www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=240
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Toma de Villanova (1486-1555)
Episcop

22 septembrie (calendarul latin)

Numit "Sfântul Bernard al Spaniei", pentru scrierile sale despre Maica Domnului, despre iubirea divina oi despre probleme pastorale, Sfântul Toma de Villanova este una dintre figurile cele mai reprezentative ale secolului sau. S-a nascut la Fuenllana, în 1486, dar, îndata dupa naotere, a fost dus la Villanova, unde familia îoi avea domiciliul. Înca din copilarie a dovedit o mare dragoste fa?a de saraci, lipsindu-se de tot pentru a le veni în ajutor. Se povesteote ca, într-o zi, fiind singur acasa, a decimat cote?ul de gaini oi le-a dat saracilor împreuna cu obionuitul pumn de faina. Dupa ce oi-a dobândit o vasta forma?ie culturala, în 1516, a cerut sa fie primit între calugarii augustinieni, iar dupa doi ani, a fost sfin?it preot. Împotriva voin?ei sale, a fost ales superior al manastirii oi a îndeplinit aceasta însarcinare pâna în anul 1544, când însuoi împaratul Carol al V-lea l-a propus pentru scaunul episcopal din Valencia.

A intrat în Valencia la 1 ianuarie 1545, fiind îmbracat în haine atât de simple, încât s-a crezut ca este un simplu paroh de ?ara venit sa asiste la înscaunarea episcopului. Ca episcop, oi-a alcatuit un program de lucru inspirat din "idealul Bunului Pastor, înva?aturile Sfântului Pavel oi exemplele marilor episcopi ai antichita?ii creotine, îndeosebi Augustin, Ambrozie oi Grigore cel Mare, din ale caror scrieri se hranea zilnic". În acelaoi an, a început vizita pastorala a parohiilor diecezei. Pentru a nu întrerupe aceasta activitate pastorala, nu a voit sa-oi paraseasca dieceza nici chiar pentru a se duce sa participe la deschiderea Conciliului din Trento, cerând oi primind dispensa de la Sfântul Parinte Papa. A organizat diferite forme de asisten?a sociala, îndeosebi pentru a uoura suferin?ele oi a veni în ajutorul unor fiin?e nevinovate, cum erau copiii parasi?i îndata dupa naotere: în palatul episcopal a creat un adevarat orfelinat, înzestrat cu mijloacele cele mai potrivite pentru protejarea vie?ii copiilor.

A ajuns pâna acolo încât oi-a dat chiar patul propriu, neavând în acel moment altceva de dat. Într-o împrejurare asemanatoare, asemenea Sfântului Petru, l-a vindecat pe un olog caruia nu avea de unde sa-i dea nimic (celebrul pictor Murillo a pictat aceasta scena). Înconjurat de dragostea saracilor sai, a murit în ziua de 8 septembrie 1555, fara sa fi ieoit din propria dieceza nici macar pentru a merge sa o viziteze pe mama lui. Alexandru al VII-lea l-a trecut în catalogul sfin?ilor la 1 noiembrie 1658 oi i-a dedicat parohia "Castel Gandolfo", din apropierea locuin?ei de vara a papilor. Ca rod al activita?ii sale pastorale au ramas oase volume de scrieri care cuprind predicile sale oi norme de via?a creotina, dictate cu exemplul vie?ii sale mai mult decât cu cuvântul, dupa cuvântul sfintei Evanghelii, care spune despre Isus ca mai întâi a aratat cu fapta oi apoi a început sa înve?e: "coepit facere ei docere".

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=240
Vă rugăm să respectați drepturile de autor