www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=231
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Înal?area Sfintei Cruci
14 septembrie (calendarul latin)
14 septembrie (calendarul bizantin)

Prima sarbatorire solemna a Crucii a avut loc în anul 335, cu prilejul consacrarii celor doua bazilici ridicate la propunerea mamei împaratului Constantin, Sfânta Elena: Bazilica "Martyrium" sau "Ad Crucem", pe Golgota, oi Bazilica "Anastasis", adica a Învierii. Consacrarea s-a facut în ziua de 13 decembrie. Sub numele de "Înal?are", sarbatoarea a trecut în Occident oi, cu începere din secolul al VII-lea, la 14 septembrie se comemora redobândirea pre?ioasei relicve de catre împaratul Heraclie, în anul 628. Cu paisprezece ani în urma, regele persan Cosroe Parviz, cucerind Cetatea Sfânta, a luat ca prada oi racla cu lemnul Sfintei Cruci. Urmele acestei par?i din Cruce s-au pierdut definitiv în anul 1187, când a fost luata de episcopul de Betleem oi dusa în batalia de la Hattin. Au ramas doar buca?ile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol oi la Roma.

Sarbatoarea Sfintei Cruci are o semnifica?ie mult mai înalta decât amanuntele în parte legendare istorisite în legatura cu descoperirea facuta de catre mama împaratului Constantin, Elena. Glorificarea lui Cristos urmeaza chinului crucii oi antiteza suferin?a - marire devine fundamentala în opera Rascumpararii. Cristos, în fiin?a sa concreta divina oi umana, se supune de bunavoie condi?iei de sclav - crucea era tortura rezervata sclavilor - oi umilitorul supliciu este transformat în marire nepieritoare. Astfel, crucea devine simbolul oi miezul religiei creotine.

Evanghelizarea înfaptuita de apostoli este prezentarea "lui Cristos rastignitul pe cruce". Creotinul, primind acest adevar, "este rastignit cu Cristos", adica trebuie sa poarte zilnic crucea proprie, suportând injurii oi suferin?e, dupa cum oi Cristos, purtând pe spate "patibulum" (bra?ul transversal al Crucii, pe care condamnatul îl purta pe spate pâna la locul execu?iei unde se afla îngropat fix în pamânt stâlpul vertical), a fost silit sa primeasca insultele mul?imii pe drumul spre Golgota. Suferin?ele, care continua în trupul mistic al Bisericii, starea de crucificat a lui Cristos sunt o contribu?ie la rascumpararea oamenilor oi asigura participarea la gloria Celui înviat.

Aceasta este energia care a dat putere martirilor creotini sa treaca prin atâtea suferin?e. "Mai de folos este pentru mine sa mor în Isus Cristos" - scria Sfântul Igna?iu de Antiohia înainte de a fi martirizat - "decât sa poruncesc întregului pamânt. Îl caut pe acela care a murit pentru noi; pe acela îl vreau, care pentru noi a înviat. Se apropie pentru mine clipa naoterii. Ave?i mila de mine, fra?ilor. Nu ma împiedica?i sa ajung la via?a, împotrivindu-va ca eu sa mor; pe mine, care doresc sa fiu al lui Dumnezeu, nu ma preda?i lumii oi nici nu încerca?i sa ma ademeni?i cu cele pamânteoti; lasa?i-ma sa ies la lumina cea curata; când voi ajunge acolo, voi fi om întreg oi viu. Îngadui?i-mi bucuria de a fi imitatorul dragostei Dumnezeului meu. Daca cineva îl are în el însuoi, sa în?eleaga ce vreau eu oi sa-i fie mila de mine, otiind cât dor ma apasa".

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=231
Vă rugăm să respectați drepturile de autor