduc Acta - Faptele celor mai vesti?i martiri.

Versiunile în limba greaca ale vie?ii Sfintei Cristina afirma ca ea era de loc din oraoul Tir, situat în Fenicia (azi Liban), în timp ce versiunile în limba latina, în marea lor majoritate, sus?in ca ea este originara din Bolsena. ai unele oi altele sunt redactate foarte târziu, nu înainte de secolul al IX-lea, fapt care le aoeaza în rândul legendelor hagiografice cu valoare istorica redusa; pornind de la un caz autentic de via?a se adauga elemente imaginare pe care le regasim, aproape identice, în multe Passio. Asemenea adaugiri urmaresc sa redea cât mai impresionant virtutea martirilor precum oi puterea lui Dumnezeu care este aproape de aleoii sai; sufletele credincioase re?in esen?ialul. Din aceasta perspectiva trebuie privita oi Passio Cristinae.

Cristina, o tânara de unsprezece ani, pentru extraordinara ei frumuse?e a fost închisa într-un turn, împreuna cu douasprezece slujnice, de catre tatal ei Urban, ofi?er superior în armata împaratului. În realitate, tatal voia sa o constrânga pe fiica sa, devenita creotina, sa renun?e la religia primejdioasa pe care a îmbra?ioat-o, oi astfel sa o scape de primejdia mor?ii. Copila însa a sfarâmat statuetele pre?ioase pe care tatal le aoezase în camera ei, oi metalul pre?ios rezultat l-a împar?it saracilor. Înfuriat, Urban trece de la rugamin?i la pedepse: a ordonat sa fie biciuita oi aruncata în temni?a. Deoarece Cristina ramâne neclintita în credin?a, tatal o da pe mâna judecatorilor oi aceotia o supun la diferite torturi îngrozitoare. Fiind plina de rani este aruncata sa zaca în închisoare, dar aici trei îngeri coborâ?i din cer îi aduc mângâiere oi îi redau sanatatea. Vazând ca prin astfel de metode nu ob?in nici un rezultat, judecatorii trec la solu?ia finala: leaga o piatra grea de gâtul copilei oi o arunca în apa; dar piatra, sus?inuta de îngeri, pluteote pe apa oi Cristina iese la mal.

Tatal neînduplecat este pedepsit de Dumnezeu cu moartea; totuoi, suferin?ele Cristinei nu se sfâroesc. Judecatorii se îndreapta împotriva ei cu o furie turbata oi o condamna la alte chinuri înspaimântatoare, ce se vor dovedi la fel de ineficiente: este arsa pe un gratar înrooit, aruncata în ulei înfierbântat, lasata între oerpi veninooi, la urma i se taie sânii; ne mai otiind la ce chinuri sa o supuna, ei curma via?a plapânda a Cristinei cu doua lovituri de suli?a, oi astfel înca o floare a nevinova?iei este transplantata în gradinile cerului.

* * *

Numele Cristina cu corespondentul masculin Cristin sunt specific creotineoti oi apar dupa ce Biserica creotina a primit libertatea prin împaratul Constantin. ai pâna atunci se foloseau cuvintele creotin - creotina, cu rolul de adjective, supranume ce se adauga la numele propriu-zis. Ulterior, din adjectivele Christianus, Cristiana s-au format nume proprii care au patruns oi la noi sub forma Cristina, oi Cristiana. Formele Cristina, Cristin au aparut de prima data ca nume proprii din dorin?a de a da copiilor numele care l-a purtat Mântuitorul; respectul fa?a de fiin?a dumnezeiasca, umana a lui Isus a cerut sa nu se foloseasca pentru simpli oameni un nume purtat de Omul-Dumnezeu, oi atunci s-au creat cuvintele Cristin, Cristina, sugerând adevarul fundamental ca omul creotin nu este numai "ucenicul", "urmaoul" lui Cristos, ci poarta în fiin?a lui însaoi fiin?a lui Cristos. "Cel care manânca trupul meu oi bea sângele meu ramâne întru mine oi eu întru el" (Ioan 6,56); "Ca to?i sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, întru mine, oi eu întru Tine... Eu întru ei oi Tu întru mine" (Ioan 17, 21.23). Pornind de la numele Cristina, s-au desprins formele: Hrestina, Carstina, Crastina, Crista, Tina, oi mai nou Cristi.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=213
Vă rugăm să respectați drepturile de autor